Pop-Rock
Andra"Folclorul si Ardealul sunt parte din sufletul meu"Cand tata canta in baie...
- Draga Andra, explica-mi, mai intai, cum a reusit o micuta ardeleanca din Campia Turzii sa ajunga pe varful valului, la nici 16 ani?
- Cred ca au fost mai multe imprejurari combinate, care mi-au insotit pasii si m-au ajutat sa ajung aici, desi eu n-as spune ca sunt chiar pe varful valului. Mai curand, sunt pe drumul catre varf. Sau, cel putin, asa sper! Cred ca am avut parte de o familie intelegatoare, care a crezut in talentul meu si m-a sprijinit enorm. Apoi, a fost vorba de optimismul meu, dar si de lupta indarjita pe care am ales sa o duc in aceasta lume a muzicii, care nu e intotdeauna frumoasa si aproape niciodata usoara. Si a fost probabil vorba si de steaua mea norocoasa. Este cert ca niciodata nu mi-am inchipuit ca as putea face altceva in afara de muzica. Universul acesta m-a fascinat de cand ma stiu. Notele si armoniile sunt parte din fiinta mea. Imi aduc aminte ca tata obisnuia sa fredoneze, in baie, piesa "Un actor grabit", care e destul de dificila si tocmai de aceea, uneori, rata intrarile. Ca un facut, eu eram mereu in preajma cand se intamplau aceste "nenorociri" si-i faceam observatie, la modul cel mai serios posibil. In timp, pisalogeala asta a dat rezultate, in sensul ca ai mei au inceput sa realizeze faptul ca una dintre fetele lor avea inclinatii catre domeniul artistic si s-au decis sa-mi ofere o sansa. Asa am inceput sa iau lectii de pian, in particular, iar la sapte ani, imi faceam debutul pe scena unui spectacol "Tip Top Minitop" regional. Acolo am cantat doua piese: una a Madalinei Manole si "I Will Always Love You" a lui Whitney Houston. Publicul a fost incantat de prestatia mea, iar eu am experimentat, pentru prima data in viata, dulcele gust al succesului. Ziua aceea m-a impulsionat teribil, asa ca m-am pus pe studiu cu foarte multa aplicatie. La 11 ani, am venit la Bucuresti la preselectia organizata de domnul Titus Munteanu pentru "Scoala Minivedetelor". Din 450 de copii, au fost alesi doar 14, iar eu m-am numarat printre ei, ceea ce a reprezentat pentru mine o satisfactie enorma. Era o certificare cvasioficiala a talentului meu. In paralel, am continuat sa activez in cadrul Ansamblului folcloric "Ardeleana" din Campia Turzii si se pare ca muzica populara mi-a purtat noroc, caci debutul in televiziune mi l-am facut la 12 ani, cu o doina interpretata la Tvr1, in emisiunea d-nei Niculina Merceanu. Din acel moment, am inceput o campanie, neprofesionista ce-i drept, de promovare prin intermediul televiziunii, cantand atat muzica populara, cat si usoara. Nu dupa multa vreme, am inceput sa primesc oferte de contracte, pentru ca, in final, impreuna cu tatal meu, care este consilierul meu principal, sa ma decid sa accept asocierea cu Costi Ionita, asociere care s-a concretizat in primul meu album, "Andra".
- As vrea sa mai discutam putin despre relatia ta cu folclorul. In ziua de azi, sunt din ce in ce mai putini tineri atrasi de muzica populara...
