</b>
<b>Daca vrei, poti!Aurel Ungureanu</b><b>- patronul firmei "Camy-Lact" din Vatra Dornei -</b><b>"Luna viitoare vom face primul export de branzeturi ecologice din Romania"
Potrivit unei traditii nefericite, la 66 de ani, cei mai multi dintre pensionarii romani ar trebui sa se multumeasca a juca rolul confortabil de bunici, considerandu-se norocosi daca prind un loc la Felix sau la Geoagiu Bai... Pensiile, umilitoare, sunt cel mai des intalnit subiect de discutie printre cei care, rupti de viata activa (de voie sau de nevoie), se considera "prea batrani" pentru a mai spera ceva de la viitor. In acest timp, americanii si, in general, occidentalii, purtand pe umeri aceeasi varsta, lucreaza intens, de dimineata pana seara, fac afaceri, calatoresc, se distreaza, isi intemeiaza uneori noi familii. La ei, perceptia varstei pare a veni dintr-o alta planeta. Anilor ruginiti si grei ca plumbul, petrecuti in regimul comunist si acumulati "in suflet si in gand" de romani, li se opun anii libertatii si ai initiativei, ai muncii cu folos si ai disciplinei liber asumate. La 66 de ani, lui John, Hans sau Jean nici nu le trece prin cap sa se planga de batranete.
S-ar parea totusi ca ultimul deceniu a adus si in Romania, pe langa alte schimbari bune sau rele la care am fost martori, mentalitatea (si forta) maturitatii active, pana la varste inaintate: tot mai multi romani de varsta a treia se spetesc muncind. Patroni sau lucratori, "gulere albe" sau "cotiere negre", acesti pensionari au depasit stadiul de resemnare traditionala si s-au implicat intr-un circuit activ si dinamic, din care nu se mai pot retrage, cum nu poti cobori dintr-un carusel aflat in plina evolutie. Ne place sau nu, amprenta economiei libere a fost pusa definitiv pe gandurile si faptele oamenilor, indiferent de varsta.
Daca am ales cifra 66 (cu toate ca putea fi 67, 68, 70 etc.) este pentru ca invitatul acestei pagini, omul de afaceri Aurel Ungureanu din Panaci (Vatra Dornei) are exact aceasta varsta. Pensionar, cu o sotie si ea pensionara, tata si bunic, avand la activ aproape 40 de ani lucrati la stat, Ungureanu este unul dintre adevaratii mici capitalisti ai Romaniei. Trecut prin cateva scoli de specializare in industrializarea laptelui (profesionala, tehnica, de maistri), urmarindu-si "setea" de a face cariera in domeniu (a fost director la fabrica de cascaval din Bragadiru, sef de sectie la Popesti Leordeni, maistru la Neagra Sarului si Panaci), patronul de azi al firmei "Camy-Lact" este un invingator. In loc sa se retraga din "campul muncii", cu o pensie frumoasa, cu pamant si vite, cu casa pusa la punct (apa curenta, canalizare, baie pentru fiecare dormitor), cu copii aranjati, absolventi de facultati, Aurel Ungureanu, satean din Panaci, a vazut in Revolutia din 1989 un nou orizont pentru viata sa. Visul vechi de a dezvolta o afacere cu lactate dupa capul sau, fara indicatii si planuri de productie, devenea realitate. La mai putin de doi ani de la caderea dictaturii, a devenit patron al propriei fabrici de svaiter si cascaval, cumparata de la stat. A intrat intr-o competitie dura cu celelalte cinci unitati similare din bazinul Dornelor, inclusiv cu "Dorna Lactate" - investitia majora a unui elvetian. Dupa infatisare, lui Aurel Ungureanu nu-i dai mai mult de 50 de ani. Dupa cat de mult munceste, nici atat.
</b><b>"Toti din familie facem meseria pentru care ne-am pregatit"
- Am aflat ca fostul Icil Vatra Dornei, cea mai buna unitate de profil din tara, s-a opus privatizarii filialei din Panaci - devenita pana la urma proprietatea dvs. Cum ati reusit sa cumparati, desi nu aveati nici proptele politice, nici sprijin de la "forul tutelar"?
