Un mot de peste Ocean se teme pentru mormintele strabunilor lui</b><b>Iosif David</b><b>- expert in Informatii Tehnologice, Project Management Office, Riverside County, California, Usa -</b><b>"Proiectul de la Rosia Montana este un dezastru care in America n-ar fi fost niciodata posibil!"
Iosif David este mai mult decat roman; este mot nascut la Rosia Montana si, chiar daca locuieste de doua decenii in Statele Unite, la fiecare doi ani vine in Romania, in Apuseni, la mormintele parintilor si bunicilor sai, in pelerinaj. De catava vreme, mormintele sunt insa in pericol de-a fi mutate cu excavatorul. Intamplarea face ca Iosif David sa fie de formatie chiar inginer minier, si inca unul dintre cei mai buni. In 1962, el a terminat Facultatea de mine, apoi a facut studii postuniversitare de economie. Zece ani mai tarziu, devenea seful economic al proiectului de exploatare de la Rosia Poieni. In 1977, pleaca in Africa cu un proiect al Statului roman si devine in cele din urma consilierul personal, platit de Banca Mondiala, al primului-ministru din Burundi, pe probleme miniere. Dar si... antrenor al nationalei de fotbal burundeze. Traiectoria sa profesionala devine fulminanta odata cu emigrarea sa in Statele Unite. Hotarat sa nu se mai intoarca in Romania comunista a lui Ceausescu, el se stabileste la Los Angeles, in California. Astazi, lucreaza pentru Guvern ca expert in cadrul unei divizii de management pentru mari proiecte industriale. A obtinut cel mai inalt grad in profesiunea sa, acela de Project Manager Professional. Supervizeaza in jur de 250 de mari proiecte anual, in valoare de sute de milioane de dolari.
Si in vara aceasta Iosif David a venit in vacanta in Romania. Mormintele parintilor sai de la Rosia sunt inca la locul lor, dar nu se stie pentru cat timp. Cand l-am intalnit, avea in mana printurile unor fotografii pe care le-a facut acolo, "acasa", cum spune el, si pe care le arata oricui voia sa-l asculte. Fotografiile infatisau ultimele descoperiri arheologice de la Rosia Montana, facute in locurile ce vor fi acoperite de apele reziduale ale exploatarii de aur. "Incredibil", spune Iosif David, "acolo se afla un sanctuar facut din pietre enorme, sculptate, care vor disparea. In orice tara din lume, lucrul acesta n-ar fi posibil. Este un dezastru si mi se rupe sufletul cand ma gandesc pentru ce se intampla toate acestea. In Statele Unite, acest lucru n-ar fi fost posibil niciodata."
</b>
<b>"Sunt multe semne de intrebare"
- D-le David, afirmatia dvs. ascunde o necunoscuta de rau augur, pe care v-as ruga sa o dezvaluiti. Ce anume n-ar fi posibil sa se intample in America fata de Romania? Ce este in neregula cu proiectul de la Rosia Montana?
- Eu vorbesc mai intai din perspectiva profesiei mele, aceea de coordonator al unor proiecte echivalente in Statele Unite si abia dupa asta, din aceea de om legat de Rosia Montana prin nastere. Nu inteleg cum a fost posibil ca un asemenea proiect sa fie incredintat de catre Statul roman unei companii-fantoma, care nu are nici un fel de experienta in domeniu si care a fost creata special pentru acest proiect. Nu mai vorbesc despre faptul ca in Occident, o companie care isi schimba numele mereu, care este inregistrata ba in Barbados, ba in Insulele Caiman etc., trezeste suspiciuni de la bun inceput. Eu am verificat la biroul lor din Toronto si acolo nu este decat o secretara. In aceste conditii, nu ma mir ca la Bursele americane, firma "Gabriel Resources" nici nu este cotata, nu are dreptul sa opereze. Sigur ca sunt si eu pentru o investitie la Rosia Montana, dar pentru un asemenea proiect era nevoie de un investitor serios, si nu de niste aventurieri care-si pot face valizele in orice clipa si pot pleca, fara sa-i mai poti regasi. Sunt multe semne de intrebare referitoare la procedurile lor, incepand cu modul in care au afirmat ca au descoperit zacamantul de la Rosia, echivaland cu o insulta la adresa geologilor romani si terminand cu dispretul pentru problemele de mediu, sociale si culturale pe care le implica un asemenea proiect. De fapt, ei au tradus in engleza documentatia geologica preluata nu stiu in ce mod de la Statul roman si au prezentat-o ca fiind rezultatul cercetarilor lor. De aceea spun ca in Statele Unite, un proiect cu asemenea probleme nu ar fi demarat niciodata.
