Si turismul are nevoie de retete bune</b><b>Vladimir Ormeneanu</b><b>- manager al firmei franco-romane "Poulse Services" -</b><b>"Aduc in RomAnia oameni care merita sa o cunoasca"
Il gasesc pe d-l Vladimir Ormeneanu incercand sa aleaga niste fotografii pentru o brosura turistica, nu mare, dar plina de oferte interesante. "Nu-i asa ca-i magnifica?", spune, privind o fotografie din indepartata Delta. Experienta acumulata de-a lungul anilor in strainatate (Franta, in special) si cunoasterea in amanunt a adevaratelor bogatii romanesti l-au ajutat sa puna pe picioare o firma de mare renume peste hotare, dar mai putin cunoscuta in Romania: Poulse Services. Toti se intreaba cum de marile hoteluri dau faliment, cum de nu putem sa practicam un turism de profit, dar nimeni nu cauta in amanunt, nimeni nu se intreaba cum de o firma mica, reprezentata de un singur om, rezista de atata timp. Sa vedem care este reteta succesului.
"Cand imaginea tarii e proasta, vanzarea unui produs turistic devine grea"
- D-le Ormeneanu, de unsprezece ani faceti turism in Romania. Nu v-ati imbogatit, dar rezistati si aveti o faima deosebita in strainatate. De ce nu sunt mai multi ca dvs.? Ce nu a inteles "comerciantul de turism" din Romania?
- Pana la neintelegere - si ea mare - te confrunti cu neputinta; nu a celor implicati in turism, ci neputinta de a penetra in sistemul romanesc general, de o rea-vointa fara margini. Totul tine de infrastructura - care la noi nu mai exista - si de sustinere. Nu putem dezvolta turismul separat. El este o veriga a lantului economic national, iar daca acesta nu merge, si veriga scartaie. De exemplu, cum sa le explic eu turistilor mei ca nu am facut rost de autorizatie de intrare in Delta, cand el vede cu ochii lui salupa ministeriala alergand cu 200 km/h in apele pe care el nici macar nu le poate privi fara autorizatie, tot ministeriala? Autoritatile se lauda cu standardele din hotelurile romanesti, facand referire la programele folclorice care li se ofera turistilor straini, aceleasi programe ca si acum cincisprezece ani. Or, eu am fost la mai toate targurile de turism de la Paris, si nu numai, din ultimii ani. Daca vezi standurile romanesti, te umfla rasul si plansul in acelasi timp. Se inchiriaza spatii extraordinar de mari, care se platesc cu bani grei - banii romanului de rand care isi plateste taxele -, iar raportat la dimensiunea tarii si la oferta pe care Romania o prezinta, grandoarea aceasta este total dezechilibrata. Promotia la aceste targuri este dezastruoasa. Aceleasi pliante, cu aceleasi femei pe coperte, iar costumele scumpe ale promotorilor nu au nici o legatura cu specificul acestor manifestari. Mai mult, oamenii trimisi acolo nu se misca. Ei nu se duc pe la alte standuri sa mai traga cu ochiul, poate mai invata ceva. Stau in costumele lor scortoase, in uriasul spatiu gol romanesc si dupa o luna se intorc acasa fara a fi inteles nimic. Si mai mult, am intalnit un reprezentant al Romaniei, un director de hotel din Sinaia, care nu vorbea nici o limba straina. Ce cauta el acolo? Ce impresie jalnica face el!. In urmatorul an, merge din nou la Paris - mon cher - si promoveaza iarasi hoteluri. Nu hotelul trebuie promovat, ci activitatea, ceea ce-i poti tu oferi, cultural si natural, turistului strain.
