Dosarul toamneiSinguri si fericiti? (Ii)</b><b>- Investigatia noastra continua -
In numarul trecut al revistei am abordat un subiect de mare actualitate al vremurilor in care traim: singuratatea. Este o "boala" relativ simplu de (auto)diagnosticat, imposibil de tratat cu medicamente, de care ne molipsim parca prea usor, dar care - asa cum am aratat - are un imens avantaj: ne permite, sau mai degraba ne obliga, sa ne cunoastem in profunzime, incercand sa identificam motivele raului, dar si solutiile pentru a-l putea depasi. Uzura vietii, hatisul marunt al necazurilor cotidiene ne indeparteaza la o distanta astrala de eul nostru profund. Ne instrainam tot mai mult de noi insine, riscand o totala ruptura intre constiinta de sine profunda si constiinta de suprafata, utilizata strict pentru a supravietui. Ei bine, singuratatea este tocmai semnalul de alarma al acestei dedublari extrem de periculoase, al acestui divort de eul nostru profund, compus din sentimente, vise si convingeri morale. Cum trebuie sa reactionam? In primul rand, acceptand singuratatea ca pe un fenomen obiectiv, ca pe un efect al instrainarii noastre de noi. Amanunte in sensul acesta am oferit in numarul trecut al revistei. Dar pentru ca solutiile sunt multe si variate, continuam sa vi le prezentam si in textul de azi.
Munca si efortul creator
Una dintre marile probleme pe care singuratatea le ridica este aceea ca ea ne obliga sa conservam o energie considerabila, pe care nu stim s-o folosim, s-o investim in fapte care sa ne dea sentimentul utilitatii. Mai ales la persoanele care au mult timp liber (pensionari), aceasta energie uriasa, economisita de voie - de nevoie, devine pur si simplu apasatoare, facand foarte greu de suportat singuratatea. Solutia este simpla si a fost verificata adesea in practica: munca altruista, creatoare. Sa ne gasim o activitate care ni se potriveste si pe care sa nu fim constransi sa o facem din considerente materiale, ci pur si simplu pentru ca finalitatea ei ne face placere si ne da sentimentul ca avem un rost. Efectele acestui demers vor fi cu adevarat extraordinare. De pilda, munca voluntara intr-un orfelinat sau intr-un camin de batrani, colaborarea cu o asociatie de protectia animalelor, participarea la activitatile caritabile organizate de anumite biserici, actiunea de curatare a muntilor si padurilor, pe care "turismul" le-a poluat din belsug, pot fi metode de echilibrare nebanuit de eficiente. Cel putin la fel de benefice se dovedesc si multe alte demersuri, de la cel de a tine o data pe saptamana companie unui batran bolnav, de a invita la masa, duminica, un copil orfan, pana la cel de a ne exprima creativitatea prin arta ori prin mici inventii sau inovatii. Adanc sadita in om - ca fiinta facuta sa fie sociabila -, dorinta de a fi util, de a fi altruist se cere pur si simplu a fi implinita, iar acest lucru este evident, mai ales la persoanele mai sensibile sufleteste. Deci, daca simtiti ca singuratatea va apasa si ca in viata dvs. sunt multe ore si zile care parca nu si-au gasit un sens, incercati si chiar urmariti sa gasiti o activitate pe care o simtiti potrivita pentru dvs. Utilitatea e foarte rodnica sufleteste. Ea ne reintegreaza in lumea "de oameni" din care ne simtim exclusi.
Somnul si relaxarea
Nu degeaba se spune ca noaptea este un sfetnic bun. De ce? Pentru ca grijile care ne-apasa cand punem capul pe perna a doua zi par uitate sau, in orice caz, usurate, dublate de speranta ca se vor putea rezolva. Explicatia nu e prea greu de dat. In somn, creierul are o activitate foarte intensa de procesare, de rearanjare si armonizare a diferitelor informatii de peste zi. Asemeni unui calculator, el face sinteze si ofera solutii optime de viitor. Dupa o perioada sufleteasca ceva mai grea, se iveste la un moment dat o dimineata senina, cand ceva din strafundul nostru ne asigura ca ce-a fost greu a trecut. Mai mult, oamenii odihniti sunt destinsi psihic si comunica mai usor, gasesc solutii la impasurile relationale, fiind spontan agreati de cei cu care intra in contact. Multe din dificultatile si tensiunile care duc la izolare si insingurare sufleteasca pot fi eliminate doar prin schimbarea fundalului nostru launtric, dintr-unul obosit, intr-unul relaxat si plin de tonus. Iata de ce este bine sa acordam o mare atentie si somnului, asa incat el sa fie cat mai profund si mai odihnitor. Care sunt premisele unui asemenea somn? Cu doua ore inainte de a ne culca, vom evita sa ne agitam, sa mancam (in mod ideal, ultima masa trebuie luata la orele 19), nu ne vom uita la televizor (altfel riscam ca mintea noastra sa proceseze nu ceea ce ne intereseaza, ci seriale Tv ori talk-show-uri). Camera va fi bine aerisita si nu foarte incalzita, invelindu-ne bine si asigurandu-ne ca avem picioarele calde (o pereche de sosete de bumbac sau de lana reprezinta, adesea, cel mai bun somnifer). O lectura relaxanta sau cu valente religioase (lecturi din Biblie sau rugaciuni), ascultarea unei muzici placute sunt mijloace excelente de alungare a agitatiei si incordarii nervoase. Perioada cea mai buna de somn incepe de la ora 22, dar ar fi bine ca macar la ora 23 sa fim deja in pat. Daca somnul intarzie sa vina, daca ne trezim des sau nu ne trezim suficient de odihniti, atunci ar fi bine sa recurgem la un remediu. Si pentru a nu ajunge la dependenta, efecte secundare etc., este indicat sa luam un remediu natural.