- Ce credeti ca se ascunde in spatele acestor manevre?
- Dupa parerea mea, este un fel de truc financiar, o escrocherie, o lovitura de bursa. "Gabriel Resources" foloseste bani obtinuti prin vanzarea de actiuni la Bursa, in urma promisiunii unor profituri fabuloase, de 50%, sustinute prin imaginea atragatoare a "celui mai mare depozit de aur din Europa" si prin evaluari discutabile. Proiectul lor se schimba permanent, ba ca vor avea 4 exploatari, ba doua, ba ca va dura 20 de ani, ba 15, ba 10, ceea ce justifica, de exemplu, prudenta sistemului american, care cere referinte puternice unei companii inainte de a derula proiectul. Instabilitatea proiectului lor, modul in care incearca sa eludeze exigentele sociale si de mediu proprii unui asemenea proiect ma fac sa nu am incredere in aceasta companie de aventurieri. De altfel, evolutia cotatiilor lor la Bursa din Toronto vorbeste de la sine despre lipsa de incredere pe care investitorii o au deja pentru aceasta companie. De la 6 si ceva per actiune, cand am plecat din California, scazuse la 4,30, ceea ce este dramatic si reflecta perceptia pietei asupra companiei. Modul in care compania a actionat in fata rezistentei manifestate fata de acest proiect spune multe despre ei. In loc sa se adapteze cerintelor, ei incearca sa induca in eroare. Cine poate crede, de pilda, ca centrul istoric al Rosiei Montane va ramane in picioare, dupa ce se pusca la cateva sute de metri distanta cu tone intregi de dinamita? Este o poveste de adormit copiii. La fel e si cu problema exploatarii pe baza de cianuri, despre care ei spun ca se va desfasura in deplina siguranta, in vreme ce in toata lumea se cunoaste faptul ca asemenea exploatari se fac cu riscuri enorme. Cine va fi tras la raspundere daca se intampla ceva, cata vreme ei nu sunt decat o companie fantoma? In lume se mai exploateaza, e adevarat, cu cianuri, dar numai in tarile lumii a treia sau acolo unde nu exista populatie, in deserturi sau in munti nelocuiti, dar nu in tarile avansate. Acolo exista o anumita moralitate, o anumita grija fata de populatie si fata de natura.
</b><b>"Statul roman este suspect de ingaduitor fata de aceasta companie"
- Ati fost in vara asta acasa, la Rosia Montana. Cum ati perceput starea de spirit a fostilor dvs. concetateni? Cum se vede viitorul locului dvs. de bastina din perspectiva... americana?
- Este un dezastru si o tragedie ce se petrece acolo in acest moment. Unii dintre localnici si-au vandut proprietatile, pentru ca aceasta companie le-a oferit niste preturi exorbitante si pentru ca ei erau saraci. Aceasta face parte dintr-o strategie foarte perversa, pentru ca numai cei dintai au primit acesti bani. Si sunt putini. In replica, pe 80% dintre case au aparut panouri cu "Aceasta casa nu este de vanzare". S-a creat o discordie, o tensiune insuportabila. Compania a scris pe cele cateva case pe care le-a luat "Proprietatea Gold Corporation". E o nebunie. Nu stiu cum au avut dreptul sa faca acest lucru, cata vreme ei nu au demarat proiectul. Statul roman este foarte ingaduitor, suspect de ingaduitor fata de aceasta companie. In loc sa caute strategii pentru o dezvoltare durabila si sanatoasa a acestei regiuni nefericite, s-a preferat varianta aceasta, care in 10 ani va epuiza toate resursele, lasand in loc aceeasi saracie si, in plus, un peisaj selenar, secatuit si otravit, cu patrimoniul cultural si istoric distrus. Potentialul de dezvoltare al zonei este fabulos, si ma gandesc in primul rand la turismul ecologic si cultural, care ar putea aduce Statului roman si oamenilor profituri cu mult mai importante decat exploatarea de aur, si pe termen lung. Peisajele sunt extraordinare acolo si sunt lucruri de vazut care nu mai exista nicaieri in Europa. Patrimoniul istoric si arheologic este nepretuit. Galeriile romane, dar si bisericile pe care ei vor sa le distruga, au sute de ani si nu ar fi distruse in nici o tara din lume. Am vazut acum ultimele lucruri pe care le-au dezgropat arheologii: un ansamblu monumental din piatra cioplita care ar face mandria oricarei tari. Este incredibil! In America, dar si in Europa de Vest, fiecare piatra si fiecare zid sunt pastrate cu sfintenie, platesti 10 dolari numai ca sa te apropii de ele, in vreme ce aici, relicve extraordinare sunt ingropate cu buldozerul, dupa cum mi-au relatat localnicii. Nu-mi pot explica toate acestea, dar ceva nu este in regula. Am filmat acolo pietrele sculptate care s-au descoperit si le voi face publice, pentru ca ma tem sa nu fie trecute sub tacere. Opinia publica trebuie sa afle ce se petrece si puteti fi siguri ca acest lucru se va intampla. Nu-mi ramane decat sa sper ca datele problemei se vor schimba.
