Putin respect, domnilor!
Se spunea candva ca romanii sunt blanzi, cu frica lui Dumnezeu si respect pentru cele "sfinte". Asa si era! Sfinte, in Romania, nu erau doar sarbatorile din calendarul crestin, ci si pamantul, stramosii, limba, respectul fata de parinti, de carturari si de invatatura.
Atunci, Romania era numita "Gradina Maicii Domnului" sau "Elvetia sud-estica" sau "Granarul Europei", "Tara Belsugului si a Padurilor celor dese"...
Dupa cincizeci de ani de "dictatura a proletariatului", romanii au pierdut, din pacate, intelesul multor cuvinte care i-au definit ca popor. Luate si folosite in van, acestea s-au tocit ca pietrele de rau peste care au trecut, mereu si mereu, apele involburate ale istoriei.
Cei doisprezece ani din urma, nu numai ca nu au indreptat lucrurile, dar au marit prapastia dintre ce a fost si ce este. Lipsa de cultura a majoritatii guvernantilor (chiar daca multi dintre ei au terminat o facultate), dorinta acestora de a fi bagati in seama de cancelariile Vestului au atras haosul, maimutareala strainilor cu orice pret, pana la ridicol, numai sa se simta ei, guvernantii, "in randul lumii". Ce-au devenit azi simbolurile pentru care si-au dat viata strabunii si parintii nostri? Patrie, patriotism, glie sunt azi ridiculizate de cei care-si spun, pompos, "universalisti". Ceilalti, credinciosi traditiei, se tem de ele, pentru a nu fi numiti "nationalisti", vorba - acum - de grea ocara. Din datinile ce ne-au dat sens ca popor pe aceste meleaguri au ramas doar vagi rudimente festiviste, pline de tristete, golite de inteles, fara culoare, ce merg pana la kitsch.
Parintii, batranii sunt astazi batjocoriti si umiliti. Pensiile lor sunt o rusine. Azilele de batrani - locuri bantuite de disperare si urat. Pana si treptele unor tramvaie sunt ridicate la peste o jumatate de metru inaltime, inadins parca, sa-i faca pe batrani si mai neputinciosi, sa-i umi-leasca.
In goana cea smintita dupa castig, au disparut paduri intregi, pamantul se surpa peste gospodarii, lipsite de casa, salbaticiunile bezmeticesc printre oameni.
Limba romana, atat de frumoasa si de melodioasa pana nu demult, este stalcita, impestritata cu barbarisme si cuvinte din argou. Romaneasca de azi suna a pasareasca: prilejul este "oportunitate", carciuma a devenit "pub", imaginea este "look", magazinele isi spun "market" si exemplele abunda.
Scoala a decazut incredibil, mai ales in ultimii doi ani, de cand Ministerul Educatiei si Invatamantului se straduieste din rasputeri si cu o incapatanare orbeasca sa strice tot ce a construit fosta conducere, fara a pune ceva notabil in loc.
Respectul fata de carturari este inexistent. Cu stupoare vedem cum cate un fitecine, parlamentar cu dificultati de exprimare corecta, isi ingaduie sa "vestejeasca", cu vigilenta tovaraseasca, intelectuali cu care orice alt popor s-ar mandri. Caci azi, intr-o lume a imposturii, ideea de elita intelectuala a devenit periculoasa. Este evitata, daca nu chiar minimalizata.
Ministerul Culturii si al Cultelor se pierde in autoadmiratie, in vreme ce la Targu-Jiu, din comoara lasata de Brancusi, sculptor omagiat in toate muzeele lumii... dispar bucati din "Masa Tacerii", iar "Coloana Infinitului" sta ascunsa cine stie pe unde.
Romania a dat "atunci" scriitori tradusi in toate limbile, artisti respectati si admirati de o lume. Aflati in exil pentru a-si desavarsi opera si a-si salva viata, acestia sunt tradusi anevoie astazi, cand cenzura nu mai este, iar edituri au aparut in cei doisprezece ani ca ciupercile dupa ploaie. Vintila Horia este editat cu fereala parca, Virgil Gheorghiu inca nu s-a intors in Romania. Si exemplele nu se opresc aici.
Daca odinioara politicienii se straduiau sa cladeasca o clasa de mijloc, de oameni avuti, cu salarii mari, astazi cresc doar salariile parlamentarilor, noua "Nomenklatura" romaneasca. Nu este, asadar, de mirare, ca vechile metehne ceausiste sunt reluate de noii guvernanti, democrati doar pe hartie. Iar se calca in picioare valorile, iar se incearca sa fie redusa la tacere presa, iar ne sunt ascultate telefoanele, iar si iar aceeasi lipsa de respect fata de individ, fata de cetateanul obligat sa se supuna Puterii de Stat.
Caci diferenta dintre o democratie reala si "democratia" noastra originala este uriasa. Respectul guvernantilor fata de cetatenii-alegatori este suportul unei politici intr-adevar democrate. Total straine de aceasta sunt impaunarea, aroganta si sfidarea de care dau dovada actualii politicieni romani.
Avem nevoie, asadar, de respectul dvs., domnilor guvernanti. Avem nevoie sa ne simtim cetateni demni, sa vedem ca "alesii" nostri dau semne ca ar vrea sa reconstruiasca acea Romanie din care nu plecam, noi romanii, ci mai veneau si straini, in cautare de belsug...Sanda Anghelescu