Povesti cu ingeri</b><b>Fiertura
M-am nascut intr-o familie cu frica de Dumnezeu, cu credinta ca El este atotputernicul peste noi si peste tot ce ne inconjoara. Inca de copil, parintii mi-au indrumat pasii spre biserica, mai ales ca am vazut lumina zilei pe 15 august, o mare sarbatoare pentru crestini - Adormirea Maicii Domnului (Santamaria Mare). Am invatat cu multa usurinta rugaciuni, pe care le rosteam inainte de culcare sau cand ne asezam la masa. Toate-mi placeau, dar cel mai mult m-am legat de cea adresata Ingerului meu pazitor. Si pot afirma cu certitudine ca m-a ajutat de fiecare data la bine si la greu. Dintre numeroasele situatii dificile prin care am trecut, am sa va relatez doar una.
</b><b>*
Era toamna anului 1940 si la tara se culegeau roadele pamantului. De curand implinisem cinci anisori. Imbracat cu o camasuta lunga pana sub genunchi, ma jucam pe langa cuptorul din bucatarie, pe a carui plita fierbea in clocot o caldare cu dovleac tocat, tarate si apa cu sare - mancare pentru porci. Mama iesise sa mai aduca lemne de foc din ograda, iar eu am ramas singur. La un moment dat, am zarit pe o lavita o jucarie. De jos n-o puteam ajunge. Atunci mi-a venit ideea de a ma urca pe tapsanul cuptorului fara sa ating plita. Zis si facut. Cand m-am intins sa iau obiectul dorit, mi-am pierdut echilibrul si am cazut langa cuptor. In cadere, camasuta s-a agatat de toarta caldarii si aceasta s-a rasturnat de pe cuptor, iar continutul fierbinte mi-a acoperit jumatatea de jos a corpului (de la brau in jos). Un tipat sfasietor a adus-o pe mama in bucatarie. Eu pe jos ma zbateam de durerea provocata de fiertura. La locul faptei a sosit si bunica mea, care in graba a adus din camera o sticla cu apa sfintita de la Boboteaza, care statea atarnata de un cui langa icoana. Mi-au spalat in graba arsurile si am simtit o alinare a durerilor care se transformasera in furnicaturi. In timp ce eu strigam: "Ia, mama, furnicile de pe mine", ea ma strangea in brate si printre hohotele de plans imi soptea sa spun rugaciunea "Inger, ingerasul meu". Am spus-o si deodata m-a apucat o toropeala profunda ca un lesin si aievea am vazut ceva ca un abur cu chip de copil, care avea aripi si care a inceput sa ma mangaie, soptindu-mi sa am rabdare, ca totul va trece. Cand m-am trezit, jumatate din corp imi era acoperita cu o pasta din fructe de papalau zdrobite si pe deasupra frunze de patlagina. Asa am stat vreme de doua saptamani, vegheat de mama, care-mi schimba periodic pansamentele cu pasta de papalau si frunze de patlagina - aduse de bunica. In tot acest timp, am simtit prezenta ingerului meu pazitor, care mi-a alinat durerile, si dupa trei saptamani arsurile s-au cicatrizat si incet, incet, m-am refacut, ramanand totul ca o amintire. Seara, inainte de culcare, o vedeam pe mama stand in fata icoanei, inchinandu-se si zicand: "Multumesc, Doamne, ca mi-ai salvat copilul de la o asa grea napasta". Cand am crescut si am inteles mai bine prin ce trecusem - dupa marturisirile mamei, dupa o asemenea arsura, fara doctor si medicamente, nu existau sanse de vindecare, mi-am dat seama ca minunea intamplata o facuse Dumnezeu, prin Ingerul meu pazitor, ingerii fiind slujitori ai Domnului si implinitorii poruncilor Sale. Ei sunt alaturi de noi intr-un plan nevazut, ne indruma si ne ajuta la nevoie.Stefan Salomia - str. Rahova nr. 16, bl. 16, ap. 12, Sibiu, cod 2400