</b><b>"Eu sunt mot, chiar daca locuiesc in America, si n-oi sta cu mainile-n san"
- In ciuda celor doua decenii petrecute in Sua, va considerati "mai mult decat roman". Cum vedeti, din perspectiva aceasta, tragedia care se pregateste la Rosia, mai ales ca mi-ati vorbit mai devreme despre patriotismul motesc. Cum vede diaspora romaneasca din America acest proiect?
- Domnule draga, ca roman ma doare ca tara noastra ramane mereu la urma, ca mereu se petrec aici lucruri care acolo n-ar fi posibile. Eu sunt mot, chiar daca stau in America, si n-oi sta cu mainile-n san, cum n-or sta nici motii din Rosia Montana. Printre romanii din America, ceea ce se intampla la Rosia Montana este foarte cunoscut, in buna parte datorita ziarului dvs., pe care toate lumea il citeste pe Internet, si exista un curent de opinie foarte categoric impotriva acestui proiect. Paradoxal, cu cat sunt mai departe de tara, oamenii se gandesc mai mult la ea, toti au fost impresionati si indignati de ceea ce se pregateste Apusenilor. Multi au scris scrisori de protest si eu ma voi adresa Congresului american, pentru a semnala ceea ce se petrece la Rosia, din punctul de vedere al nerespectarii drepturilor la proprietate, la un mediu curat si la dreptul unei comunitati de a-si determina viitorul. Acestea sunt fatete ale democratiei, si in Statele Unite acestea sunt lucruri cu care nu se glumeste. Motii care locuiesc acolo sunt slabi si neajutorati si nu se pot opune, pentru ca nu stiu cum. Statul roman ar trebui sa intervina, in spiritul respectului fata de alegatorii lui. Daca nu o face, atunci pentru asta trebuie sa existe o explicatie. Eu nu vreau sa rostesc cuvantul coruptie, desi este cuvantul folosit cel mai des de romanii din America, atunci cand vorbesc despre toate acestea. Dar daca nu e coruptie, atunci nu poate fi vorba decat despre incompetenta, si in acest caz ei trebuie ajutati de catre cei care vor sa o faca si se pricep. Oricum, in lumea de astazi, riscul unui dezastru de o asemenea natura, ecologic, social si cultural, ca sa nu mai vorbesc despre incalcari flagrante ale drepturilor omului, privesc pe toata lumea, nu numai o tara. Ati vazut cum a tipat presa internationala dupa dezastrul de la Baia Mare, tot pornind de la o exploatare aurifera cu cianuri? Cum credeti ca va trece neobservat riscul unei exploatari de o suta de ori mai mare? Presa canadiana a scris deja negativ despre ceea ce se petrece si va scrie si mai mult, va asigur, iar presa americana la fel. Repet, sunt acolo oameni carora, fiind departe, le pasa mai mult de tara decat unora dintre cei aflati la putere.
- Cum credeti ca se vor termina toate acestea? Care va fi deznodamantul situatiei de la Rosia Montana?
- Stiti cum se spune la noi, ca adevarul iese intotdeauna la suprafata, ca uleiul. O minciuna cere alta minciuna si asa mai departe, pana cand uriasul cu picioare de lut se prabuseste. Se va vedea pana la urma cine sunt acesti investitori dubiosi si ma tem ca va fi un caz de rasunet la Bursa din Toronto. Din nefericire, cred ca investitorii isi vor pierde banii investiti. De altfel, proiectul este privit deja cu suspiciune, Banca Mondiala nu cred ca va marsa niciodata la ceva atat de riscant. Sper insa ca toate acestea se vor petrece inainte de a fi prea tarziu pentru motii mei de la Rosia Montana si inainte ca ceva sa fie iremediabil distrus.Horia Turcanu