Pache... Protobasescu
Locuiesc pe Calea Vacaresti de 15 ani. Din cauza gropilor si a capacelor de canal suprainaltate, am inlocuit pivotii si amortizoarele masinilor pe care le-am avut de zeci de ori. Am intrat de fiecare data cu spaima in pasajul de la Piata Unirii, facand slalom printre gropile pline de apa - o capcana mizerabila pentru orice automobilist. Intr-un cuvant, sunt un veteran al gropilor bucurestene. De 30 de ani, de cand m-am mutat in Bucuresti, n-am vazut sa se asfalteze complet vreun bulevard, cu exceptia refacerii bulevardelor Magheru si Balcescu, in 1988, dupa finalizarea metroului... Numai carpeli. Cum dadea gerul, peticele puse de muncitori indolenti, continand un asfalt tip "salam cu soia", reciclat si "resapat" ca anvelopele uzate, se topeau vazand cu ochii. Pana-n primavara, gropile erau si mai mari. Dupa 1989, fiecare ocupant al fotoliului de primar al Capitalei a promis sa indrepte situatia asfaltului. Ne amintim cu totii si de Halaicu, si de Lis, si de Ciorbea. Cu toate ca au avut consilii favorabile, de aceeasi coloratura politica, acesti domni nu au miscat nimic in sfera cea mai vizibila a vietii orasului: infrastructura stradala. Poate cei mai in varsta ar putea sa ma contrazica, dar cred ca asfaltarea adevarata a bulevardelor bucurestene, atat de invidiate de vecini pentru largimea, lungimea si liniaritatea lor pariziana - mandra mostenire a lui Pache Protopopescu, primarul celebru de la sfarsitul secolului al Xix-lea - nu s-a mai facut de pe vremea interbelica.
De necrezut, dar de ieri-alaltaieri, pe Calea Vacaresti nu mai sunt gropi. Dimpotriva, o panza lina de asfalt de calitate a luat locul hurducaturilor de pana acum. Pe Magheru, pe Carol, pe Balcescu, utilaje sofisticate toarna incontinuu noua camasa asfaltica. Soferii sunt nervosi, gospodinele si pensionarii, tulburati de atata zarva, injura pe la colturi. Miticisme... Intr-un logic lant tehnologic, masini speciale razuiesc vechiul strat de bitum pe o adancime de 5-6 cm; maturatorii si suflatorii de praf deschid frontul de lucru; sunt urmati de turnatorii stratului adeziv - un lichid negru, vascos, folosit si la autostrazi. Ritmul e indracit, se lucreaza fara pauza. Basescu incepe sa se faca simtit ca primar. Era si timpul! Dupa nefericita campanie indreptata impotriva cainilor strazii, care i-a redus dramatic numarul sustinatorilor, asfaltarea bulevardelor bucurestene e primul semn de profesionalism administrativ. Desi suntem adversari indurerati ai macelului cainilor, nu l-am criticat cu placere si nici nu a fost o rafuiala personala cu domnia sa. Oricine ar fi procedat ca d-l primar ar fi beneficiat de acelasi tratament din partea noastra si a cititorilor nostri. Astazi insa, Traian Basescu face un lucru bun si nu putem sa inchidem ochii. Luptandu-se cu un consiliu potrivnic care, daca ar putea, i-ar pune pielea pe bat, cu un prefect in cel mai bun caz indiferent si cu presiunile enorme venite direct sau indirect de la guvernanti, Traian Basescu reuseste performanta de a asfalta Bucurestiul. De unde, de neunde, el a gasit miliardele, a organizat licitatiile, a pus lumea la treaba. Chiar si cei care si-au facut o profesie din a-l injura sunt nevoiti sa-si indrepte, pe moment, privirile in alta parte. Eventual, spre vrabiile alertate de trecerea metroului de suprafata, pe care primarul il va inaugura in curand. Televiziunile, mai toate acaparate de puterea politica pesedista, nici nu-i mai rostesc numele la stiri. Vin diversi golani si incearca sa-l umileasca, confiscandu-i fotoliul oficial. Este lovit din toate partile, scuipat si injurat, acuzat de toate relele. Dar Basescu, singur in fata tavalugului Psd, asfalteaza Capitala care, peste 50-60 de ani, va avea, mai mult ca sigur, un bulevard cu numele sau. Asa cum are si mult contestatul la vremea sa, Pache Protopopescu. Cum ar spune vecinul meu, nea Mitica, impresionat de noul "look" al Caii Vacarestilor pe care si-a petrecut copilaria: "Domle, asta nu-i Basescu, asta-i Protobasescu... Pache Protobasescu".Ion Longin Popescu