Mamaia 2002
Cu oarecare intarziere, despre un festival cu coroana de tinichea
A mai cazut o cortina peste Festivalul de la Mamaia, care seamana tot mai mult cu o "susa". Nu stiti ce-nseamna? Spectacol la mana a saptea: o imprejurare in care niste asa-zisi artisti se dau in stamba, considerand ca publicul in fata caruia se exhiba e compus din cretini si din analfabeti. Mai pe scurt, "susa" inseamna abandonul total al profesionalismului si al valorii, ilustrat cu o jalnica stralucire la Mamaia acestui an, festivalul a carui coroana - de aur candva - se transforma pe zi ce trece in tinichea. Cu toate ezitarile lor, editiile precedente, patronate de Televiziunea Romana, au mai avut ceva din sclipirea de altadata, inecata anul acesta sub valul de vulgaritate si stupizenie, etalate cu brio, in primul rand de neinspirat alesul prezentator al spectacolelor, Dan Negru, celebrul as al prostului-gust. Doar stropitul cu apa din gura, practicat la circurile de mahala, si piciorul in fundul pantalonilor captusiti cu faina au lipsit din "rechizita" neobositului protagonist. In rest, reteta completa: texte de prezentare submediocre, gesturi vulgare, "glumite" cu substrat pornografic, o veselie stupida, prosteasca, fara nici un suport, iar -, mai presus de toate o badaraneasca intimitate cu publicul - mai bun ca niciodata, la Mamaia acestui an. Problema care se pune cu gravitate e urmatoarea: ce se intampla cu conducerea postului de televiziune Antena 1, compusa din mari si adevarati profesionisti, oameni cu carte si cu experienta, care au stralucit candva sub drapelul Televiziunii Romane, cea de dinainte de privatizarea care pare sa inainteze (fara exceptie, la toate televiziunile comerciale mai nou create) pe un singur sens: dispretul absolut al valorii. Pentru telespectatorii normali - si sunt o gramada in Romania - Festivalul de la Mamaia a fost, in sensul acesta, un exemplu elocvent: muzica mediocra (plagiatele au fost in floare), tinuta scenica de bordel, invitati promovati la gramada, (in neuitatul spirit al Cantarii Romaniei, animat de obsesia diluarii valorilor in anonimat), plus o emisiune anexa, de deversare a nemultumirilor adunate in festival, transformata (prin participarea directa a Danei Mladin, mai stearsa si mai inexpresiva ca niciodata) intr-o balacareala de vorbe si icnituri. A existat, insa, si un aspect pozitiv: fluieraturile copioase, cu care publicul (un public absolut de exceptie) a rasplatit acordarea trofeului festivalului - o "manareala" (cum se spune in fotbal) nu destul de subtila ca sa nu se vada ca e vorba de papusari si de sfori. Pozitive, adica placute, au fost si aparitiile unor interpreti de talent si de clasa, hasaiti, din pacate, dati afara cu matura de pe scena, ca sa incapa pe ea cat mai multi. Un spirit artistic de turma, de muzica vanduta cu tona, pretul minim "en gros" pe care organizatorii spectacolului l-au dat, de fapt, invitatilor. Arta mica, platita cu bani marunti.
Imun la criticile exprimate de multa vreme in presa, nu mai ramane decat un singur remediu pentru neprofesionalismul care face ravagii prin televiziunile noastre mai vechi si mai noi: fluieraturile publicului (nu ale celui consumator de manele), menite sa puna pe fuga vulgaritatea, manareala artistica, amatorismul, cuibarite in birourile capitonate ale inlocuitorilor de directori si de producatori Tv. Stimabililor, de ce credeti ca romanii sunt prosti?Anika Lupas