Cel mai bun prieten al omului
Pentru prima oara de la ultimul Razboi Mondial, locuitorii satului ucrainean Iubilenoie au fost treziti in crucea noptii de o explozie asurzitoare. Sigur, in vremurile cainoase de tranzitie de la comunism la democratie, prin care trece si Ucraina, unii puteau pune explozia pe seama violentei aflata in crestere galopanta in republicile foste sovietice. Politiei nu i-a trebuit mult sa afle ca nu era vorba nici de o reglare de conturi intre grupuri mafiote, nici de vreo sordida afacere cu traficanti de droguri sau de arme. Ba chiar, cand au aflat imprejurarile in care a avut loc explozia, destui localnici s-au retinut cu greu sa nu zambeasca si chiar mai mult decat atat, desi povestea era cat se poate de tragica. Tragica, desi la origine nu fusese decat o banala plimbare nocturna a unui caine.
Faptele. Intr-o frumoasa seara de vara, la o ora tarzie, un ales local, un consilier, si-a scos cainele la plimbare, sa se mai dezmorteasca si, ma rog, sa faca ceea ce face orice caine, ca si el e o fiinta vie. Altfel, o frumusete de caine, un boxer inteligent si foarte jucaus. Fara lesa, fara botnita, dar si fara intentii rele, boxerul si stapanul lui si-au incrucisat pasii cu un tanar militian, la brat cu doua domnisoare pe care tocmai le conducea acasa. Cainele s-a repezit spre cele trei persoane, in joaca, desigur, dar e greu sa-i ghicesti intentiile unui boxer in chipul lui indeobste foarte sever. Domnisoarele s-au speriat. Realmente nelinistit sau ca sa se dea important pe langa frumoasele insotitoare, militianul a reintrat in rol, in uniforma era, si a inceput sa-l dascaleasca pe consilier, explicandu-i ca incalca legea plimband cainele fara lesa si fara botnita si ca e pasibil de o amenda zdravana. Consilierul, ca orice ales, stia, dar putin ii pasa. Din vorba in vorba s-a ajuns la cearta si chiar la oarecare imbranceli. Dupa cum stiti, ca in orice tara in tranzitie, si in Ucraina, ca si in Romania, de cum da cu nasul de politica, orice terchea-berchea nu numai ca isi ia caini fiorosi, dar mai umbla si inarmat. Era si cazul consilierului nostru. Atata doar ca, spre deosebire de Romania, unde unii alesi sunt inarmati cu pistoale, purtate mai mult sau mai putin la vedere, in republicile foste sovietice inarmarea poate uneori sa insemne un kalasnikov, o bazuka si chiar o racheta. Consilierul era inarmat doar cu o grenada, defensiva, ce-i drept, dar grenada. A scos-o din buzunar, i-a tras siguranta si a facut ceea ce n-ar fi trebuit sa faca. N-ar fi trebuit s-o faca oricum, cu atat mai mult in prezenta unui caine inteligent care stie cat de mult ii place stapanului sa aduca inapoi orice arunca acesta. Un detaliu pe care consilierul l-a uitat cu desavarsire cand a aruncat cu grenada in militian. De cum a azvarlit-o, credincios, ascultator si bine dresat, cainele s-a repezit ca un apucat sa i-o aduca inapoi stapanului, ceea ce a si facut, depunandu-i-o la picioare cu o fractiune de secunda inainte de a exploda. Nu mai era nimic de facut. A urmat explozia care a trezit tot satul si l-a trimis pe ales, intr-un hal fara de hal, in lumea celor drepti. Din pacate, a fost si ultima oara cand credinciosul caine, acest prieten al omului fidel pana la moarte, si-a manifestat dragostea si ascultarea fata de prea nervosul lui stapan. Domnisoarele s-au ales cu sperietura, iar militianul cu cateva rani usoare. Morala? Nu-i adevarat ca in aceste vremuri cainoase, daca vrei sa ai un prieten, e musai sa-ti iei un caine. Si inca boxer. Si mai putin adevarata ar fi zicala dupa care cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. In fine, daca ai o grenada si n-ai ce face cu ea, e de preferat totusi sa n-o arunci in aproapele tau. Mai ales in prezenta unui caine inteligent si capabil de orice ca sa-si dovedeasca lealitatea fata de stapan. Ti-o aduce inapoi. Cu pretul vietii. A lui, a stapanului.
Bietul caine! Caine pana la moarte!
A trai (a se iubi, a se intelege) ca si cainele cu pisica.
A se manca precum cainii.
A taia frunze la caini.
Nici caine, nici ogar.
Nu-i numai un caine scurt de coada.
Daca vrei sa ai un prieten cumpara-ti (ia-ti) un caine.
Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia.
Umbla cainii cu covrigi in coada.
Caine-caineste.
Cainos, rau, hain, dusmanos.N.C. Munteanu