Patru milioane de dolari
Tot romanul are in cap, la capitolul cunostinte esentiale, pe langa alfabet si tabla inmultirii, lista cu atentii, cadouri, spagi. Lista, de fapt un mercurial, face parte din tezaurul nostru folcloric. Deh, usa care nu e unsa scartaie! Dai de cand de te nasti pana mori. Incepi cu moasa si termini cu ortul popii. Daca dai, ai! Nu dai, n-ai!
Cel care a batut toate recordurile la mita este expertul Fanel Pravalache. Sau Pavalache. Sau cam asa ceva. Bagator de seama la secretariatul general al Guvernului. I se zicea consilier personal. Lua o leafa cam la vreo trei-patru salarii medii pe economie. Se zice ca Pavalache ar fi cerut o spaga exorbitanta, 4 milioane de dolari, pentru reinvierea unei banci, care colcaia de smecheri si de securisti, pravalita si ingropata de vreo trei ani de zile. De Banca Religiilor fiind vorba, o fi fost chemata de Cel de Sus!
Daca purcoiul de dolari ar fi fost numai pentru el, i-ar fi ajuns sa se simta bine el si neamul lui, sapte generatii de-acum inainte. E o cifra pe care toti purtatorii de cos zilnic in spate ar trebui s-o tina in minte. Fata de sutele de mii de lei date la doctor, fata de atentiile pe care le duci la sectia financiara pentru a apuca sa-ti platesti impozitele, fata de ciubucul dat profesorului din invatamantul gratuit sau functionarului public in serviciul cetateanului, suma ceruta de Pavalache e asa de mare, ca se sparie gandul! Daca ar fi s-o convertim in lei, ne-am poticni abia la al noualea zero. Un roman care ar avea acesti bani ar putea sa-si achite cosul zilnic, calculat de Guvern la 45.000 de lei, vreme de vreo opt mii de ani. Daca veriga lipsa ar fi cerut acum opt mii de ani peschesul de 4 milioane de dolari, ar fi putut trai si astazi bine merci cu banii din alocatiile pentru copii. Banii de spert ar ajunge pentru plata a vreo 200 de apartamente cu patru camere, confort unu sporit. Un profesor universitar cu doctorat ar trebui sa munceasca vreo 2000 de ani, adica de pe vremea lui Burebista, pentru a strange acesti bani. Cu conditia sa nu cheltuiasca nimic din ei si sa nu mituiasca inspectoratul care l-ar putea pensiona pentru ca a trecut de varsta legala. Pentru un pensionar, calculele sunt si mai complicate. La o pensie medie de circa 50 de dolari pe luna, deci 600 pe an, iti trebuie fix 6666 de ani pentru a strange suma pe care expertul guvernamental, consilier personal al unui demnitar poreclit Miki Spaga, prietenii stiu de ce, ar fi recoltat-o in cateva zile. Insusi Pavalache, daca ar fi ramas doar sarac si cinstit, ar fi strans acesti bani in vreo 1500 de ani, cu toate ca ardea gazul pe un salariu onorabil de 300 de dolari lunar. Chiar si calculand spaga pe care-o dam la o medie lunara de circa 25 de dolari, ne-ar trebui 13.000 de ani sa-l mituim pe Pavalache.
Cum sa nu-ti doresti sa fii scutit, macar pentru o zi, de datul bacsisului? Sa fii tu cel care-l primeste! Cu conditia sa nu fii prins. Pavalache a fost prins. In poseta consoartei s-au gasit 20.000 de dolari pe care scria "mita". Prima rata a spagii! Faptul ca Pravalache s-a pravalit in bratele Parchetului anticoruptie nu inseamna mare lucru. Sunt sute si mii de alti experti, consilieri, purtatori de hartii cu fete de social-democrati, toti cinstiti si cu buzunarele doldora. In primarii, prefecturi si institutiile Statului circula bani mai multi si mai repede ca prin bancile comerciale.
Pana acum tot romanul stia ca nu e bine sa dai prea mult, ii inveti rau pe oameni, dar nici prea putin, ca te pomenesti internat cu apendicita si operat de hernie. Nu ne ramane decat sa-i multumim lui Dumnezeu ca nu trebuie sa mituim decat oameni modesti. Un expert guvernamental e scump. Nu-i de nasul nostru. E de capul lor. De acolo de unde se impute pestele. Ca lui Pavalache asta, consilierul lui Miky Spaga, i se mai zicea si Crapul! Simpla coincidenta! Dar nu chiar de tot!N.C. Munteanu