Hartistii foamei
Dupa prima auditie publica a slagarului "Mamelor din lumea intreaga" a fost clar pentru toti ca cersetoria nu va mai fi ce-a fost. Autorul anonim al cantecului a produs o minirevolutie profesionala, chiar culturala. Nu stim cine a inventat pe cine, realitatea a dat continut cantecului care ne-a magnetizat maruntisul de prin buzunare sau cantecul a fost cel care a anticipat realitatea orfelinatelor si canalelor pline de aurolaci. Oricum, greu de gasit vreun slagar care sa fi facut mai multe carute de bani, care sa fi avut un public mai pestrit si o circulatie subterana mai rapida decat "Mamelor din lumea intreaga..." Textul, muzica si gestica au impresionat mai bine de un deceniu o lume intreaga. Au fost inregistrate chiar reactii ale criticii internationale, care a publicat ample comentarii pe marginea textului si interpretilor din metroul parizian. Din momentul in care s-a declansat revolutia subculturala, cersetoria a evoluat catre forme artistice apropiate de teatrul experimental. Cersetoria se face in cupluri, mama si fiica sau fiu si tata. Copilul isi indruma parintele nevazator, de altminteri foarte abil cand e vorba sa primeasca pomana sau sa treaca strada pe rosu. Tot o familie e si cea formata dintr-un tata si cativa copii. Mama iubitoare ar fi murit de cancer sau Tbc si tatal s-a vazut nevoit sa iasa in strada pentru a-i implora pe oameni sa-l ajute!
Meserie veche si de aur, cersetoria tine pasul cu vremea intr-o societate in care mana intinsa a devenit un fel de salut pe punctul de a se generaliza. Nu e de mirare ca majoritatea cersetorilor romani care ajung in strainatate se plaseaza in fruntea clasamentelor la castiguri. Cei care se mai intorc cladesc adevarate castele din mila strainilor. Pentru ca mana strainilor coboara mai adanc prin buzunare. Au si unde. Poate si pentru ca strainilor le sunt inca necunoscute scenariile care pentru noi au ajuns o a doua natura. Dar si cersetorii ramasi in tara lucreaza pentru imaginea Romaniei. Ei experimenteaza noi forme ale disperarii pe care, mai tarziu, odata cu noul val de turism pentru toti, le exporta in tarile Schengen. Cea mai noua productie este mortul scos la cersit. Nu e prima data cand viata imita arta. Sau viceversa. Scenariul este mai complicat decat toate celelalte de pana acum. Unul dintre cersetori merge prin multime si, la un moment dat, se prabuseste la pamant ca secerat de durere. Se zvarcoleste, ofteaza zgomotos, intinde mainile, casca gura si da ochii peste cap. Din gura i se prelinge un firicel rosu. Langa el, credincioasa lui sotie. Sau fiica. Sau fiul. In fine, o ruda apropiata care incepe sa-si smulga parul, sa boceasca si sa se bata cu pumnii in cap. Ruda incepe sa se agate de trecatori cu o tirada de vorbe bine simtite. "Ce-o sa ma fac acum cu Vasile al meu? A fost ca o floare si acum e ca un maracine. A fost un sot bun si cu mila de Dumnezeu. Nici bani de inmormantare nu am." Uneori scoate o lumanare pe care o aprinde la marginea trotuarului, face cruci mari si se atarna de buzunarele trecatorilor. Vasile e, in continuare, mort in papusoi. Moartea subita secera mai cu seama prin centrul Bucurestiului, insa, spun unele rapoarte ale Politiei, s-ar fi inregistrat asemenea intamplari si prin Brasov sau Constanta, prin zonele de dever. Ambulanta vine, dar suficient de tarziu ca cersetorii sa-si faca suma. Cand soferul franeaza, mortul se ridica, face o reverenta scurta si o ia la sanatoasa. Ruda strange banii intr-o batista si le explica oamenilor, inca indurerati de incident, ca Vasile n-a fost mort de-ajuns, ci doar lesinat. Deh, nu-si poate permite sa moara prea mult! Concurenta e acerba si moartea trebuie sa fie cat mai scurta. Cine mai vrea... sa treaca strada, pentru ca peste un sfert de ceas Vasile moare si acolo. Live! In direct si la o ora de varf!N.C. Munteanu