Legende apocrife:
Nasterea Maicii Domnului
- Praznuita de toata crestinatatea pe 8 septembrie, Nasterea Fecioarei Maria este o sarbatoare cu reverberatii profunde in sufletul adoratorilor ei, care nutresc un veritabil cult pentru Maica cea sfanta a lui Iisus. Si cum ar fi altfel, cand toate nadejdile puse in ea se implinesc? Ivire netarmurita, pe care o celebram ori de cate ori ii adresam rugaciuni, Nasterea Mariei din Ierusalim a lasat o urma de foc in scrierile celor mai vechi crestini -
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului (Nativitas Beatae Mariae Virginis) se celebreaza pe 8 septembrie si este cunoscuta la noi sub denumirea populara de Santa Maria Mica. Datarea ei se situeaza intre Conciliul al Iii-lea ecumenic (Efes, 431) si Conciliul al Iv-lea (Calcedon, 451). Pe locul din Ierusalim unde traditia crestina sustinea ca s-ar fi aflat casa parintilor Fecioarei, Ioachim si Ana, s-a ridicat intre 430 si 480 o biserica inchinata Mariei. De aici, sarbatoarea s-a extins mai intai in Rasarit, apoi, incepand din secolul al Vii-lea, si in Apus. Papa Serghie I (687-701) o introduce, primul, la Roma. Roman Melodul compune, in secolul al Vi-lea, Condacul si Icosul pentru aceasta sarbatoare. La Utrenie se canta un canon scris in sec. al Vii-lea de catre Andrei Criteanul, care ne-a mai lasat si patru predici despre acelasi eveniment. Pe 9 septembrie sunt sarbatoriti Sfintii si Dreptii dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana (Cristian Badilita, "Evanghelii Apocrife").
Practic, la Efes, in anii 431 si 449 au avut loc doua sinoade generale si tot in acest oras a fost resedinta antica a cultului zeitei-mame Artemis. Sub presiunea urmasilor adeptilor ei a fost condamnata invatatura patriarhului Nestorius, care sustinea ca datorita dublei naturi a lui Iisus, umana si divina, Maria nu poate fi denumita Maica Domnului, deoarece era doar mama umana a lui Iisus cel uman si s-a hotarat ca ea este "nascatoare de Dumnezeu" (Theotokos). Dupa victoria de la Efes, cultul marial a trecut foarte repede in Italia. Papa Sixtus al Iii-lea (432-440) a construit la Roma bazilica Santa Maria Maggiore, in locul templului inchinat zeitei mame Junona-Lucina, la care veneau inca o multime de femei romane. A vrut in felul acesta sa le indeparteze de cultul pagan si sa le determine sa se roage Sfintei Fecioare Maria.
Dupa cum stim, cele patru evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca si Ioan) nu ne spun nimic despre parintii Mariei. Protoevanghelia lui Iacob este cea mai veche scriere apocrifa in care se relateaza despre parintii Mariei, viata ei, nasterea lui Iisus si uciderea marelui preot Zaharia (tatal lui Ioan Botezatorul). Autorul este Iacob cel Mic, presupusul frate vitreg al lui Iisus, si cel putin o parte a acestei Protoevanghelii circula printre crestinii secolului al Ii-lea. Occidentul a cunoscut doua reelaborari ale Protoevangheliei: "Evanghelia lui Pseudo-Matei" si "De nativitate Mariae". Versiunea actuala a fost stabilita de Tischendorf, dupa ce a consultat 20 de manuscrise, fiind publicata in culegerea sa, "Evanghelia Apocrypha" din 1853. Protoevanghelia lui Iacob a fost cea mai raspandita si celebra Apocrifa, ajungand pana la noi un numar de 150 de manuscrise redactate in limba greaca (din secolele al Iv-lea - al Xiv-lea), plus versiunile siriana, latina, armeana, copta etc.
