Caracatita
Noul caz de coruptie dezvaluit la Bucuresti a dat de lucru presei intreaga saptamana. Cazul este oarecum neobisnuit. Un consilier al Guvernului a cerut ca spaga astronomica suma (pentru romanul de rand) de patru milioane de dolari, pentru a interveni in stoparea procesului de lichidare a Bancii Internationale a Religiilor. Fanel Pavalache, cum se numeste ipochimenul, a primit 20.000 Usd de la presedintele bancii falimentare, care - prin autodenunt - a permis organizarea flagrantului de catre nou infiintatul Parchet National Anticoruptie. Pna-ul si-a dovedit astfel brusc utilitatea, demoland acuzele ca s-ar ocupa doar de gainari marunti. Actiunea i-a permis premierului, d-l Adrian Nastase, cel care a "nasit" institutia, sa declare: "Ceea ce s-a intamplat poate avea implicatii deosebit de pozitive". Premierul a conchis ca "Parchetul Anticoruptie nu are complexe in ceea ce priveste activitatea sa in momentul de fata". Altfel spus, dupa primul ministru, cazul a permis demonstrarea fermitatii guvernamentale in combaterea plagii nationale a coruptiei.
Am scris mai inainte ca avem de-a face cu un caz oarecum neobisnuit. Ineditul nu consta in faptul ca un functionar guvernamental cere spaga. Toata lumea stie ca membrii administratiei trag folos din orice problema pe care vrea s-o rezolve cetateanul obisnuit. Inedit nu este nici faptul ca Pavalache a cerut o suma uriasa pentru finalizarea oneroasa a unei afaceri in care s-au mai amestecat si altii. (Procurorul general Joita Tanase a incercat si el, cu mijloace - aparent legale - sa blocheze procesul de lichidare.) Este cunoscut ca "spagarii" guvernamentali cer cat mai mult, pentru ca apoi sa ia cat se poate. In Balcanii orientalizati in care ne aflam, "negocierea" este un fapt curent, principiul "mai da, rumane, mai lasa, jupane" functionand de la sine. Neasteptata este, mai degraba, reactia la caz a premierului, pentru ca, orice s-ar zice, este vorba de cineva din propria-i ograda. Fanel Pavalache era consilier al secretarului general al Guvernului, Serban Mihailescu, cunoscut sub numele de "Miki-Spaga", unul dintre pilonii de baza ai "gruparii Nastase" din Psd. Nimeni nu crede ca Pavalache a facut totul de capul lui. El era prea mic pentru o spaga atat de mare. Iar cei care au acceptat sa i-o dea stiau de la inceput ca functionarul nu este decat un intermediar, o rotita dintr-o masinarie perfect pusa la punct.
D-l Serban Mihailescu a fost, fireste, asaltat de presa. Raspunsul sau a venit stupefiant. "Daca d-l Pavalache voia sa faca treaba asta, putea sa ne spuna, ne desparteam prieteni." Pavalache, a vrut sa sugereze secretarul general al Guvernului, a actionat de unul singur, fara sa-l informeze. Or, toate cotidianele independente au publicat lista membrilor "Clubului 75" (sustinatorii cu cel putin 75 milioane de lei a campaniei electorale a Psd-ului), lista in care Pavalache, membru marcant de partid, apare imediat dupa Serban Mihailescu. Mai mult, presa a relevat ca fiica ministrului era implicata in mai multe afaceri cu familia Pavalache si cu alt membru de vaza al Psd, devenit el insusi "caz", Adrian Tarau. Tesatura este atat de deasa, incat nimeni n-o mai poate rupe. D-l Mihailescu nu mai poate sa foloseasca celebra-i formula "Ciocu-mic", cu care isi indemna adversarii politici sa se linisteasca pentru ca, altfel, le scotea "dosarele". Numai niste prosti ar mai putea gandi acum ca Pavalache este marul putred din gramada frumoaselor mere Psd-iste adunate in cosul d-lui Nastase.
