Eologie
</b><b>Un paradis al gunoaielor:</b><b>Bucegii</b><b>- Mii de tone de cutii de conserve, de sticle goale de Coca-Cola, de pungi, hartii si alte mizerii raman in munti de pe urma unor "turisti". Incet dar sigur, "Bucegii se transforma intr-o lada gigantica de gunoi" -
Putini dintre automobilistii care fac alpinism in Bucegi cu masinile, lasand in urma efluvii de carburanti, stiu ca platoul care se afla sub Babele era considerat candva sacru. Unii spun ca acolo sus era Kogaion, muntele lui Zalmoxis, altii cred ca acolo muritorii se intalneau cu zeii. Sigur este ca peisajul arid iti arde si astazi ochii, iar vanturile arzatoare ale Bucegilor iti ard fata. Fara indoiala ca locurile acestea au un anumit magnetism al peisajului, al memoriei, cararile acestor munti poarta in ele ceva special, un sentiment anume al apartenentei la alte timpuri, chiar daca astazi, din uitata mistica a stancilor nu a mai ramas decat nostalgia catorva oameni "bolnavi" de munti. Pe unul dintre acesti nebuni merg sa-l intalnesc astazi. Este unul dintre aceia pentru care muntii sunt mai mult decat un loc in care sa vii sa bei o bere si sa mananci un mic, sa arunci pe jos hartii murdare si cutii de conserve si sa pleci apoi multumit. Pentru el, muntii sunt o casa, ba mai mult, un sanctuar. El este un fel de fanatic, a carui religie incepe cu pietrele, un fel de lup singuratic care se hraneste cu iluzia ca mai exista inca locuri neatinse. Il cheama Radu Gosnea, prietenii ii spun Gogo si poate fi gasit, desigur, sus, pe varful Cocora al Bucegilor, intre Babele si Piatra Arsa, unde a luat in stapanire un refugiu improvizat in numele acelora care isi doresc munti curati. Stiu despre el ca a reusit lucruri uneori incredibile, ca mania lui este aceea de a strabate canioane inundate, de a haladui prin pesteri nemaivazute, de a admira de la inaltimea zborului cu parapanta creste neatinse. Stiu ca acest tip cu mustata se apuca uneori sa curete muntii de gunoaie, de fierataniile abandonate in munti de diverse... initiative de pe timpul lui Ceausescu, stiu ca se lupta cu cutiile de Coca-Cola si de Tuborg, aruncate de turisti pe sub cerurile adanci ale muntilor. Ca uneori mai salveaza cate un imprudent din prapastii, pentru ca a fost salvamontist.
O bere la Babele
Suntem sus, la doua mii de metri si cerul decupeaza muntii in tablouri de filigran. Soarele-i crud. Crucea de la Caraiman pare infipta in stanca de mana unui demiurg, marele releu de pe Costila, dincolo de care se afla adancurile Vaii Prahovei si Busteniul, marcheaza cu rosu un punct de pe cer. E un cer de toamna. Urc un ultim bastion si iata gardul ce separa micul regat al lui Gosnea de "restul murdar al universului". Dincolo de gard se afla uriasul schelet metalic al unui fost generator eolian de curent electric, dezafectat, dupa ce nu a functionat niciodata. Acum, el adaposteste o ghereta din tabla. Acolo este sediul. Dincolo de marea fieratanie umanizata de fostul salvamontist este o platforma de beton uitata in mijlocul minunat al unei pasuni verzi. De jur imprejur sunt numai creste batute de vanturi. Intru si il zaresc pe omul meu in pantaloni de camuflaj. Un cuptor de tabla despre care aveam sa aflu ca l-a sudat cu mana lui s-a transformat acolo intr-un crematoriu in care ard... gunoaiele adunate de pe munte. Radu Gosnea nu-i singur. Lucky, un catel corcitura de cocker pe care omul l-a recuperat candva de pe strazile Bucurestiului, a devenit catelul inimii sale. Suntem asezati pe marea platforma de beton, iar el povesteste cu cainele in brate despre cum a ajuns sa transforme fieratania in refugiu, despre cum a carat cele 40 de tone de fiare vechi, pe care vanturile nebune ale muntilor le imprastiasera pe kilometri intregi de plaiuri si de poieni. El fusese salvamontist si tocmai facuse un fel de asociatie sportiva de sporturi extreme si salvamont, si toata lumea radea de el cand le spunea ca vrea sa faca primul... salvamont privat. "Cei de la intreprinderea electrica ne-au concesionat terenul, cu tot cu fieratania eoliana si noi l-am luat si l-am curatat si am carat camioane intregi de fier vechi de pe platou, si asta a fost prima noastra actiune de... ecologizare. In 98. Dupa asta, totul a urmat de la sine. Adica de atunci tot caram gunoaie de pe munte, tot cautam bani ca sa facem asta, ne tot milogim pe la primarii si pe la ministere si pe la firme de tot felul, care fac caz de ecologie si de mediu, dar care nu dau un leu daca nu sunt televizate." Gosnea e indignat. "Cand am vazut cum merge treaba, in 99, am curatat din nou platoul cu Cercetasii Romaniei, adica cu niste copii, domle, ca cel mai mic avea vreo 8 ani. Am adunat din nou tone de gunoaie, de sticle de Coca-Cola, de cutii de bere, de resturi si de mizerii pe care <<iubitorii de munti>> le lasa in urma pe langa Babele si pe oriunde le vine. Tone de cutii de conserve, de pantofi, de porcarii, le-am strans in saci de plastic si le-am adunat la un loc. Surpriza cea mare a urmat la sfarsit, cand am terminat. Am cerut de la Primaria din Busteni sa ne dea un tractor cu remorca, sa caram porcaria la ghena, jos, pentru ca, in cele din urma, Platoul tine de Primaria Busteni. Ei bine, in loc sa ne ajute, ne-au cerut sa platim transportul la gunoaie. Adica, noi venim benevol sa facem curat in ograda lor, fara sa cerem nimic, fara sa punem conditii, si ei ne cer bani, ca sa transporte propriul lor gunoi! Una ca asta e posibil numai in Romania!"
