Averile demnitarilor si contoarele saracilor
Oamenii cred ca in Romania au avut loc doua alternante la putere, ca s-au schimbat intre ei presedinti, prim-ministri, partide si coalitii, dar adevarul este altul. Nu am sa afirm (precum tot felul de autori de teorii conspirationiste sau de romane senzationaliste) ca de fapt altcineva conduce tara noastra (si eventual intreaga lume), din umbra. Astea sunt prostii pe care numai cei naivi, dezinformati sau suspiciosi pot sa le afirme. Dar toata lumea stie cine conduce tara noastra, si o face pe fata. De aproape treisprezece ani, partidul de guvernamant din Romania este Coruptia. Este partidul cel mai puternic si oricate alegeri am face, oricate partide si coalitii am incerca, orice fel de noua formula am testa, "partidul coruptiei" va ramane la putere. Daca o spune un analist politic sau un jurnalist, politicienii il vor acuza ca simpatizeaza cu Opozitia sau ca poate (cine stie?) vrea sa intre la putere. Dar iata ca acest lucru ni-l spun reprezentantii organismelor europene si euro-atlantice in care Romania vrea sa se integreze. A spus-o de nenumarate ori ambasadorul Sua la Bucuresti (Michael Guest), ca nu ne vom integra in Nato daca nu ne rezolvam problema cu coruptia. Intre timp, s-au petrecut atentatele de la 11 septembrie 2001, iar intre prioritatile Nato, considerentele de ordin strategic si geopolitic, militar si de intelligence au trecut inaintea celor care tin de reforma politica si economica. Altminteri, Romania mai astepta cel putin un deceniu.
Aceleasi lucruri despre coruptie le spune Comisia Europeana, care plaseaza Romania pe ultimul loc intre tarile candidate. Ni se spune ca traim intr-o tara condusa de corupti si in care altor corupti nu li se intampla nimic. Si care este reactia oficialitatilor? Nimeni nu ii contrazice pe oficialii Comisiei Europene. Li se garanteaza ca se vor lua masuri, ca problemele vor fi rezolvate, daca nu intr-o saptamana, atunci intr-o luna. Asemenea promisiuni se fac de ani de zile. Ca dovada ca alesii nostri au luat in serios avertismentele cu privire la coruptie, in Senat s-a discutat proiectul de lege privind publicarea controlului averilor demnitarilor. Dupa ce i-au dat afara pe jurnalisti, cei de la Comisia juridica au schimbat in asa hal prevederile din propunerea legislativa, incat a devenit o lege a camuflarii averilor demnitarilor. Reprezentantii Psd si Udmr au reusit sa isi impuna punctul de vedere - pe motiv mai ales ca, daca s-ar publica averile in Monitorul Oficial al Romaniei, atunci ar fi puse in pericol familiile si siguranta personala a demnitarilor, care ar deveni un punct de atractie pentru tot felul de hoti si talhari.