- Eu am ascultat muzica populara de cand aveam cateva zile si intotdeauna am simtit-o foarte aproape de mine. Probabil, e si influenta Ardealului meu natal. Se spune ca locul unde te nasti isi pune asupra ta o amprenta de care nu scapi toata viata, indiferent unde ajungi sa traiesti. Ardealul iti da o anumita sensibilitate, iti cizeleaza spiritul, te face sa receptionezi cu mai multa acuratete mesajele spirituale adevarate, care de multe ori sunt inscrise in piesele autentice de muzica populara. Folclorul, ca si Ardealul, sunt parte din sufletul meu. Nu am cum sa ma lepad nici de unul, nici de celalalt si nici nu vreau! Le voi purta cu mine oriunde voi merge. Faptul ca acum am ales sa cant muzica usoara nu inseamna ca am abandonat doinele, doar ca acum e vremea muzicii tinere si mi-am spus ca, de vreme ce vocea mi-o permite, de ce nu? Muzica populara e o doamna generoasa, care iti da voie sa te apuci de treaba si la 30 de ani, asa ca mie mi se pare ca nu tradez vreuna din parti, ci ca nu fac decat sa urmez cursul firesc al lucrurilor.
Ora exacta se da la Bucuresti
- Cum crezi ca te vad ardelenii acum, dupa ce ai intrat in iuresul muzicii controlate de Capitala?
- Sper ca nu ma percep altfel decat o faceau in urma cu un an-doi. In esenta, eu sunt aceeasi Andra. Nu m-am schimbat. Imaginea e usor diferita, imbunatatita - sper eu -, dar imaginea e una, iar sufletul e alta. E adevarat ca am ales sa intru in lumea muzicala bucuresteana, dar asta numai pentru ca de aici se da ora exacta. A ramane in Campia Turzii insemna o limitare a orizontului si cred ca eram datoare fata de parintii mei si de mine sa incerc sa vad daca sunt in stare sa fac fata unei audiente mai mari. E adevarat ca am invatat sa las traditionala moliciune ardeleneasca acasa si sa devin mai iute, poate chiar mai infipta, mai razbatatoare, atunci cand vin in Bucuresti. M-am straduit sa-mi mesteresc abilitatea de a ma adapta, de a face fata unor situatii si oameni noi. Eu cred ca altfel nu poti reusi, dar, repet, in esenta nu m-am schimbat.
Viitorul? Un pogon de munca
- Chiar tu ai spus mai devreme ca lumea muzicii "nu e intotdeauna frumoasa si aproape niciodata usoara". Ai reusit sa legi vreo prietenie in acest mediu?
- Eu sunt o persoana extrem de sociabila, foarte deschisa, sincera, si apoi il am mereu alaturi pe tata, care imi e prieten, aliat si protector. Avandu-l pe el langa mine, am avut mai mult curaj sa ma apropii de oameni si am descoperit cu uimire multe persoane frumoase, cu suflet frumos, cu care ma inteleg foarte bine si cu care imi face placere sa ma intalnesc prin peregrinarile mele muzicale. Nu vreau sa numesc pe cineva in mod special, fiindca mi-e teama sa nu-i supar pe ceilalti. Oricum, persoanele care-mi sunt mie prietene imi seamana, in sensul ca nu au aere, sunt oneste si vesele.
- In final, spune-mi, te rog, cum arata imaginea viitorului pe care Andra munceste sa-l transforme in realitate?
- Intrebarea ta e superba, pentru ca inglobeaza o parte importanta din raspuns: viitorul inseamna pentru mine multa munca. Sper sa-mi perfectionez tehnica vocala, pentru ca asta imi va permite o comunicare mult mai "limpede" cu publicul. Mesajul meu va fi "livrat" la destinatie, intr-o stare tinzand catre perfectiune. Oricat de buna ar fi o piesa din punct de vedere al melodiei si al versurilor, interpretul este cel care-i da culoare, care-i modeleaza mesajul si-l transmite oamenilor. Succesul inseamna pentru mine sensibilitate. Eu sunt optimista si sper ca parcursul meu sa fie unul ascendent. Imi doresc ca noul videoclip, "As vrea", noul Ep, concertele de pe litoral si aparitiile in emisiunile Tv sa ma transforme intr-o prezenta agreabila, apropiata de inimile oamenilor.Ines Hristea
Fotografii: Nova Music