Omul muntilor e sufocat de indignare povestind, el nu poate si nu vrea sa inteleaga sistemul, nu vrea sa priceapa de ce "dincolo", adica in alte tari, sunt peste tot containere pentru deseuri, de ce acolo orice bucata de aluminiu se strange cu atentie, cum e posibil ca Statul sa nu intervina in fata acestei situatii. Muntii Bucegi sunt acoperiti cu gunoaie. Unde este Garda de Mediu, abia infiintata, unde sunt oamenii Primariei care sa dea amenzi derbedeilor care lasa in urma tone de deseuri? In Occident, aceasta problema este atat de importanta, iar statul a bagat atat de multi bani in reciclarea deseurilor, incat se duc batalii pentru monopolul gunoaielor. Daca te prinde ca arunci un chistoc pe jos, iei o amenda care te va face atent pentru restul vietii. La noi, in schimb, nu vin sa ridice nici gunoaiele gata stranse!"
Imi arata apoi, cu mandrie ce a facut in refugiu, sistemul de colectat apele ploilor... "Cum naiba", intreb subversiv, cu voce tare, "de platoul e in continuare ca o lada de gunoi?" "In Bucegi, situatia e mai speciala", spune el. "Vin cu telecabina si cu masinile, tot felul de neispraviti, fete cu tocuri, cu tampoane, cu pampersi, cu bere... Astia nu sunt oameni de munte, sunt niste oraseni aroganti, care arunca totul pe jos, care confunda muntii cu maidanul din spatele blocului si pe urma vine Gosnea cu Lucky sa le stranga, intelegi? Pai, copiii aia de la Cercetasii Romaniei au stat aici, la refugiu, doua saptamani, in corturi, si s-a cunoscut. Dar in urmatoarele doua saptamani, era la fel ca inainte. Vin tot felul de inaltimi de la Bucuresti, in mertane de teren si-si arunca aici gunoaiele. Intelegi?"
In topul gunoaielor:
Coca-Cola
Ne plimbam. Am vazut deja interiorul refugiului, micul televizor alb-negru, paturile cazone, suprapuse, rulota din spate. Apoi am urcat pe platou si am vazut Babele, mandria acestor munti, profanate de idioti care au scris pe ele cu spray-ul colorat, am vazut cabana prapadita pe care a luat-o un intreprinzator, am ascultat necazurile lui Ginel, cabanierul de la "Floare de Colt", cu autoritatile locale, si l-am mai descusut pe salvamontist. Lucky e mereu dupa noi. Eu il intreb despre viata lui. El continua sa-mi povesteasca mereu despre munti. "Cea mai tare actiune pe care am facut-o, printre tot felul de curatenii, a fost tot in 99. Intr-un singur loc in lume s-a mai facut asa ceva, in Malaezia. Impreuna cu tipii de la Motivation Romania (o fundatie care se ocupa cu reintegrarea sociala a persoanelor cu handicap), am dus, daca ai mai auzit asa ceva, 6 persoane in... carucioare cu rotile, pana la Omu. Iti dai seama?" "Cum asa?" "A fost senzational, le-am instalat corzi de alpinism pe traseu, ca sa aiba de ce sa se tina si au urcat pana la Babele, apoi la Costila la releu si pe urma la cruce, la Caraiman. Unul dintre ei fusese alpinist, un mare profesionist, si ramasese cu handicap tocmai in urma unui accident pe munte. Nu mai putea sa mearga. Era cu lacrimi in ochi cand s-a vazut sus, n-o sa uit toata viata. Ma gandeam, Doamne fereste, cum as fi eu in locul lui... ce sa mai spun, a fost teribil... Singurul lucru de care imi pare rau este ca n-am putut sa-i dau si cu parapanta, sa-i fac sa zboare pe deasupra Bucegilor... Era vant si nu s-a putut. Asta n-a mai facut-o nimeni si ei erau innebuniti sa zboare. Erau trei fete si trei baieti tineri... Acuma, cinstit, cand l-am vazut pe fostul alpinist ca plange... ne-au dat lacrimile si noua..."