</b><b>Despre ingerul meu
Sunt o pensionara din Bucuresti. Religia: crestin-ortodoxa. Viata mea in copilarie a fost foarte fericita, langa parinti si doi frati. Nu am fost bogati, dar nu ne-a lipsit nimic. Cand a sosit vremea sa iau viata pe cont propriu, mi-am trait deznadejdea. Orice incercare a fost un esec. Sa va istorisesc despre ingerul meu. Religia ne sfatuieste sa nu vorbim cu nimeni despre ingerul nostru, ca-i mare pacat. Cand eram la greu, asteptam un semn de la el, si toata viata l-am simtit in spatele meu. Acum cateva luni, i-am reprosat ca nu ma ajuta cu nimic, si pana sa adorm, s-a desfasurat in fata mea ca un dreptunghi de lumina. Stiam ca e ingerul. A cautat printre multe numere si l-a scos pe 83, spunand ca atat voi trai. Sa va istorisesc: cand m-am apropiat de pensie, era noaptea Anului Nou si pe la 2-3 dimineata, incercand sa adorm, am auzit la ureche cuvintele: "Moare mama ta, moare mama ta". Speriata, m-am sculat, m-am inchinat, mi-am schimbat pozitia, dar am auzit si la urechea cealalta: "Moare mama ta, moare mama ta". Pe 24 ianuarie, primesc un telefon ca salvarea a luat-o pe maicuta mea. Pe 26 ianuarie era moarta. Viata mea a fost toata un sir de necazuri. Am sperat, am cautat scaparea, am cautat nadejdea, apararea, ajutorul. Nu am gasit. Din 1990 sunt paralizata, victima a Cernobalului. Acum, cat e ziua de mare, ma rog din doua in doua ore si parca imi este mai bine. Ingerul de paza e iarasi in spatele meu.
Cate bucurii ne-ati adus noua, rog pe bunul Dumnezeu sa vi le intoarca sub forma de sanatate si ani multi si fericiti.Carmen Stoica - B-dul Magheru nr. 20, bl. Nottara, et. 4, ap. 4, Bucuresti
</b><b>Un fluture de lumina
Trecuse mai bine de o luna de cand m-am intors impreuna cu sotia mea de la Manastirea Sf. Ana de la Rohia, unde timp de o saptamana cunoscusem printre monahi viata duhovniceasca. Puternic impresionat de cele petrecute acolo, mi-am ordonat viata, atat cat se poate, in rugaciune si meditatie. Rugaciunile mele se adresau Creatorului, bunului Dumnezeu. Atunci a inceput sa se infiripe o intrebare care in una din serile sfarsitului de octombrie a anului 1996, cand mi-am terminat rugaciunea, s-a desprins aproape involuntar de pe buzele mele:"Doamne! Eu exist pentru tine!?".
Prin intrebarea mea, certitudinea existentei Lui nu era pusa la indoiala. Ma apasa insa gandul ca rugaciunile mele nu ajung pana la El. M-am culcat si-am adormit putin nelinistit de intrebarea pusa.
Fac o mica divagatie. Se intampla ca uneori sa ne priveasca cineva mai insistent. Ceva il determina sa ramana mai mult timp cu privirea asupra noastra. La un moment dat, ii simti privirea si instinctiv intorci capul in directia respectiva.
Revin la momentul in care deja dormeam. Dormeam cu fata in sus si capul putin spre dreapta. Dupa cum mi-am dat seama mai tarziu, trecuse de miezul noptii. Prin somn am simtit privirea. Am deschis ochii. Eram intr-o stare de mare liniste si luciditate. Langa patul meu o silueta de lumina ma privea. "Ma privea" este singurul mod in care pot explica ce simteam. Silueta de lumina nu avea contururi precise, detalii sau o anumita fizionomie. Era o silueta de lumina. O percepusem insa in momentul in care am deschis ochii ca si cum m-ar fi privit. Ceea ce m-a surprins era faptul ca nu-mi era teama. Simteam ca-mi transmite o liniste pe care n-o mai simtisem pana atunci. Cu miscari incete, line, am inceput sa ma ridic.
