Sub lupa

Redactia
Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai. Cine gaseste o inima sau un suflet de aur ar trebui sa le predea nu la obiecte pierdute, ci la Muzeul National. Sau sa le expuna, pe bani publici, in pietele centrale ale oraselor. Pentru ca, desi auzi vorbindu-se despre ea pe toate drumurile, bunatatea a ajun...

Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai

Cine gaseste o inima sau un suflet de aur ar trebui sa le predea nu la obiecte pierdute, ci la Muzeul National. Sau sa le expuna, pe bani publici, in pietele centrale ale oraselor. Pentru ca, desi auzi vorbindu-se despre ea pe toate drumurile, bunatatea a ajuns mai pretioasa decat o coroana regala.
In ultima vreme, tot mai multi se inghesuie sa faca politica pentru omul de rand. Ei spun ca, de acum incolo, vor fi buni pana la moarte. Vor sta cu fata la cetatean, sa stie ce-l doare. Niciodata nu spun la ce vor sta ei cu spatele. Pentru ca, in vreme ce evoca bunatatea funciara a bizonului mioritic, realitatea din spatele lor pare sa fie doar o caricatura a discursurilor politice. Din bunatate, un director de liceu a substituit zeci de pagini din lucrarile de bacalaureat cu o versiune de trecere! Din bunatate, niste functionari ai Ministerului Muncii au cerut bani sa-i ajute pe cei care vor sa plece la munca in strainatate. Din bunatate, oamenii cu stare de la judeteana de partid au pus ochii, ba chiar si mana, pe banii veniti de la Uniunea Europeana, ca sa incurajeze afacerile micilor intreprinzatori.
Singura bunatate valabila pentru politicienii romani pare sa fie cea televizata. De Craciun si de Paste, bunatatea politicienilor se da la televizor. Dezastrele sunt locul de pelerinaj al politicienilor bine plasati prin sondaje. Bunatatea lor ocupa primele pagini ale ziarelor. In prim-plan, politicienii cu fata la cetateni. In spatele lor, prapadul si pustiul. La Facaieni, satul lovit de tornada, autoritatile locale s-au transformat in haiduci. Mai-marii locului, zic oamenii, au dosit parte din ajutoare pentru a le da celor care n-au avut norocul sa fie loviti de furtuna. Intamplator sau nu, cei necajiti stau si acum pe ulita, asteptand ajutoarele promise. Poate ca le-au primit locuitorii din Berlesti-Gorj. Acolo au ajuns doua Tir-uri cu ajutoare, aduse de torentul de bunatate generalizata. Primarul raportase o viitura de zece metri. Desi nimeni nu avusese de suferit de pe urma valului de noroi, oamenii au deschis larg usile primariei si s-au infruptat din bunatati. Nu s-a facut nici un tabel, oamenii au intrat si pe ferestre in depozitul Primariei si au luat cat puteau cara. Au invins cei cu pumnii mai grei si cu spinarea mai puternica. Salariatii Primariei, coplesiti la gandul ca i-ar fi putut lovi viitura, au luat si ei cat au putut. Nu s-ar fi aflat nimic daca unii localnici, la fel de sinistrati ca si fericitii care au devastat transportul de ajutoare, nu s-ar fi plans ca ar fi fost persecutati de salariatii Primariei. Bunatatea a ajuns doar celor vanjosi!
In Iasi, directorii de gradinite au primit din bunatate bani de la Primarie, sa le faca viata copiilor mai frumoasa. Pe langa acesti bani, directorii, oameni gospodari, au incarcat facturile si au facut un ban in plus. Bani pe care nu i-au pus deoparte, ci i-au bagat tot in gradinitele lor, care au devenit cele mai dotate din tara. Un director, de pilda, a luat mai multe televizoare, aparate video si jaluzele decat ar fi fost necesare pentru toate birourile din Primarie. Se spune ca din banii ramasi (multi, putini, cine mai stie?) si-a largit propria gradinita din spatele casei si a ridicat un gard nou. Altii au pus lambriuri si gresie, au instalat aer conditionat si monitoare video in toate birourile. "Fac mismasuri, raman apoi fara bani si iarna vin la mine si se plang ca ingheata copiii", spune primarul cu naduf. Si atunci, din bunatate, primarul trebuie sa le dea niste bani, sa stearga niste datorii, sa deschida putin robinetele de apa calda. Cine ar putea lasa niste copii sa stea in frig?
Pana sa ajunga la sufletul de aur al oamenilor, bunatatea aluneca in gura de aur a baronilor de pripas. Nu de guri de aur ducem noi lipsa, ci de suflete. Nici macar de aur! De suflete pur si simplu.N.C. Munteanu