Legea 18 in democratie
Zilele trecute, un politician a vorbit din nou de celebra Lege 18, privind controlul bunurilor dobandite ilicit. Este vorba de Dan Voiculescu, liderul Partidului Umanist Roman (Pur), un aliat al partidului de guvernamant. In mod curios, ziarele au tacut sau au expediat stirea intr-un colt invizibil de pagina. Din cate stim, legea ceausista nu a fost explicit abrogata, dar n-am auzit sa fi fost utilizata vreodata in justitie, dupa 1989. Pe scurt, profesorul Voiculescu propune nu numai declararea averilor demnitarilor si functionarilor Statului (lucru care oricum a fost deja inmormantat de cei mai multi dintre parlamentari, intr-o lege recenta), ci si controlul acestor averi. Altfel spus, cand nu se justifica prin castiguri legale, o proprietate poate fi confiscata. Jeep-urile si vilele unor ofiteri de politie, conacele unor judecatori, palatele unor vamesi, mosiile unor deputati si senatori - toate acestea ar trebui sa poata fi luate la bani marunti si trimise spre limpezire in instanta. Fara a crea o isterie impotriva proprietatii, garantand o judecata corecta, respectand prezumtia de nevinovatie etc. (toate ingredientele democratice cunoscute), ideea Pur ii sperie pe multi.
Un vames din Bucuresti, cotizant din greu la pusculita Psd, si-a construit o vila si o casa de vacanta cu un credit ilegal, luat de la o importanta banca. Banii au fost de fapt depusi in alt cont, cu dobanda frumoasa, deoarece omul nici n-avea nevoie de ei. Dorise doar sa-si spele teancurile de dolari de sub saltea, obtinuti din implicarea in trafic de tigari, de aparatura electronica, de fructe etc. Se spune ca numai pentru a-si deplasa importanta persoana, ca sa vamuiasca de urgenta un Tir cu marfa perisabila, respectivul cerea (si obtinea) doua mii de dolari. Cum sa lupti impotriva unui personaj de acest tip, care cotizeaza in continuare unde trebuie? Prin controlul adevarat al averii. Prin confiscarea, pe cale judiciara, a tuturor bunurilor ce depasesc un cuantum rezonabil si nu pot fi justificate de castigurile salariale. Aceasta este esenta Legii 18. In zadar il trimiti la puscarie pe Ion Stoica, patronul "Caritas". El face trei ani de "odihna" in conditii omenesti, apoi vine la lumina si-ti rade in nas: nimeni nu s-a atins de pusculita lui secreta, unde zac in adormire miliardele. Ce castiga bugetul de Stat prin incarcerarea unor "tunari bancari" de soiul Sever Muresan sau Dinulescu, de la Bancoop? Dupa cativa ani de izolare relativa, tot pe cheltuiala contribuabilului roman, acestia se intorc la vilele si jeep-urile lor, la conturile grase din strainatate, la afacerile banoase lasate provizoriu in custodia rudelor sau prietenilor. Cati bani ar putea fi recuperati din dezastrul Bancorex, daca ar fi trimisi in inchisoare un Temesan sau un Bivolaru? In schimb, prin confiscarea averilor nemasurate ale acestor personaje, in urma unor procese corecte, cu tot tacamul avocatesc si toate drepturile omului respectate, cel putin cateva zeci de milioane de dolari ar ajunge acolo de unde au fost furate: la bugetul de Stat. Inmultiti aceste exemple cu miile similare din intreaga tara! Pana si Securitatea lui Ceausescu ajunsese la concluzia ca e mai profitabil sa confisti ceva decat sa bagi la inchisoare pe cineva. Imi amintesc ca un cunoscut din Canada a incercat, la Cluj, in 1986, fara sa ma consulte asupra riscurilor, sa schimbe la negru 300 de dolari. Imediat au aparut doi ofiteri "simpatici", tineri, cu fete "umane", care, dupa ce s-au legitimat, i-au invitat intr-un loc discret pe el si pe curajosul traficant roman, sa "stea de vorba". Fara comentarii moraliste, ignorand lacrimile de pe obrazul romanului si facand glume cu canadianul, securistii au intocmit procese verbale legale si au confiscat intreaga suma aflata in negociere: 300 dolari si 10.000 de lei. Au baut dupa aceea o bere oferita, cu umor, de canadian, si si-au vazut de treaba.
Fara indoiala, o Lege 18 democratica este mai mult decat necesara. Pe fundalul luptei mimate de Guvern impotriva coruptiei, cei care ar reusi sa promoveze o astfel de lege ar avea de castigat imens ca imagine publica. Pur stie prea bine acest lucru. Problema e cata "putirinta" are acest partid sa "chichireze", vorba lui Anton Pann, macar putina galceava in masinaria infernala a Puterii?Ion Longin Popescu