Occidentul nu vinde la ora actuala servicii pentru sectoare mari de populatie, ci pentru clientele bine "tintite" si bine pregatite, care cauta activitati diversificate in timpul unui voiaj, chiar cultivarea unei pasiuni. Cum ar putea fi Romania pregatita pentru grupuri mari? Nordul tarii, spre exemplu, nu poate sustine grupuri mai mari de 15, maximum 20 de persoane, si asta din cauza lipsei spatiilor de cazare, a preturilor prohibitive si a conditiilor proaste oferite de structurile omologate de catre minister (cele hoteliere, in general). Ideal este deci sa pleci pe grupuri mici, structurate, in care clientela este deja selectionata si oamenii stiu ce cauta in estul Europei. Romania, la ora asta, are numai cateva puncte de atractie, care de altfel sunt comune unor piete foarte largi. (Nu numai Romania vinde acest gen de turism, ci toate tarile est-europene si chiar din Orient.) La noi, acestea sunt: manastirile din Bucovina - mai ales cele cu fresca exterioara -, Maramuresul, partea medievala a tarii (dar cu masura la "draculisme"), Delta Dunarii (insuficient exploatata turistic si din ce in ce mai inaccesibila din cauza proastei ingrijiri), Marea Neagra si litoralul (care devine scump si pentru straini, ce sa mai vorbim de romani, care abia isi mai permit drumul pana acolo). Astea sunt lucrurile pe care le putem oferi. Dar noi ne mai lovim inca de marea tampenie a preturilor diferentiate pentru turistii romani si cei straini, absolut fara temei, care continua sa se practice pana si la taxele de intrare in unele manastiri. Si asta nu ar fi atat de important. Grav este tariful diferentiat (cu diferente chiar foarte mari) la serviciile de cazare, ceea ce ma determina pe mine sa-mi maresc considerabil pretul unui voiaj. Si asta in conditiile in care Romania beneficiaza de "mareata" sa imagine, pe care guvernele astea succesive au "ameliorat-o" fiecare in parte. Cand imaginea tarii este proasta, vanzarea unui produs turistic, indiferent de calitatea lui, devine grea. Daca la aceasta mai pui si piedici financiare, fara nici un argument (doar acelasi pat il ocupa si romanul, si strainul, nu este somnul unuia mai scump decat al altuia), pretul unui voiaj iti ajunge decalat mult fata de destinatii in tari care iti ofera mult mai mult, ca atractii si servicii.
</b><b>"Inca n-am invatat ca patul, autocarul si masa sunt mijloace minimale ale turismului, si nu punctul lui forte"
- Cum procedati dvs.? Cum ii aduceti, cum ii convingeti pe straini sa vina in Romania?
- Eu ma gandesc in primul rand la calitatea clientului. Nu cred ca in Romania mai ia cineva in considerare acest amanunt. Sunt la noi agentii, chiar foarte importante, care lucreaza cu grupuri standard consistente, de 30, chiar 50 de oameni, dar nimeni nu se intreaba ce fel de oameni sunt acestia, ce categorie sociala si profesionala reprezinta ei. Eu, personal, nu aduc in Romania pe oricine. Eu imi fac traseele, eu studiez piata, vad cam ce se cauta, cam pe la ce preturi, si-mi plasez oferta. Apoi, clientii se aleg singuri. Vin o data, le place, aprofundeaza niste cunostinte de care se simt mandri si povestesc mai departe. Asa mi-am facut reclama, din om in om; am foarte multi clienti care m-au contactat pentru ca auzisera de mine de la alti fosti clienti. Or, asta mi s-a parut extraordinar! Nu prea dau gres cu aceasta clientela specializata (turisti care nu vin numai la distractie si huzureala, ci care vor sa si invete cate ceva), deoarece pentru ei voiajele noastre sunt ieftine. Lucrez, asadar, pe anumite criterii intelectuale si o fac pentru Romania. Vreau sa aduc aici oameni care merita sa o cunoasca. Ca sa dezvolt putin, firma mea vrea sa faca un turism profund, bazat pe niste valori culturale si traditionale ale tarii, in care clientului i se da posibilitatea sa stabileasca o legatura directa cu oamenii, care sa-i ofere aceste valori "calde", direct de la sursa. M-am convins ca aceasta metoda da mult farmec cunoasterii progresive a unei tari. Noi suntem obisnuiti cu acel confort de tip sindicalist, cu foarte mult beton, televizor, telefon. Inca nu am invatat ca patul, autocarul si masa sunt mijloacele minimale ale turismului si nu punctul forte al unui voiaj. Ele sunt doar baza, baza si atat. Cheia sta in ce activitati oferi in timpul voiajului. Miscarea este totul. Noi intr-o calatorie incepem programul la cinci dimineata si il incheiem la unsprezece noaptea. Locurile pe care hotaram sa le vizitam sunt foarte bine alese, pe anumite caracteristici. Facem, spre exemplu, voiaje in plin centru ortodox, in care se studiaza fresca, in care se intra in tainele credintei ortodoxe, in care se poarta discutii profunde cu preoti si alti oameni de cultura. Se analizeaza apoi extinderea religiei in viata de zi cu zi, in casa romanului adevarat. Sunt alte drumetii care te solicita mai mult fizic, de observare peisagistica, a florei, a faunei. Vin turisti numai ca sa picteze. Eu, personal, am muncit sapte ani la baza de date a firmei, cunosc extraordinar de bine fiecare zona, ce planta creste acolo, de ce, cand si unde cuibareste o anumita pasare, unde poti observa ursul in salbaticia lui etc. Le ofer Delta si le promit ca vor vedea cateva sute de specii de pasari. Ma tin de cuvant si le dau si detalii despre ele. Avem marele noroc ca in Delta sa poposeasca, pentru odihna, pasari din cinci tipuri de migratie. Aici ne-a asezat Dumnezeu. Ce sansa unica e pentru un strain - si pentru un roman deopotriva - sa vada acest fenomen! Le ofer apoi ocazia sa cunoasca in amanunt minoritatile din Romania: lipovenii, hutulii, tatarii. Nu prin povesti, ci prin contact direct. Acesta este adevaratul potential al Romaniei, asta ne este tara. Clientii mei pleaca mai culti; intr-un fel, asta ofer eu strainilor si asta este faima Romaniei, pe care o duc ei mai departe.
