La Viena, cu Cfr-ul
Daca un roman vrea sa se simta umilit pana la sange, n-are decat sa faca o calatorie pana la Viena cu Cfr-ul. Cu toti ministrii vorbareti care s-au preumblat prin cabinetele Transporturilor, sarmanele cai ferate romane, altadata o mandrie nationala despre care si un geniu al satirei ca I. L. Caragiale scria cu duioasa admiratie, au ramas sa plateasca nota falimentului economiei romanesti postdecembriste. Daca, la plecare, treci la capitolul "treaca de la mine" destule imperfectiuni, cum ar fi milionul pe care ti-l cere insotitorul vagonului - cuseta pentru un loc "la cucurigu" (locurile sunt dublate de agentiile de bilete, dupa modelul de mai ieri, asa ca-ti gasesti patul ocupat), la intoarcere, exigenta iti este incomparabil mai mare. Mai ales daca ai avut ocazia sa calatoresti in trenurile austriece si germane (Intercity sau Intercity Express, Ic si Ice), dotate cu aer conditionat si minitelevizoare la fiecare scaun, plus ecrane care-ti afiseaza instantaneu viteza cu care ruleaza garnitura sau care, la o manevra simpla, iti afiseaza mersul trenurilor, te simti ca militianul de odinioara care, intrand intr-un shop de pe vremuri, a cerut azil politic. Cand am nimerit, din greseala (biletul meu nu acoperea costul unui asemenea lux), in Ice 91, Viena - Berlin, am avut revelatia unei lumi care fuge de mananca pamantul de Romania, in timp ce noi nu facem nici macar gestul de a schita un pas mai hotarat, daramite unul alergator catre ea. Trenul acela de mare viteza (peste 250 km/h) este un spatiu al fanteziei si al electronicii. Usile se deschid daca te apropii de ele, baile sunt mai luxoase decat in vilele din "Primaverii", mocheta este mai curata decat in hotelurile de pe Litoral, iar serviciul la bord nu difera de cel din avioane. Asadar, cand iti vine sorocul sa te intorci acasa, singura legatura este prin Viena si la ora 7:36 seara. Pornesti din Tunis, din Berlin, din Paris sau din Bruxelles, dar ajungi la fatalul accelerat "Dacia Expres" de pe peronul 9 din Westbanhof (principala gara a Vienei). Aici, in doar trei-patru vagoane "second hand", la care au renuntat altii de vechi ce sunt, te inghesui ca oile in turma. O fauna disperata de romani cu pasapoarte dubioase ocupa locurile si culoarele pana la refuz. Nimeni nu schiteaza vreun gest de rezolvare a disputelor. Conductorii sunt ocupati sa inchida usile ale caror sisteme sunt de mult depasite. Vorbesc in sila si-ti taie orice speranta ca ai putea gasi vreun loc la cuseta. O bere calda, daca vrei, costa 2 euro, desi a fost adusa de la Bucuresti, iar la dus nu costa mai mult de 17.000 de lei. Un loc "la negru" intr-un compartiment cu sase paturi te costa eventual 40 de euro. Conductorii, cand iti cer fara sa clipeasca aceste preturi, vorbesc cu accent "european". Spun "oiro" sau "eoro", dupa caz. Da bunul Dumnezeu si, cu o intarziere egala cu aceea a tuturor trenurilor din Austria intr-un an, "Dacia Expres" paraseste Westbanhof. Noaptea se adanceste, te prinde somnul chinuit pe bancheta si te trezesti la Curtici. Vamesii intra in actiune; ca prin minune, bagajele suspecte nu mai sunt coborate pentru control, iar pasapoartele in neregula sunt returnate posesorilor dupa unele gesturi tipic orientale, in care o mana da si alta primeste... Se face ziua si-ti arunci ochii pe peronul din Campina. Balariile au crescut atat de inalte, incat sinele nu se mai vad. Trenul de Viena trece peste ele ca un tanc peste transeele inamice. La Buciumani, nici impiegatul, iesit sa salute trecerea acceleratului, nu se mai vede din buruieni. Cocioabele de pe marginea caii ferate iti intorc stomacul pe dos cu uratenia lor. Nici o floare, nici o grija de a interzice depozitarea fierului vechi si a gunoaielor. Cfr-ul merge inainte. Inecat in buruieni si in trista performanta a politicii romanesti din ultimii 12 ani.Ion Longin Popescu