Ana se intalneste in gradina cu ingerii
In "Protoevanghelia lui Iacob" (Istorisire despre nasterea Preafericitei Nascatoare de Dumnezeu si-n veci Fecioara Maria) este scris ca un evreu foarte bogat, pe nume Ioachim, nu a fost lasat de Ruben sa aduca primul daruri la Templul din Ierusalim, deoarece nu avea copii. Si astfel s-a dus in pustiu, zicand: "Nu voi cobori la casa mea dupa mancare si bautura pana cand Domnul si Dumnezeul meu nu se va uita la mine". Ioachim este identic cu Eliachim, si in legendele latine ulterioare tatal Fecioarei va fi numit adesea Elie. Si astfel Ana, femeia lui, plangea si se izbea cu pumnii in piept, zicand: "Asa sa-mi pedepsesc vaduvia si pantecele sterp". De ziua cea mare a Domnului, Ana "s-a gatit in haine de mireasa si pe la ceasul al 9-lea a coborat in gradina sa se plimbe". (Ceasul al 9-lea este ora 3 dupa-amiaza.) "Si iata, un inger al Domnului a venit asupra ei si i-a zis: <<Ana, Ana, Domnul a implinit ruga ta: vei prinde samanta in pantec si vei naste prunc>>." Apoi au venit la ea doi ingeri si i-au zis: "Iata, barbatul tau se intoarce acasa cu turmele. Caci un inger al Domnului a coborat la el si i-a zis: <<Ioachim, Ioachim, Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea; coboara cu turmele din pustie, caci femeia ta, Ana, va ramane grea>>". "Va ramane grea", adica va concepe (la viitor) este versiunea din secolul al X-lea, versiunea originala si cea din secolul al Iii-lea au verbul la trecut: "a ramas grea", a conceput. Pe acest cuvant, sute de ani s-au dus aprinse lupte dogmatice intre catolici si protestanti. Daca verbul este la viitor, adica va concepe, "va ramane grea", inseamna ca Ioachim este tatal biologic al Mariei, teza imbratisata de protestanti. Daca verbul este la trecut, adica a conceput, "a ramas grea", inseamna ca Ana a fost insamantata de ingeri si Dumnezeu este tatal Mariei, teza imbratisata de catolici.
Protestantul Conrady pune accent pe caracterul docetist al Protoevangheliei lui Iacob. In versiunea docetista (de la grecescul dokein = a parea), Iisus "s-a nascut prin Fecioara si nu din Ea. Coborat in pantecele Fecioarei, El a venit in lume printr-o simpla trecere, iar nu prin zamislire. Maria a fost pentru El nu o mama, ci o cale" (Tertulian, "De carne Christi"). Asadar, pentru docetisti, Iisus n-a facut decat sa treaca prin Maria, ca apa printr-o albie de rau. Rationamentul este valabil si pentru conceperea Mariei de catre Ana (C. Badilita, "Evanghelii Apocrife").
</b><b>O fata "fara nici un cusur"
"Dupa 9 luni, Ana a nascut." Dupa versiunea armeana, Ana o naste pe Maria in luna a Vii-a si moasa ii spune: "Ai nascut o fata, dar foarte frumoasa, chipesa, pura, fara nici un cusur". Apoi, "trecand zilele cuvenite, Ana s-a spalat, si-a alaptat pruncul si i-a pus numele Maria".
"Evanghelia lui Pseudo-Matei" a fost elaborata in a doua jumatate a secolului al Vi-lea. In plus, din ea aflam ca Ioachim "cand implini 20 de ani, o lua de sotie pe Ana, fiica lui Isahar, tot din tribul sau, adica din neamul lui David. Dar, desi au trait impreuna vreme de 20 de ani, ea nu i-a daruit nici fete, nici baieti". Dupa ce ingerul care i-a vestit in gradina ca Dumnezeu a hotarat sa-i dea rod in pantece, "ea, tremurand de frica din pricina celor vazute si auzite, intra in odaie, se arunca pe pat de parca ar fi fost moarta si ramase toata ziua si toata noaptea rugandu-se, plina de cutremurare". Ana a ramas de la trei dupa-amiaza pana a doua zi dimineata intr-o stare de prostratie vecina cu moartea. Un alt inger, sub forma unui tanar, ii spuse lui Ioachim: "De aceea coboara din munti si intoarce-te la nevasta ta - o vei gasi insarcinata. Caci Dumnezeu a starnit in pantecele ei samanta de viata; Lui trebuie sa-I aduci multumire".
Avand in vedere ca in Antichitate fetele se maritau la 14-15 ani, practica care s-a mentinut pana acum 50 de ani, Ana avea 34-35 de ani cand a nascut-o pe Maria.