</b><b>"Daca painea e de la punga in loc sa fie coapta in cuptor, iar grajdul nu mai are vite si fan, inseamna ca nu ai inteles nimic din ideea de turism local"
- Ce parere aveti despre conceptul acesta de agroturism, cu care se incearca acum o revitalizare a turismului in Romania?
- Nici aceasta idee - desi buna, in principiu - nu cred ca s-a inteles prea bine. Daca tu, ca prestator de servicii turistice, te lauzi ca faci agroturism, ca ai un buchet de margarete deasupra firmei, dar nu esti in stare sa oferi putina culoare locala - pentru care a venit, de altfel, strainul -, daca asfaltezi curtea, daca grajdul nu mai are vite si fan, painea e de la punga, in loc sa fie coapta in cuptor, ba mai pui si niste preturi care le depasesc pe cele occidentale, inseamna ca nu ai inteles nimic din ideea de turism rural in Romania. De aceea eu prefer sa-mi cazez turistii in casele oamenilor simpli, pe care ii cunosc foarte bine, in care conditiile sunt la fel de proaste ca la hotel, dar macar preturile sunt mai mici, iar clientii mei beneficiaza de o legatura directa cu oamenii, vad exact cum traiesc acestia in casa lor, in tara lor. O alta problema este ca voiajele pe care le oferim noi strainilor trebuie sa fie realiste, oferta turistica trebuie sa cuprinda zone pe care ofertantul sa le cunoasca foarte bine, in amanunt, sa cunoasca oamenii, sa stie macar ca acestia le vor zambi turistilor. Lucru care se intampla foarte rar in hoteluri. De unsprezece ani, de cand fac eu turism, tot efortul mi l-am canalizat sa-mi fac o retea proprie, care sa ma ajute sa dau culoarea dorita unei calatorii si care sa-mi ofere un minim de confort. Toate amanuntele sunt trecute in fisa tehnica pe care o primeste clientul. Eu nu-i voi spune niciodata ca va avea apa calda non-stop, ba chiar ii voi mentiona ca o sa faca un dus la doua zile. Chiar daca vand un produs de calitate proasta, il definesc corect, ii pun un pret corespunzator. Asta este o afacere. Una onesta, realista, de nici o stea, daca nu are. Iar afacerea asta nu am invatat-o in Romania, ci in strainatate, in Franta. Totul este sa faci dintr-un produs prost unul atractiv, sa nu minti.
"Suntem purtatorii unor mari valori, ai unei identitati pe care nu avem voie sa o schimbam"
- Sunteti casatorit cu o frantuzoaica, avand astfel privilegiul unei duble cetatenii. Cum de mai traiti inca in tara asta, despre care toti zic ca e o catastrofa?
- Eu am fost indragostit de Romania si inca mai sunt. Si nu am absolut nici un motiv sa afirm asta doar asa, de dragul spusului. Numai cine nu a fost in strainatate nu stie ce inseamna lipsa de tara. Tragic este cand iti dai seama ca tara ta nu mai are identitate, si atunci te legi, sentimental chiar, de ceea ce ai putea sa faci si-ti pare rau ca nu se face. Eu in Occident am cautat, ca toti ceilalti romani de acolo, un trai mai bun. Dar a te integra definitiv intr-o alta societate si a renunta la valorile proprii este un act de un debordant prost-gust, un act de tradare. Noi, ca natiune mica a Europei, suntem purtatorii unor mari valori, ai unei identitati pe care nu avem voie sa o schimbam. Si-apoi, daca ai renuntat o data la o apartenenta culturala, cine garanteaza ca nu o vei face din nou, tradand-o si pe cea care te-a adoptat? Un astfel de om nu va putea fi niciodata un cetatean de incredere in nici o tara.Bogdana Tihon