In timp ce ma ridicam, pe neasteptate s-a micsorat brusc la nivelul privirii mele, luand forma unui fluture de lumina, cu aripile intinse si prelungi. Trei randuri de aripi de lumina. Mi s-a asezat pe piept, in partea stanga, in dreptul inimii. Nu imi puteam desprinde privirea de pe el. Am continuat sa ma ridic. M-am ridicat in picioare cu mare grija, ca nu cumva sa se desprinda de pe pieptul meu. Totul incepea sa se desfasoare ca intr-un vis. Am iesit din camera si m-am indreptat spre oglinda pe care o am pe hol. Simteam nevoia sa-l vad mai bine. Incepusem sa ma intreb ce putea fi. Fascinat, m-am oprit in fata oglinzii. Continua sa fie pe pieptul meu. Avea o stralucire ireala. Inca nu realizam minunea. Ca sa capat certitudinea ca ceea ce mi se intampla era real, m-am indreptat cu mare atentie spre camera in care dormea sotia mea. Ea era cu fata la perete. Deasupra patului se afla o icoana, cu Iisus. O icoana asemanatoare cu cea din camera mea. Inainte ca eu sa ma apropii de pat s-o trezesc, fluturele s-a prelins intr-un zbor lin spre icoana, invaluind-o intr-o aureola de lumina. In acel moment am cazut in genunchi. In acel moment am inteles. N-am reusit sa soptesc decat atat: "Doamne Dumnezeule, iarta-ma! Doamne Dumnezeule, iti multumesc!".
Aureola de lumina s-a stins. N-am mai trezit-o pe sotia mea. M-am intors in camera mea emotionat de ce mi se intamplase. Am pastrat pana acum taina celor petrecute in acea noapte de octombrie. Sper sa nu mahnesc pe cel care ma vegheaza. El este lumina din lumina. El este raspunsul lui Dumnezeu la intrebarea mea. El este ingerul meu. De atunci am inteles ca nu vorbele, ci faptele noastre bune sunt adevarate rugaciuni catre Dumnezeu. Ca viata trebuie traita ca o rugaciune in iubire si smerenie fata de El si-n intelegere, iubire si iertare fata de semenii nostri.Alexandru Mihai Bercaru - B-dul Alex. Obregia nr. 31, bl. I5, sc. 2, et. 3, ap. 46, sector 4, Bucuresti
</b><b>Corespondenta din Sua
Avutia Bisericii ortodoxe si Internetul
Fiecare crestin, ortodox sau neortodox, este de acord cu faptul ca Biserica este pastratoarea unei averi de mare pret. Averea este alcatuita din cuvintele si faptele mantuitoare ale lui Hristos, dupa cum ne spune Sfanta Scriptura, scrisa de Sfintii Apostoli la inspiratia Sfantului Duh, si dupa experienta duhovniceasca traita in Hristos, care este reflectata in vietile si in scrierile Sfintilor Parinti. Din aceasta avutie fac parte: Sfanta Scriptura, scrisa de Sfintii Apostoli, minunatele si de Dumnezeu inspiratele rugaciuni ale Sfintei Liturghii si ale altor servicii bisericesti, scrierile Sfintilor Parinti, minunatele exemple ale vietii crestine reflectate in Vietile sfintilor, glorioasele imnuri ale Bisericii, precum si cuvintele pline de duh ale multor parinti contemporani.
Din nefericire, multi dintre cei care au crescut in Biserica ortodoxa stiu foarte putin despre aceasta mare avutie si se folosesc prea putin de ea. Sarutam Sfanta Biblie de fiecare data cand mergem la biserica, dar cat de des o luam acasa, sa o citim? Ne inchinam la icoanele Sfantului Nicolae sau Sfantului Gheorghe si chiar cunoastem una sau doua din minunile savarsite de ei, dar cati dintre noi au citit despre vietile lor sau au incercat sa le urmeze virtutile?
