"Planul"
Noua Lege a partidelor politice a fost adoptata fara sa faca mare valva. Parlamentarii au votat-o rapid, trimitand-o spre promulgare, iar presa nu a comentat-o prea mult. Electoratul nu a murmurat, cele cateva "luari de pozitie" fiind mai degraba favorabile. Legea prevede, in esenta, ca un partid poate fi inregistrat ca atare numai daca reuneste o lista de cel putin 50.000 de semnaturi din teritoriu. Partidele care nu demonstreaza ca pot aduna acest numar de sustinatori ar urma sa dispara, scena politica romaneasca decongestionandu-se. Simplificarea ei ar fi in avantajul tuturor, pentru ca ar disparea sursele de confuzie din "liste", multe dintre partidele "mari" acuzand, la alegeri, pierderi de voturi din cauza asemanarii simbolurilor si emblemelor, denumirilor derutant de asemanatoare. La scrutinul din noiembrie 2000, de exemplu, au existat in liste Pntcd si Pnt, Pnl si Pnl-C, Psd si Psd-traditional, Ps si Psm etc. Multi alegatori au constatat dupa vot ca "au pus stampila" pe cine nu trebuia, intentiile lor fiind cu totul altele. In plus, intre alegeri, majoritatea partidelor extraparlamentare vegeteaza, putina lume auzind de vreo manifestare a lor intr-o problema sau alta. Ele sunt "partide moarte", constituite mai degraba in vederea obtinerii unor sedii - repede transformate in "spatii comerciale" sau subinchiriate pentru asa ceva -, tinand cont ca acestea nu costa prea mult. In plin centrul Capitalei, langa Cismigiu, functioneaza intr-o cladire istorica o mare sala de jocuri electronice. Sediul apartine partidului condus de Nica Leon, de care nimeni nu isi mai aminteste. Liderii acestor partide se falesc cu o oarecare notorietate, sesizabila mai ales la alegeri, pentru a solicita subventii si donatii, pentru a conditiona "aliante" cu partide de impact, scopul fiind, evident, castigarea catorva locuri pe liste. Exemple de "lideri" care si-au negociat intrarea in Parlament pe seama unor partide cvasiinexistente sau de partide care sunt reprezentate in aceasta institutie doar datorita regruparii in siajul unui "frate mai mare", sunt nenumarate.
Noua Lege a partidelor pare deci a cauta igienizarea spatiului politic. Dincolo de disparitia fantomelor partinice, ea ar obliga electoratul sa isi defineasca mai riguros optiunile, cetatenii avand de ales doar intre trei-patru grupari majore a caror oferta devine astfel mult mai precizata. Romania ar intra - si in acest mod - in randul tarilor civilizate unde functioneaza doua-trei partide ce alterneaza "natural" la guvernare. Legea ar avea asadar numai efecte benefice. Or, lucrurile nu stau chiar asa. Este desigur necesar ca scena politica din Romania sa fie curatata de formatiunile "de buzunar" care apar - si dispar - precum ciupercile. Trebuie, normal, impiedicata - eventual printr-o lege - transformarea diverselor grupari partinice in adevarate Srl-uri ce jongleaza cu sedii si subventii. Trebuie gasite, eventual, noi modalitati de promovare publica a orientarilor doctrinare majore ale contemporaneitatii si a programelor general vizate de ele. Dar nu pot fi conditionate asocierile politice de un numar determinat de sustinatori. Este foarte greu pentru o grupare noua, ce contesta sistemul actual al asezarii politice romanesti, sa adune - pentru a dobandi personalitate juridica - minimum 50.000 de membri fondatori. Formula nu este nici democratica, nici constitutionala. Pentru diverse alte asocieri, pentru infiintarea unor fundatii, este - legal - necesara participarea a cel putin trei persoane. Ce scop ar avea impunerea unei discriminari pentru partide care, in fond, sunt structurate prin aceleasi formule? In perioada interbelica, in Romania legea nu prevedea nici o deosebire intre modalitatile de constituire a asociatiilor sau fundatiilor si partidelor politice, toate fiind considerate persoane juridice de interes public. Pentru infiintarea lor erau necesare doar semnaturile a trei indivizi. Legi asemanatoare functioneaza actualmente in multe dintre democratiile occidentale la care se raporteaza politicienii romani. In Germania este suficienta asocierea a trei persoane pentru constituirea unui partid, iar in Marea Britanie, doua. Si totusi, in parlamentele lor patrund, de zeci de ani, doar doua-trei partide.