</b>
<b>Plantele fericirii
In ciuda titlului promitator, plantele singure nu ne pot face fericiti. Ele insa ne pot ajuta enorm sa ne apropiem de aceasta stare de gratie, prin reducerea tensiunii interioare, eliminarea temporara a anxietatii sau depresiei, imbunatatirea relaxarii si a somnului - probleme generatoare de singuratate si pe care singuratatea le intretine. De ceva timp, in magazinele si farmaciile noastre naturiste au aparut cateva remedii pe baza de plante, pe care merita sa le incercati, daca va confruntati cu stari de teama fara motiv, iritare sau depresie, daca nu va odihniti suficient de bine sau daca aveti vise agitate ori cosmaruri. Iata cateva sugestii:
- Passiflora - este un remediu exotic, nu doar foarte la moda, ci si foarte eficient pentru combaterea efectelor psihologice ale stresului. Este eficient mai ales pentru persoanele care muncesc foarte mult, desfasoara activitati solicitante pentru psihic sau au stari de nervozitate, teama ori iritare fara motiv aparent. La noi, se gaseste sub forma de capsule, produse de Laboratoarele Medica.
- combinatia sunatoare-lavanda - este utila mai ales firilor agitate, care au stari de tristete sau descurajare frecvente, care se resimt dupa anumite socuri psihice. De asemenea, este indicata persoanelor cu somn agitat sau cu cosmaruri. Se gaseste in farmacii sub forma pilulelor Vitaroz (au usor efect euforic), produse de Plantavorel. Aceeasi firma produce un alt remediu extrem de util pentru persoanele care nu au somn: Nervosedin.
Simple, ieftine si accesibile, cele cateva remedii prezentate (foarte eficiente sunt si tincturile de sunatoare, valeriana si paducel, produse de PlantExtract din Cluj) ne vor ajuta sa ne linistim, sa dormim, sa dobandim un fundal sufletesc relaxat, pentru a aborda relatiile cu ceilalti dintr-o noua perspectiva asupra vietii. (Despre metodele orientale de relaxare - respiratii, meditatie etc. - vom vorbi pe larg intr-un numar viitor al revistei.)
Fugiti de acasa!
In Occident, de cativa ani a aparut o moda de-a dreptul neobisnuita de combatere a depresiei psihice: retragerea in locuri pustii. Mii de oameni fac o forma de "turism" care acum cateva decenii parea de neconceput - isi iau strictul necesar intr-un rucsac, se urca in tren, avion sau masina, pentru a fi apoi debarcati in locuri ferite, retrase, departe de agitatia citadina: munti, paduri, tarmuri pustii de ape. O asemenea retragere ("retreat" - cum specifica prospectele turistice englezesti) dureaza de la cateva zile la o saptamana sau mai mult, iar cei care au incercat metoda spun ca merita din plin. De ce? Pentru ca izolarea in natura este o singuratate benefica, la antipodul singuratatii sufletesti care ne-a facut prizonieri. Izolarea in natura, doar cu o sticla de apa si o punga de biscuiti (stilul picnic la iarba verde este exclus), fara posibilitatea de a vorbi cu o alta persoana, ne obliga la un dialog cu natura, cu spatiul vegetal care ne inconjoara si pe care vom invata sa-l cunoastem prin simturi: vaz, miros, pipait... Privelisti, miresme, senzatii de mult uitate ne vor trezi la viata reinviind mirarea si naivitatea copilariei, dar si stiinta ei de a se bucura si de a participa la natura. Nu va vine sa credeti, dar anosta scoarta a unui copac poate deveni o veritabila aventura, atunci cand simturile renascute datorita singuratatii in padure va vor ajuta sa vedeti ceea ce un om obosit, stresat si insingurat nu va vedea niciodata.
Un cui scoate pe altul: vindecati-va de singuratatea vietii prin singuratatea naturii. Fugiti de acasa pentru o zi, pentru cateva zile, pentru o saptamana. Revigorarea senzoriala pe care o produce izolarea in natura, dialogul mental cu frunzele si copacii, se va transforma intr-o revigorare sentimentala, plina de bucurie si de tonus moral. Reintrodusi in paradisul naturii, acolo unde ne-a asezat la Facere Dumnezeu, vom descoperi ca pe lume nu exista singuratate, ci doar intreg.