</b><b>"Dintr-o data a rasunat un glas din tarii, poruncind ca pruncul sa se numeasca Maria"
Intr-o versiune in hexametri a "Evangheliei lui Pseudo-Matei", compusa in secolul al X-lea de catre stareta unei manastiri din Gandersheim, pe nume Hrotswitha, apare alegerea numelui Maicii Domnului. Iata fragmentul: "Dupa ce s-au implinit cele 9 luni/ A sosit ziua mareata in care preacinstita Ana a nascut o fata ce avea sa fie slavita in toti vecii./ Iar dupa opt zile au fost chemati mai intai preotii/ Care, dupa vechiul obicei, trebuia sa aleaga/ Numele copilei si sa o sfinteasca./ De fata cu toti, Ioachim a inaltat urmatoarea rugaciune: <<Rege al cerului, Tu, care dai nume stelelor/ Arata printr-un semn de sus/ Ce nume este vrednica sa poarte aceasta frageda copila!>>. Spuse, si dintr-o data a rasunat un glas puternic din tarii/ Poruncind ca pruncul fara seaman sa se numeasca Maria,/ Ceea ce in limba noastra inseamna <<Steaua marii>>/ Acest nume i-a fost sortit pe merit sfintei copile/ Caci astrul stralucitor ce lumineaza in veac/ A fost incoronat de Hristos, regele etern". Dar anul nasterii?
Ambele evanghelii apocrife ne spun ca la varsta de trei ani, Maria a fost dusa si lasata la Templul din Ierusalim, in grija preotilor. In "Protoevanghelia lui Iacob" este scris: "Iata, Maria a petrecut 12 ani in Templul Domnului. Ce facem cu ea, ca nu cumva sa ne pangareasca locul de rugaciune!?". Si astfel, Iosif a luat-o sa aiba grija de ea pana se va casatori. Deci, Maria a plecat din Templul din Ierusalim cand a implinit 15 ani si l-a nascut pe Iisus la 16 ani.ÊIn "Evanghelia lui Pseudo-Matei" este scris: "Cand implini 14 ani, fariseii profitara de ocazie si-i spusera ca legea stramoseasca nu-i mai ingaduia sa ramana in Templu". Aceasta evanghelie plaseaza la implinirea varstei de 14 ani plecarea Mariei din Templul din Ierusalim si deci nasterea lui Iisus la varsta de 15 ani. In scrierea apocrifa "Viata lui Iosif tamplarul", compusa in secolul al Iv-lea, Iisus le vorbeste apostolilor: "Iar in cel de-al patrusprezecelea an al vietii sale, Eu, Iisus, Viata voastra, am venit sa locuiesc in pantecele ei din propria Mea voie". Conform acestei apocrife, Maria l-a nascut pe Iisus la varsta de 15 ani. Eu consider cea mai demna de incredere Protoevanghelia lui Iacob, fiind cea mai veche si scrisa de o ruda a lui Iisus, care a si stat la baza celorlalte scrieri apocrife si care afirma ca Maria L-a nascut pe Iisus la varsta de 16 ani. In consecinta, Maria s-a nascut in anul 22 i.Hr., pe cand Ioachim avea 41 de ani si Ana, 35 de ani. Versiunea armeana a Protoevangheliei spune ca parintii Mariei au murit la un an dupa incredintarea ei Templului din Ierusalim. Amandoi au murit in acelasi an si Maria a tinut doliu 30 de zile. Deci, Ioachim si Ana au murit in anul 19 i.Hr., la varsta de 45 de ani Ioachim si 39 de ani Ana.
In conformitate si cu ultimele cercetari astronomice, datorate in mare parte dr. Liviu Mircea de la Observatorul Astronomic din Cluj, punctele de referinta ale nasterii religiei crestine sunt: - anul 22 i.Hr., nasterea Mariei; - anul 7 i.Hr., nasterea lui Iisus; - anul 33 luna aprilie, moartea lui Iisus, si peste doua zile Invierea; - anul 33, luna august, inaltarea lui Iisus; - anul 34, adormirea Mariei si peste doua zile, inaltarea ei; - in anul 64 i.Hr. s-a nascut Ioachim, iar in anul 58 i.Hr. s-a nascut Ana.
Aceste etape cristice au coincis cu intrarea punctului echinoctiului de primavara in constelatia Pestilor, unde se afla si in prezent. Pana in anul 68 i.Hr., acest punct a fost in constelatia Berbecului. Deci, unei noi ere din cer ii corespunde o noua era (crestina si musulmana) pe Pamant. Pana in secolul al Ii-lea, semnul distinctiv de recunoastere al crestinilor a fost pestele, din secolul al V-lea s-a generalizat semnul crucii mici, care se facea numai pe fata, iar din secolul al X-lea avem actualul semn al crucii, pe care-l fac toti crestinii intru Hristos.Turcu Vasile,
membru al Academiei americane de Stiinte