Din afara Parlamentului, fostul principal partid de guvernamant (Pntcd), care nu a reusit dupa patru ani de coalitie nici macar sa intre in Parlament, propune un proiect de lege pentru controlul averilor demnitarilor extrem de riguros. Daca ar fi pus in practica, ar conduce la eliberarea din functie, anchetarea, judecarea si arestarea a cel putin jumatate dintre cei care ocupa functii la nivelul administratiei centrale si locale. Intre 1996 si 2000, partidul lui Maniu si Coposu (cel mai important din Cdr) nu a reusit sa impuna in viata politica stilul de conducere la care s-ar fi asteptat cei care i-au votat, negasind corespondenta intre principiile morale, valorile predicate cu vehementa inainte de 1996 si actiunea lor politica. In vreme ce anumiti ministri, prefecti, primari, consilieri taranisti (nu foarte multi, dar suficienti pentru a crea impresia de practica generalizata) se remarcau prin fapte de coruptie, presedintele de atunci al Romaniei, Emil Constantinescu, declara la Cnn si pe unde mai avea ocazia ca "am invins in lupta impotriva coruptiei" (!?!?). Acest domn nu isi da seama nici macar acum cat de mult a reusit sa enerveze cetatenii de rand ai Romaniei, dar si o parte importanta a intelectualitatii, cu asemenea afirmatii. Iar consilierii lui de atunci ii incurajau fantasmele sale cu privire la enormul sau rol in combaterea coruptiei. O victima a slabiciunilor de conducator ale lui Constantinescu a fost premierul Victor Ciorbea, unul dintre putinii politicieni cinstiti (sper ca nu si sarac). Nu intamplator, dupa ce a inlaturat din conducerea Pntcd pe toti demnitarii despre care s-a banuit ca ar fi fost corupti, obligandu-i pe toti sa-si declare averile, Ciorbea a venit cu aceasta propunere extrem de riguroasa. Marea intrebare este in ce masura vor reusi el si partidul sau extraparlamentar sa isi impuna aceasta propunere si altele la fel de ambitioase. In primul rand, Pntcd va trebui sa-i convinga pe alegatori ca s-a schimbat cu adevarat si a invatat din greselile trecutului. Dar ar cam fi cazul sa inceteze sa-si puna cenusa pe cap, sa scape de toti cei despre care justitia va dovedi ca sunt corupti (nu dintre cei despre care crede presa, care uneori incearca sa se substituie justitiei).
Poate ca oamenii de rand (majoritatea tacuta, care a hotarat in 1996, ca si in 2000, ca este timpul sa ii schimbe pe cei de la putere) erau prea ocupati in perioada din urma sa se debranseze de la retelele de alimentare cu caldura si apa calda administrate de Stat, sa isi puna contoare individuale, ca sa mai observe ce se intampla in Parlament cu legea controlului averilor demnitarilor. Rau au facut! Pentru ca numai niste oameni saraci sau care traiesc cu putin peste medie pot fi preocupati atat de dramatic sa nu fie taxati prea mult pentru consumul de apa calda si caldura, pentru energie electrica etc. Ei se tem deoarece, daca vor veni facturi prea mari, nu le mai raman bani de nimic altceva, iar daca nu vor avea bani sa le plateasca, atunci dupa ce se vor fi acumulat datoriile, se tem sa nu fie dati afara din case pentru neplata datoriilor. Or, tocmai asta se petrece cu demnitarii. Ei au votat in comisie - iar daca proiectul trece mai departe, atunci va deveni lege! - ca pe ei sa nu ii poata da nimeni afara pentru neplata datoriilor catre Stat. Chiar daca isi construiesc vile, isi cumpara limuzine si jeep-uri, chiar daca au conturi enorme in banca, isi petrec vacantele in statiunile celebre din lume, ei pot declara oficial averi de zeci sau chiar sute de ori mai mici decat cele reale. Nu ii verifica nimeni. Pentru ca, daca i-ar verifica, multi nu le-ar putea justifica. Iar daca legea se voteaza, atunci se legalizeaza ca nimeni sa nu ii poata controla!
Este o situatie incredibila. Pe masura ce oamenii cei multi (democratia!) saracesc, fiind speriati sa nu ii taxeze Statul prea mult pentru ca beneficiaza de un confort minim, cei putini care conduc (oligarhia!) se imbogatesc. Daca totul ar fi legal, nu s-ar teme nimeni de controlarea averilor. Pentru ca acesti indivizi nu se tem ca le vor fura hotii averile, ci de faptul ca Statul ii va pune sa plateasca taxe pentru averile lor uriase. Ca si cum, daca ar plati taxe, nu le-ar ramane destula avere. Faptul ca asa ceva se petrece in timp ce tara este guvernata de un partid social-democrat este un paradox pe care nici occidentalii nu il pricep, chiar daca le-ar traduce cineva perfect pe limba lor. Dar nici noi nu mai pricepem, care stam pe aici si asteptam sa se schimbe tara in care traim, sa fie la fel ca in Occident.Dan Pavel