- Prin justitie. Ca fost primar al comunei, imediat dupa Revolutie, am avut inspiratia sa caut in arhive, unde am descoperit ca pamantul pe care se afla fabrica din Panaci apartinuse bunicului sotiei, "chiaburul" Simion Grigoras. Cu titlul de proprietate asupra pamantului in mana, am avut toate drepturile legale sa cumpar, iar tribunalul a obligat Icil-ul sa-mi vanda. Condus de o echipa nostalgica dupa trecutul etatist, acest Icil a cazut de pe locul intai pe tara, la stadiul de ruina, fiind obligat sa lase pe drumuri 300 de lucratori. Erau inca zilele lui "nu ne vindem tara" si putini au avut viziunea corecta a viitorului, prin fumul mineriadelor si isteriile campaniilor electorale cu "vin mosierii".
- Aveti restaurant pentru nefumatori, doua unitati de productie de svaiter si cascaval (la Panaci si Vatra Dornei), gater, magazin, firma de colectare a laptelui, pensiune turistica, discoteca. Sunteti crescator de animale (16 vaci, 8 juncani, 40 de porci), "mosier" cu 40 de hectare de pamant si presedinte al Asociatiei Imm-urilor din Dorna. Dati de lucru, cu carte de munca, la 105 persoane, pentru care sunteti un adevarat salvator. Si aveti 66 de ani. Unde gasiti energia de a munci atat de intens?
- Toata viata am fost om de actiune. Nu ma pot obisnui cu gandul ca trebuie sa stau acasa, ca multi alti pensionari. Am miscarea in sange. Nu ma sperie varsta si nici greutatile. In plus, sunt ajutat de familie. Si sotia, si fiicele, si ginerele, lucreaza pentru firmele noastre. Toti au calificari potrivite: "baba" mea, Maria, a urmat cursurile de laborator-lactate la Remetea; fiicele, Camelia si Iulia, sunt una inginera de chimie alimentara, cealalta economista; ginerele, Sorin, este inginer constructor si raspunde de investitii si de intretinerea utilajelor. Lucrul in familie e sigur, mai ales in vremurile astea de moralitate indoielnica. Cand ai un capital social de peste 40 de miliarde de lei, e riscant sa angajezi pe cine se nimereste.
- Vizitand fabrica din Panaci, am ramas cu obsesia unei imagini: sotia dvs., doamna Maria, lucrand alaturi de cativa tineri muncitori, la cazanele cu zer. In loc sa stea la birou si sa comande, dansa osteneste in caldura aceea umeda. Asa intelege un patron sa-si protejeze sotia? Asta-i capitalismul?
- Da, domnule, asta-i capitalismul! Maria mea lucreaza pentru ca asa simte ca traieste. Imi urmeaza exemplul. Fara munca nu poti realiza nimic. Noi nu suntem dintre aceia care au facut bani devalizand bancile sau platind cu cecuri false. Am plecat de jos, am trecut prin trei procese pe timpul lui Ceausescu, cand am fost dati la ilicit pentru ca ne facusem un grajd nou sau pentru ca am adus apa in casa, prin cadere. Programul meu zilnic incepe la 5 dimineata si se incheie la 11 seara. Al ei e cam acelasi; si ea vine la prima ora la lucru. De altfel, si fiicele noastre fac la fel. La ora 7 sunt la sediu. N-a existat vreodata sa dau telefon si sa nu-mi raspunda din birou. De multe ori, Camelia vine in locul meu, la 6 fara 5, in fabrica, sa deschida si sa primeasca laptele. Amandoua au inteles foarte bine ca muncesc pentru familiile lor si pentru viitorul mai bun al afacerilor corecte. Fara corectitudine, tara nu are nici un viitor, ne asteapta dezastrul. Printr-o coincidenta fericita, toti din familia mea facem exact ceea ce ne place, meseria pentru care ne-am pregatit. N-am intrat in afacerea asta de pe margine, hai sa fac si eu cascaval!
</b><b>"Imi vine sa inchid totul, sa las 105 oameni pe capul statului, pe ajutor de somaj"
- Cu munca vad ca stati bine, dar cum stati cu profitul? Cum stati cu plata taxelor catre stat?