Reactia premierului a fost, de aceea, suspecta. Presedintele Psd a incercat sa traga un folos propagandistic dintr-o situatie care, vadit, l-a contrariat. "Afacerea Pavalache" a fost o surpriza si pentru el . Zvonul ca a fost montata de gruparea adversa din Psd cu ajutorul serviciilor secrete, nemultumite ca premierul a acceptat arestarea pentru pedofilie a "protejatului" lor, Kurt Treptow, s-ar putea sa fie adevarat. D-l Nastase a fost pus in "inferioritate tehnica", pentru ca, orice s-ar spune, acuzatul Pavalache nu putea finaliza o operatiune de o asemenea amploare doar cu ajutorul unor personaje de rang secund din Ministerele Justitiei sau Finantelor, nominalizate in media. Firele afacerii duc direct la secretarul general al Guvernului sau si, poate, mai sus. Campionul anticoruptiei se vede dintr-o data apasat de-o banuiala uriasa.
Serban Mihailescu nu isi va da demisia. El va negocia "despartirea prieteneasca" de Fanel Pavalache. In schimbul tacerii, "pionul" se va "odihni" pentru putin timp la puscarie si apoi isi va vedea linistit de banii lui. "Cazul" nu este, desigur, la prima afacere. Dupa caderea in capcana nu i-a ramas alta "iesire". Exemplul colonelului Trutulescu este foarte clar, si singurul de urmat pentru astfel de "pioni sacrificati". Dar d-l Mihailescu nu va fi nici demis. La un asemenea nivel, excluderea unei "proptele" va darama toata sandramaua. "Ciocu-mic" are cu siguranta destule "date" despre seful sau, care va fi obligat sa nu riste. Premierul nu mai are decat sansa negocierii cu gruparea adversa. Presedintele Psd a dat inapoi in problema altui corupt dovedit, fostul prim-ministru Nicolae Vacaroiu. Acesta apartine "gruparii Iliescu". Pastrarea lui Serban Mihailescu nu va fi insa o masura compensatorie. Membrii "gruparii Iliescu" nu fac niciodata concesii inutile. Premierul va trebui sa se resemneze si sa accepte ca sefia partidului se afla in alta parte. Planurile lui de trimitere a presedintelui Ion Iliescu in "istorie" au esuat. D-l Nastase va trebui sa incerce altceva.
Cazul Pavalache are insa o semnificatie mai larga. Transformarea lui intr-un episod al luptei intestine pentru putere din Psd ar fi o greseala. El este un caz simbolic pentru putreziciunea morala a clasei politice romanesti. Am mai scris ca lipsa unei exorcizari a trecutului a facut posibila situatia actuala a tarii. In Romania nu s-a publicat si probabil nu se vor publica listele cu securistii si activistii Pcr care au facut politie politica si turnatorie interesata. Batalia din jurul Cnsas este clar motivata. Raspanditi in toate partidele, implicati in toate marile afaceri, legati intre ei prin santaj reciproc, "baietii" au devenit noua burghezie romana. Ei au instaurat intr-o tara umilita de saracie si pervertita de miturile comunismului national, un sistem mafiot de o brutalitate si o rapacitate inimaginabile. Singurele "caderi" ale sistemului au loc doar atunci cand diversele "grupari" care il compun intra in conflict pentru ceea ce a mai ramas de impartit sau pentru dominarea "cupolei". Toata lumea a observat ca dupa diversele "cazuri" se produc anume "reasezari" ale raporturilor de forta. Niciodata vreun "caz" nu a fost dus pana la capat. Negocierile intre "familii", cu acceptarea sacrificarii unor "pioni", genereaza echilibrari momentane, fara a impune un sfarsit al "razboiului". Pentru ca, daca sunt unite fata de cei multi, familiile mafiote au mereu ceva de impartit. Poporul roman va trebui sa mai astepte schimbarea in care a crezut atat.Toma Roman