</b><b>Un leac redutabil: iubiti animalele
Undeva, pe langa blocul unde locuiesc, traieste o familie de caini fara stapan, care in ultimii ani si-a gasit cativa sustinatori printre oamenii milosi din cartier. Pensionarii le aduc un colt de paine dimineata, copiii le ofera din resturile mesei de pranz, spre seara ajunge la ei si ce a mai ramas din pachetele celor care se intorc de la serviciu. Pe scurt, membrii "familiei" respective au o viata mai mult decat indestulatoare, acest lucru fiind evident dupa aspectul loc viguros, cu blana lucioasa si curata. Insa, impresionanta este bucuria reciproca a regasirii dintre om si animal. De la o vreme incoace, cainii nici nu mai iau in seama hrana, daca nu sunt mangaiati si nu li se vorbeste. Iar lucrul acesta este facut cu mare placere de oameni, altfel retrasi si peste masura de rezervati. Cuvinte afectuoase demult nerostite, mangaieri, priviri complice isi gasesc acum fagasul prin care sa se reverse. Este destul de greu de inteles, dar adevarat: multi oameni reusesc mult mai usor sa se deschida sufleteste, sa comunice si sa transfere afectiune asupra unui animal decat asupra unei fiinte umane. Psihologii care au studiat fenomenul au descoperit si cateva motive extrem de plauzibile: animalele nu au ascunzisuri, si de aceea increderea in ele este deplina, raspund intotdeauna la dragoste cu dragoste si, adesea, chiar la mustruluieli, fiind un adevarat mijloc de reeducare pentru oameni. Mai mult, ele reusesc sa simta cele mai ascunse sentimente ale omului si sa-si adecveze comportamentul in functie de acestea, fiind un model de tact si intelegere. Insa, avertizeaza psihologii, oamenii trebuie sa invete sa raspunda la dragostea simpla a animalului cu o dragoste umana, adica matura si responsabila. Mai precis, nu trebuie sa le transforme pe acestea, nici in simple jucarii lipsite de libertatea si de firescul naturii lor, nici in obiectul rasfatului si al unei griji obsesive. Animalele de companie pot acoperi multe goluri sufletesti, pot (re)invata oamenii sa fie increzatori si afectuosi, insa nu pot si nu trebuie sa inlocuiasca relatiile si solidaritatea umana, ori sa devina unic scop existential. Asadar, indemnul adresat tuturor insinguratilor este sa-si gaseasca macar un prieten necuvantator (cel mai simplu ar fi o pisica sau un catel) de care sa aiba grija si asupra caruia sa-si reverse afectiunea. Se stie deja: prezenta cainelui dinamizeaza viata, pisica ne-o linisteste. Pornind de la prietenia simpla cu un catel sau o pisica, veti reusi sa priviti toate necuvantatoarele ca pe o prezenta agreabila, plina de viata si care va raspunde, mai devreme sau mai tarziu, la dragoste cu dragoste. Sunt oameni care, cultivand mult timp aceste sentimente benefice, ajung sa fie un veritabil magnet pentru vietuitoarele din jurul lor, pe care le atrag, doar prin felul lor de a fi si de a simti. Veti remarca, fara exceptie, ca acesti oameni pot fi singuri, dar rareori sau niciodata insingurati, pentru ca inima lor daruieste si primeste iubire.
</b>
<b>Rugaciunea
Toate cele spuse pana acum nu ar putea avea nici o valoare, daca in sufletul nostru nu s-ar trezi si nu s-ar amplifica acea scanteie de sacru si de dragoste fata de Creatorul suprem. Probabil de aceea marii sfinti au fost fericiti in cele mai cumplite pustietati, pentru ca sufletul lor era trezit si se hranea prin el insusi si prin Dumnezeu, radiind atata dragoste, incat nu mai aveau nevoie decat sa daruiasca, nu sa mai si primeasca din exterior. Daca este sa dam un sens constructiv singuratatii, atunci primul si cel mai util lucru pe care il putem face este sa ne rugam, acasa, in biserica sau in pelerinaje la manastiri. Facuta oriunde, cu conditia sa fie sincera si venita din inima, rugaciunea va fi primita si va da roadele asteptate. Pentru cei al caror suflet tanjeste dupa dragoste, o ora de rugaciune zilnica le va oferi, mai repede sau mai tarziu, bucuria de care au nevoie. In paginile noastre am scris si vom mai scrie despre rugaciune, dar cel mai important este sa o practicam chiar in formele cele mai simple si directe, dar venite din suflet. Sa credem in puterea rugaciunii si sa nu uitam spusele unui sfant al zilelor noastre: "Dumnezeu niciodata nu ramane dator!".Ilie Tudor