- M-am dezvoltat de la o investitie la alta si mi-a mers bine, pana in 1996. Nu puteam tine pasul cu cererea de pe piata. Daca in anii aceia vindeam numai in Bucuresti si Timisoara cate 20 de roti de svaiter pe saptamana, astazi vand cu suta de grame, bucatele ambalate in vid. A scazut mult puterea de cumparare, nivelul de trai. Ma intrebati de profit; ei bine, pe luna trecuta am avut un profit net de... 16 milioane lei! Ce sa faci cu 16 milioane, cand numai dobanzile la banca sunt peste 100 de milioane lunar? Toata nenorocirea vine de la fiscalitatea sufocanta. La fiecare 2-3 luni, ori de la Consiliul Judetean, ori de la Ministerul Finantelor, ori de pe plan local, apare inca o taxa, inca un impozit, sa nu-ti ramana nimic. Daca nu platesti, toata ziua vin controalele pe capul tau: Garda, Politie, Mediu. Toti-toti-toti vin si nu vor altceva decat bani. De unde sa scoti atatia bani? Imi vine sa inchid totul intr-o zi, sa las 105 salariati pe capul statului, pe somaj si ajutoare sociale. In loc sa fiu ajutat, stimulat, incurajat... Pana cand? Iti tocesti nervii, sanatatea, nu se poate, domnule. Toti spun ca ne vin in ajutor, cutare, cutare... Poate de la Bucuresti pleaca bune intentii, dar in provincie ajunge prapadul. De la Ministerul Finantelor s-a dat liber la plati cu cecuri necertificate sau cu bilete de ordin neavalizate. Cea mai mare porcarie! Am pierdut peste un miliard de lei din cauza escrocilor care, pana sa intru in posesia banilor inscrisi pe fila de Cec, isi retrageau depozitele din banci. Ce nu faceam cu un miliard? Noi investitii, noi locuri de munca, dar nimeni nu se gandeste, acolo, la minister. Ce le pasa lor? Cu toate promisiunile sforaitoare care se fac, Guvernul nu-i baga in seama pe micii capitalisti romani, desi au pus si un ministru la Imm-uri, la cooperatie si ham, ham, si ha ham, ca va dau credite..., da-ti dau?
- Cum faceti fata concurentei, tinand seama ca aveti in coasta "suflarea fierbinte" a investitiei elvetiene de la "Dorna Lactate", precum si a celorlalte fabrici din zona?
- E bine sa fie concurenta, fiindca altfel se umbla la lapte. Se indoieste cu apa sau alte prostii. Daca ar fi numai ei, "Dorna Lactate", fiti sigur ca laptele n-ar depasi pretul de 3-4 mii de lei la producator. Dar asa, se tem si de mine, si de altul. Urc eu, urca si "Dorna", urca si Campulungul. Incet, incet, am ajuns sa platim laptele gras (4%) cu 10.000 de lei litrul (cu subventie cu tot). Numai eu am 14 achizitori cu carute, care aduna laptele de pe toate paraiele astea; circa 570 de tarani isi vand laptele la mine. De aceea, pe la noi nu prea e saracie. Cu doua vaci, o familie traieste decent, fiindca incasarile trec de trei milioane pe luna, ceea ce, la tara, inseamna ceva. Cu producatorii trebuie sa fii foarte serios. Eu le aduc intotdeauna diferite avantaje: ba sa cumpere furaje la pretul morii, ba le suport eu transportul, ba le dau si faina de grau. Si, foarte important, le platesc laptele la timp.
</b><b>"Sunt sigur ca produse gustoase si pure ca ale noastre nu face nimeni"
- Odata cu stagnarea consumului intern, ar trebui sa cautati piete de desfacere in strainatate. De ce nu exportati branzeturi "bio", foarte cautate pe piata occidentala?
- Lucrez de sapte luni cu o comisie de la Bioterra din Ungaria, pentru omologarea svaiterului si a cascavalurilor ecologice. Am deja un beneficiar in Germania, care abia asteapta sa-mi iau atestatul. Luna viitoare vom face primul export de branzeturi "bio" din Romania: svaiter si cinci sortimente de cascaval, la pretul de 7, respectiv 4 dolari kilogramul, luate din fabrica. Deocamdata, nu ne aruncam la pret, dorim sa prindem piata. Sunt sigur ca produse gustoase si pure ca ale noastre nu face nimeni. La noi fertilizarea fanului se face natural, fara chimicale. Avem numai cheaguri naturale si nu folosim detergenti, spalam vasele cu soda. Ca o recunoastere a meritelor noastre in domeniu, am fost cooptat in comitetul director al Bioterra, filiala Cluj, calitate in care vreau sa-i ajut si pe altii sa exporte produse fara chimicale. De fapt, acesta e viitorul si salvarea agriculturii romanesti. Important e sa fructificam avantajul "inapoierii", sa nu pierdem si acest tren, in stil romanesc.