Ia te uita, imi spun privind la mormanele de gunoaie care, intr-adevar, sunt acolo, in mijlocul frumusetii imperiale a muntelui, ia te uita, omul dur, salvamontistul, alpinistul, supravietuitorul care-o face pe Rambo, se pupa cu cainele si lacrimeaza... Gosnea schimba vorba. In 2000, au mai facut o ecologizare pe platou, nimic nou, apoi au continuat sa amenajeze refugiul cu putinii bani care... "Chiar asa", zic. "Cum stati cu banii?" Ma priveste suspicios. "Nu prea avem bani. Adica n-avem deloc. Totul se face pe baza de voluntariat si cine mai poate aduce si ceva bani... sa fie primiti. Am fost cu jalba-n bat pe la toate firmele importante. Pai, cei de la Coca-Cola fac filme de mii si mii de dolari, cu sloganul <<We love Romania>> sau asa ceva, despre strainii care descopera frumusetile patriei, si le dau la televizor pentru reclama. In timpul asta, jumatate din gunoiul de pe munte poarta marca Coca-Cola. In alte tari, platesc milioane de dolari pentru reciclarea deseurilor. In Romania, pe Bucegi, le arde Gogo in cuptorul facut de el. Stii ce-au zis cand am fost la ei? <<Ne scuzati, dar daca nu da nimeni la televizor actiunea de ecologizare, nu ne intereseaza>>. Stii cat le ceream? Cat pot sa dea, un milion, doua, acolo, oricat de putin era bun. N-au dat nici macar niste suc din ala de-al lor pentru copiii care faceau curat pe munte. Asa sunt ei, si la fel cei de la Connex, Orange si altii. Iarna, cand e la munte lume multa la ski, organizeaza spectacole la Predeal, la Poiana Brasov, pe teme de sporturi de iarna, concerte, ii da la televizor. Imaginea conteaza. <<Firma X si o tara curata>>, slogan dublat de un mare spectacol pe o partie de ski. In realitate, nu le pasa deloc. Sunt cateva firme mari care produc tot gunoiul de pe munte, si nici o lege nu-i obliga sa cotizeze pentru mediu, nici macar pe producatorii de bere, de Cola, de conserve... Tot ceea ce este ambalat in plastic, sticla sau aluminiu, ramane ca deseuri pe munte. Nu exista nici macar un container in care sa le punem noi."
Epilog
Radu Gosnea are un fel anume de a transa lucrurile, dintr-o lovitura. Parerile sale sunt clare, fara umbre, fara dubii. Stie cine sunt vinovatii, adevaratii vinovati: autoritatile, mai mult decat neispravitii care arunca gunoiul. Daca i-ar amenda cineva, n-ar mai arunca. Am aflat aproape totul despre ce face el acolo, am aflat ca membrii activi ai asociatiei lui sunt numai 10, ca ei fac ce pot si ca cel mai mult l-au ajutat strainii. Nu cu bani. Mai mult cu o cutie de vopsea pentru refugiu, cu o masina militara pentru salvari montane... De exemplu, sunt niste englezi de la Light Into Europe, tot o fundatie, care au reinfiintat aviatia sanitara, cu avionete, in Romania. Seful lor, Stan Platt, l-a mai ajutat, pentru ca si ei au avut in Romania numai necazuri cu autoritatile, desi voiau sa faca o activitate esentiala si... umanitara. "Asta e. N-ai cu cine discuta daca nu dai <<dreptu>>, si noi cum n-avem ce drept sa dam, nu putem face aproape nimic".
Mergem din nou spre refugiu. Gosnea tace posac. Cei de la cabana "Caraiman" arunca tone de deseuri in vale, pe Jepii Mici. Radu n-a ajuns sa faca curatenie si aici. Cerul e inalt. Vine toamna. Apoi, zapezile care vor acoperi gunoaiele. Apoi primavara, si el va pleca din nou sa cerseasca, macar un suc pentru copiii care curata muntele. La refugiu, imi arata cum va fi, ce planuri de viitor are, cum va arata intr-o buna zi, ce minunate lucruri vor face. Catelul Lucky s-a instalat in masina si doarme. Se teme de tunete. Eu imi spun ca Gogo face toate acestea pentru ca e un pasionat, un indragostit de munti, ca daca si noi am avea macar un strop din dorinta lui de a proteja ceea ce iubim, atunci poate ca lumea noastra ar arata altfel.Horia Turcanu
Fotografiile autorului
P.S. Pentru cei care vor sa puna umarul, Radu Gosnea are telefonul 0740/60.88.77, iar Asociatia lui se numeste "Skywalker Sport Extrem Salvamont" si are sediul in Predeal, str. Iancu Jianu nr. 8.