Noi, romanii, ne laudam ca apartinem unei Biserici care a marturisit despre Hristos in timpul opresiunii comuniste si care a dat minunati parinti spirituali, mari teologi, marturisitori ai credintei si stareti plini de inspiratie duhovniceasca, cum ar fi Parintele Cleopa, Arsenie Boca, Dumitru Staniloae, Arsenie Papacioc, Teofil Paraianu, iar mai aproape de noi, aici in America, preotii Roman Braga si Felix Dubneac. Cati dintre noi am incercat sa citim scrierile lor, sau am urmat sfaturile lor, sau am incercat sa ne inconjuram de lumina stralucitoare a lui Hristos, asa cum au facut ei? Privind din afara, ai impresia ca noi, ortodocsii, suntem adormiti langa un izvor cu apa vie, avand doar o vaga idee a existentei lui, dar nici o intentie de a ne adapa din el. Iar aceasta stare de letargie nu este neaparat din vina noastra. Multi dintre noi am crescut fara a citi nici macar un rand din Vietile Sfintilor, iar aceasta nu din pricina ca nu am vrut sau ca nu ne-a pasat, ci din simplul fapt ca ele nu erau de gasit. Multi dintre noi nu au citit cartile parintelui Cleopa sau ale parintelui Teofil Paraianu, deoarece scrierile lor abia au vazut lumina tiparului in urma intunecatului regim comunist. Iar cei mai multi dintre noi nu se roaga spunand rugaciunile Paraclisului Maicii Domnului, nu pentru ca noi credem ca intermedierea ei pentru noi nu are efect (dar sa stiti ca rugaciunile ei sunt intotdeauna ascultate), ci pentru ca nu suntem obisnuiti sa ne rugam ei si poate ca nu avem nici cartea cu Paraclisul Maicii Domnului. Astfel, marea provocare a Bisericii noastre este de a dezvalui mai departe aceasta avutie copiilor ei, sa-i aduca la ea si sa-i spele din izvoarele ei cu apa vie pe care a pastrat-o curata de-a lungul a 2000 de ani. Provocarea pare a fi plina de curaj, avand in vedere imensitatea incercarii. Cu toate acestea, cativa pasi incurajatori au fost facuti, cu ajutorul unui instrument pe care Dumnezeu pare sa-l fi pus in mainile noastre la momentul potrivit - Internetul. De cativa ani, mai multi oameni, atat din Romania, cat si din Statele Unite, au depus mari eforturi pentru a ne pune la dispozitie sute de bijuterii din inepuizabila avutie a Bisericii: scrieri ale parintilor, vietile sfintilor, rugaciuni, slujbe si cantari bisericesti, scrieri si predici tinute de parinti si teologi romani contemporani, precum si Sfanta Scriptura in totalitate. Toate acestea se pot accesa aproape instantaneu, pot fi citite, ascultate, copiate sau tiparite cu click-ul unui mouse. Un alt efort urias (de data aceasta venit din partea unui singur om) a constat in adunarea a aproape tuturor acestor valori, punerea lor la un loc pe un Us-based Internet server (cu viteza mare de lucru, ceea ce ajuta la micsorarea timpului de incarcare) si sortarea lor in "cutii" (spatii) de unde se pot accesa usor. Astfel, Acatistele se pot gasi la Acatistier.org, Sfintele Liturghii se pot asculta la Liturghie.org, de asemenea colindele se gasesc la Colinde.org, etc. Probabil, cel mai spectaculos fruct al acestor eforturi a fost crearea site-ului de cautare on-line in Biblia romaneasca, care este RomanianBible.org. Puterea de cautare a calculatorului este folosita pentru a gasi orice fraza sau cuvant din Sfanta Scriptura. Daca cineva este confuz sau nu cunoaste cine au fost fariseii sau ce a spus Iisus Hristos despre ei, este de ajuns sa scrie cuvantul fariseu in casuta de cautare si toate versetele din Biblie in care apare acest cuvant vor fi listate pe ecran. Pentru a avea o idee asupra importantei acestui proiect este de ajuns sa spunem ca fiecare capitol din Biblie a fost pus intr-o pagina web (adunand un total de 1337 pagini web). Acesta este un instrument foarte folositor atat pentru cei care vor sa-si adanceasca cunostintele privind Sfanta Scriptura (ceea ce ar trebui sa facem noi, toti), cat si pentru cei care studiaza si care acum pot face legaturi intre pasaje cu subiecte asemanatoare cu mai multa usurinta decat inainte. Sistemul de cautare prezentat mai sus poate fi gasit incepand din site-ul Biserica.org, care este site-ul de pornire pentru toate site-urile mentionate mai sus, pentru a cauta prin miile de bijuterii adunate in aceste pagini, de la vietile sfintilor pana la predicile Parintelui Cleopa.
Eu cred ca este momentul pentru noi sa ne folosim de aceasta bogata resursa care pentru prima data in istorie este la indemana tuturor credinciosilor. Este timpul sa ne scuturam si sa ne trezim din starea noastra letargica si sa folosim bogatia resurselor ce ne sunt puse la dispozitie in scopul intaririi credintei noastre si pentru a creste alaturi de Dumnezeu. Gustati din izvorul datator de viata al traditiei Bisericii noastre si nu va va parea rau. Oricine gusta din aceasta apa vie nu va inseta niciodata.drd. Razvan Iosif Bena -
Los Angeles, California
(traducere de preot Danut Palanceanu)