- Sunt unii bucuresteni care se tem sa cumpere cascaval si svaiter din Bucovina, din cauza unui zvon, ca ar fi contaminate radioactiv de la Cernobal. Care este adevarul?
- Nu exista nici un motiv de teama. S-au facut nenumarate analize, atat la fan, cat si la lapte, dar n-am auzit ca laboratorul teritorial de radioactivitate sa exprime vreo suspiciune. Nu s-a inregistrat nici un caz de malformatii la nou-nascuti, nici o crestere alarmanta a imbolnavirilor de cancer. Nici la sol, nici in paduri, nici in apa nu s-au depistat cresteri peste normal ale radioactivitatii naturale, asa ca "zvonistica" respectiva nu are nici un temei obiectiv.
- Imi place svaiterul de cand ma stiu, dar n-am inteles niciodata cum se formeaza "desenul" lui cu gauri. Charlie Chaplin rezolvase usor dilema, folosind sfredelul. Cum procedeaza "Camy-Lact"?
- Mai intai, trebuie spus ca svaiterul este regele branzeturilor. La noi a fost produs pentru prima oara in Vatra Dornei, in 1945, de un elvetian, dupa reteta Ementhal. De atunci, multi au incercat sa fabrice svaiter, dar nu le-a iesit. Practic, Dornele sunt patria svaiterului in Romania. Eu insumi am adus o inovatie procesului de fabricatie, folosind pentru prima data lapte crud, trecut prin separator, pentru eliminarea impuritatilor. Gaurile sunt produse de bacteriile propionice aflate in flora de munte, in special in Bazinul Dornelor. Procesul tehnologic este extrem de laborios, o roata de svaiter, in greutate de 70 kg, avand nevoie de procesarea a 800 l de lapte si de doua luni pentru maturare. O roata este fabricata in patru ore, dupa care se scoate din zer, cu grija cu care umbli cu un nou-nascut: nu trebuie s-o intorci. Dupa ce se strange in sedila (un cerc de inox), se preseaza in mai multe etape, intai usor, apoi ceva mai puternic, sa nu blochezi eliminarea zerului si actiunea bacteriilor. Sunt foarte capricioase aceste bacterii, foarte sensibile. Daca nu le faci coaja protectoare, prin pastrarea rotilor in sare timp de 6 zile, sunt atacate de mucegai si mor. Dupa saramurare, urmeaza depozitarea intr-o incapere cu temperatura de 24¡C, unde rotile se bombeaza, sub presiunea interna a gazelor produse de bacterii. Atunci iau nastere gaurile. La sondaj, trebuie sa iasa 2-3 gauri de marimea ochiului de bou. Suprafata sa fie lucioasa, pasta sa fie consistenta, sa aiba gust de miez de nuca cruda, sa fie elastica. Un svaiter adevarat, cu coaja intacta, poate fi pastrat si un an de zile, daca temperatura nu depaseste 6¡C.
- Sunt probabil si alte secrete de fabricatie care nu ar trebui pierdute. Aveti ucenici? V-ati gandit sa dati o mana de ajutor celor care ar dori sa inceapa o afacere in domeniu?
- Specialistii stiu aceste lucruri, nefiind vorba de mari secrete. Oricare meserias din domeniu poate conta pe sprijinul si sfatul meu. Nu voi sta de vorba cu novicii, daca n-au cel putin o scoala de meserii de industrializare a laptelui. Este vorba de alimentele cele mai sensibile, pe care nu le poti produce oricum. Prin intrarea in Ue, ne vom confrunta cu o concurenta dura a specialistilor europeni. Nu putem iesi in fata cu amatori, vointa nu e de ajuns.Ion Longin Popescu
Fotografii de Emanuel TanjalaPuteti trimite corespondente pe adresa: "Camy-Lact" S.R.L. - str. G. Cosbuc nr. 1, Vatra Dornei, cod 5875. fax: 0230/37.51.06.