Scandalul sociologilor informatori
Publicarea dosarului de Securitate al lui Radu Ioanid reprezinta unul dintre putinele cazuri de deconspirare publica a unor informatori ai fostei politii politice a regimului comunist totalitar. Evenimentul s-a petrecut in octombrie 2002, la aproape treisprezece ani de la prabusirea comunismului. Cei care il turnasera Securitatii pe colegul lor din cadrul laboratorului de sociologie al Institutului de Proiectari de Constructii Tipizate au fost doi sociologi de marca, dr. Dorel Abraham si prof. univ. dr. Dumitru Sandu. Problema pe care si-o pune opinia publica, presa, dar si unii politicieni, este daca aceasta deconspirare intarziata este si tardiva, inutila, neimportanta pentru societate, pentru climatul moral in care traim. Un alt punct controversat este daca asemenea deconspirari pun sau nu sub semnul intrebarii tot ceea ce s-a petrecut in perioada de tranzitie in spatiul public, stiut fiind ca respectivii sociologi au fost implicati in cercetari cu privire la opiniile politice ale alegatorilor, cu privire la optiunile lor electorale, in actiuni de consultanta, in dezbateri mediatizate cu privire la tendintele politice si din opinia publica, precum si in procesul de invatamant academic.
Sunt destui care spun ca deconspirarea Securitatii si a fostului partid comunist (represiv, antinational, criminal) este deja inutila, ca nu mai poate fi data istoria inapoi, ca aceia care au apartinut structurilor sunt deja integrati in societate, in politica, afaceri, viata universitara, presa, cultura etc., ca nu mai pot fi scosi doar pe considerentul ca au fost ceea ce au fost si au facut ceea ce au facut. Asa sa fie?
Influenta fostilor ofiteri de Securitate, a numerosilor informatori, a nomenclaturii, a tuturor acelora care au facut parte din sistemul de sprijin al regimului comunist asupra societatii postcomuniste a fost mai mare in Romania decat in orice alta tara fosta comunista nonsovietica. Intre acele tari, la sfarsitul regimului comunist, Romania se situa pe ultimul loc. Dupa aproape treisprezece ani de tranzitie, Romania este pe ultimul loc intre tarile candidate la integrarea in Uniunea Europeana. In orice domeniu de activitate ne-am uita, reforma economica sau cea politica sau orice tip de reforma a mers prost. Una dintre cauze a fost compromiterea procesului de catre oamenii fostelor structuri ale regimului represiv. Cei care apartineau vechiului regim politic comunist nu erau competenti din punct de vedere democratic sa puna bazele si sa consolideze noul regim, dar ar fi putut sa aiba o autoritate morala. Nu au avut nici competenta democratica, nici autoritate morala pentru a consolida un regim care contrazice din toate punctele de vedere regimul caruia i-au apartinut si pe care l-au servit pana in ultima clipa. Prin urmare, daca vrem sa stim de ce Romania a mers prost in toata aceasta perioada, daca vrem sa corectam ce se mai poate corecta, atunci trebuie sa stim exact cine ce a facut, de ce si in ce imprejurari.
Radu Ioanid a emigrat in Sua in 1987, data la care dosarul sau de urmarire informativa a fost inchis. In ianuarie 1989, partea externa a Securitatii (Cie - Um 0544) a deschis un nou dosar de caz, datorita initiativei unor alte surse, informatori ai politiei politice, care "informau" ca fostul lor coleg se situeaza pe o pozitie ostila regimului. Dosarul a fost inchis in 1990, dupa prabusirea comunismului. In ambele dosare exista informatori care nu au fost inca deconspirati. Respectivii sunt in continuare "activi", iar deconspirarea lor ar afecta "siguranta nationala". Intamplarea a facut ca acum mai bine de o jumatate de an sa ma intalnesc cu Radu Ioanid, care tocmai isi primise de la Cnsas dosarele de urmarire. M-a invitat la el la hotel si mi le-a aratat. Am aflat cu mult inainte cine erau informatorii recunoscuti, iar din discutiile cu Ioanid banuiesc cine ar putea sa fie ceilalti. Cu unii m-am intersectat si inainte de 1989, cand eram colaborator, iar apoi redactor al revistelor "Amfiteatru" si "Viata studenteasca" si am motive sa cred ca am intrat in vizorul lor. Ca si in cazul Dan Oprescu (care s-a dovedit a fi informatorul in dosarul Stelian Tanase), Dorel Abraham si Dumitru Sandu s-au dovedit a fi informatori mai putin periculosi, pentru ca nu au mai fost pastrati in structurile informative. Sri a dat dosarele lor si pentru a-i pedepsi datorita faptului ca nu au colaborat in continuare cu serviciile secrete, din mai multe puncte de vedere mostenitoarele si continuatoarele Securitatii. Se inmultesc dovezile cu privire la faptul ca serviciile postcomuniste de informatii au facut politie politica si dupa 1989 (unul dintre ele a fost desfiintat in 1999 de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii tocmai din acest motiv - este vorba de Um 0215). Or, aceasta spune multe cu privire la natura regimului politic postcomunist si mai ales cu privire la cei care au condus Romania in aceasta perioada. Exista motive intemeiate pentru a crede ca informatorii care nu au fost deconspirati, cei care au ramas in structuri tot ca informatori sau ca agenti acoperiti, au jucat cateva dintre cele mai odioase jocuri politice, mediatice si informative, care au vizat manipularea opiniei publice, precum si blocarea unor procese de reforma, ca si actiunile de apropiere a Romaniei de structurile Nato si Ue, care au continuat sa fie pentru acele structuri informative inamicii externi, asa cum fusesera pentru aceiasi ofiteri si inainte de 1989. Este vorba deci despre elemente mult mai periculoase decat Dumitru Sandu si Dorel Abraham.
Abia acum putem sa intelegem cauzele celuilalt scandal de proportii, de la Cnsas, unde sase dintre cei unsprezece membri ai Consiliului, in frunte cu Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu si Mircea Dinescu, incearca sa deblocheze functionarea institutiei din care fac parte exact in momentul in care s-a ajuns la un pas de publicarea numelor unora dintre ofiterii de Securitate care au facut politie politica. In paranteza fie spus, este absurda delimitarea intre cei care au facut sau nu politie politica in cadrul fostei Securitati, pentru simplul motiv ca intreaga Securitate a fost serviciul de politie politica al regimului comunist totalitar. Politie politica au facut toti cei care au facut parte din Securitate, precum si o mare parte a colaboratorilor si informatorilor acesteia. Suspect este ca partide politice din Romania, politicieni si ziaristi, cercetatori si istorici, reprezentanti ai noilor servicii de informatii incearca sa manipuleze opinia publica pentru a o convinge ca Securitatea a facut si lucruri bune. Or, mostenirea cea mai toxica a Securitatii si a regimului comunist o reprezinta tocmai continuitatea institutionala si de mentalitate intre acelea si actualele servicii de informatii, ba chiar si unele structuri ale actualei puteri politice. Cata vreme se va manifesta acest fenomen, este imposibil ca Romania sa se dezvolte normal, ca o tara si o societate prospera, orientata si integrata in Occident, in care individul conteaza mai mult decat grupurile de interese, iar apararea drepturilor individuale este esenta regimului politic.Dan Pavel