Este clar ca noua Lege a partidelor emana de la un "Plan" al actualelor partide parlamentare. Prin limita numerica impusa formatiunilor extraparlamentare, pentru a fi recunoscute juridic drept partide politice, ele tind sa se transforme intr-un fel de club exclusivist, aparitia unor noi aspiranti la conducerea administratiei tarii fiind practic blocata. Psd, Prm, Pnl si Pd, plus - eventual - Pntcd vor sa-si asigure permanentizarea reprezentarii parlamentare, chiar daca acest fapt ar insemna neglijarea completa a cel putin 40% dintre electorii care, la ultimele alegeri, nu au votat, dezamagiti de ofertele spectrului politic existent. "Planul" indica in realitate ca, dincolo de diferentele doctrinare si programatice, clasa politica in functiune este solidara, reprezentantii ei facand totul pentru a ramane acolo unde sunt, adica in demnitatile parlamentare si administrative. Despre calitatea umana a clasei politice romanesti am vorbit, in desert, de nenumarate ori. Prin noua Lege a partidelor, membrii ei vor sa stopeze intrarea "in joc" a unor oameni noi, mai putin corupti si santajabili, mai putin implicati in sistem. Pentru ca in Romania functioneaza actualmente un sistem al puterii, cu circuit inchis, aparent democratic, datorita alternarii acelorasi persoane in functii, fara ca acuzele si criticile societatii civile sa le afecteze cu ceva. Din perspectiva partidelor implicate nu este nici o deosebire intre "coruptii lor" si "coruptii nostri", nominalizati propagandistic, dar niciodata amendati. Excluzand concurenta, ei vor fi realesi "democratic", chiar daca "bubele" dobandite la guvernare nu s-au vindecat. Toata lumea stie cum se alcatuiesc "listele electorale" si ce "merite" sunt necesare pentru includerea cuiva pe ele. Se subintelege aici si de ce partidele parlamentare nu vor trecerea de la votul pe lista la votul uninominal.
Noua Lege a partidelor politice face gruparile existente si mai puternice, accentuandu-le concomitent interdependenta. Psd-ul devine automat pivotul politicii romanesti in care Pnl-ul, Pd-ul si Pntcd-ul (in masura in care se va intelege cu Puterea) vor juca rolul de "detergent al democratiei", Prm-ul urmand sa fie "sperietoarea" atat in plan intern, cat si - mai ales - in plan extern. Un partid sau o alianta de alternativa la sistem vor fi astfel excluse, votul insusi devenind o simpla formalitate. Nu conteaza ca "spectrul" va fi complet dezechilibrat, dominat de "stanga" (Psd-ul aparand de neocolit in oricare guvernare). Nu conteaza ca "greselile" din vechea Lege a partidelor (care a garantat un impresionant patrimoniu "fantomelor") nu vor fi corectate decat prin absorbirea partidelor mici (cu patrimoniu cu tot) in cele mari. Nu conteaza ca aproape jumatate din electorat nu-si va mai regasi optiunile in oferta politica. Noua Lege va impune conservarea si stabilitatea clasei politice in limitele ei actuale, cetatenii fiind obligati sa aleaga doar intre "rele". Conform "planului", ea va mumifica piata politica impunand lumii o "vitrina" care, in fapt, nu va reprezenta Romania reala. Occidentul va trebui sa o accepte (pentru ca acceptarea este impusa de conjuncturi) asa cum se prezinta, legitimand o casta sociala constituita prin violenta, minciuna si rapt pe spinarea celor multi. Consecintele se vor vedea mai tarziu, si ele nu vor fi deloc roze.Toma Roman