Cand ne prefacem ca nu vedem
In Romania, posturile de radio si televiziune, presa scrisa, se ocupa excesiv de faptul divers (furturi, jafuri, violuri, chiar crime), care se intampla de cand lumea, de distractii imbecile si degradante, cate putin de politica, dar mai deloc de schimbarile sociale importante din jur. O schimbare sociala vizibila este degradarea tineretului prin consumul de droguri: canabis, heroina, cocaina, Lsd, metadona, Ecstasy, ketamina, ciuperci halucinogene, alte blestematii infecteaza mintile fragede, anulandu-le bunul-simt, judecata rationala, capacitatea de a deosebi intre bine si rau, credinta in Dumnezeu, increderea in viata, respectul fata de sine, de lege si semeni. Intr-un cuvant, umanitatea le este pusa in adormire sau chiar anulata. Astfel, ei nu mai tin cont de nici un fel de bariere, devenind un pericol pentru ei insisi, dar mai ales pentru cei din jur, incepand cu familiile lor, cu prietenii si terminand cu vecinii, necunoscutii. Devin pericole sociale. In afara de unii apropiati, parca nimanui nu-i pasa. Societatea dovedeste o capacitate scazuta de reactie, sistemul politic pare nepasator. Probabil ca Adrian Nastase si alti demnitari nu isi dau seama ca printre consumatorii potentiali de droguri se afla chiar propriile odrasle. Oricare dintre noi, cei care avem copii, suntem confruntati cu riscul de a-i vedea ca victime (sau chiar mai rau) ale tragediei. In ultima vreme, in frecventele scandaluri legate de traficul si consumul de droguri, au inceput sa fie amestecati copiii, nepotii sau rudele unor nume celebre ale elitei politice, de afaceri. Faptul ca nici in aceste circumstante nu se petrece o reactie spectaculoasa de lupta impotriva flagelului drogurilor dovedeste ca la mijloc sunt interese suspecte. Dar cine are interesul sa protejeze retelele traficului de droguri si pe acelea ale consumatorilor?
Sunt si notabile exceptii in lupta antidrog. De pilda, Radio Romania Actualitati si ziarul "Ziua". Ei au organizat o campanie nationala de popularizare a consecintelor negative ale consumului de droguri. Este un inceput. Dar daca nu se vor alatura acestui efort toate publicatiile si canalele audio-vizuale semnificative, inca vor exista multi tineri care nu vor sti cu ce pericole se confrunta. Chiar daca toata presa ar participa la lupta impotriva drogurilor, chiar daca s-ar face educatie antidrog in toate scolile, liceele si facultatile, chiar daca familiile s-ar alatura si ele cruciadei, ele nu ar putea sa faca mare lucru in absenta masurilor politice, legislative, administrative, de Politie si Servicii Secrete. In ciuda capturilor spectaculoase de droguri saptamanale, cea mai mare parte a retelelor de trafic si consum de droguri functioneaza nestingherite. Bucurestiul este in top, dar nici capitalele de judet sau orasele mai mari din tara nu se lasa mai prejos. Retelele functioneaza sub ochii sectiilor de politie. Nestingherite. Cata incompetenta, cata nepasare si cata coruptie este la mijloc, ramane ca organele de conducere din Ministerul de Interne, precum si Procuratura militara, sa decida. O parte a retelelor beneficiaza de protectie la nivel inalt. Mari sume de bani s-au varsat in campaniile electorale, dar si intre acestea, dinspre beneficiarii traficului de droguri catre anumite forte politice. De cele mai multe ori, donatiile s-au facut fara a se cunoaste motivele lor ascunse. Astfel, unii au capatat imunitate neconditionata, in numele banilor dati, fara ca beneficiarii donatiilor sa stie pentru ce ofera protectie. Alteori insa, s-a stiut de la bun inceput de la cine si pentru ce s-au primit banii. Ramane ca viitoarele anchete sa stabileasca responsabilitatile si complicitatile. Oricum, daca intr-un regim politic criticat de catre presa si Opozitie pentru faptul ca este dominat de catre o forta politica a carei tendinta este de a fi un partid-stat, cineva isi inchipuie ca traficul se face chiar asa la intamplare, atunci inseamna ca este batut in cap.
Dimensiunile fenomenului abia au inceput sa fie cunoscute. Studiul publicat recent de catre Fundatia "Salvati Copiii" si Directia Generala de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, arata ca intre elevii din Bucuresti, consumatorii efectivi si cei potentiali de droguri, reprezinta 20%. Acum cinci ani, in 1997, ei reprezentau 4,5%. Motivele pentru care se apuca unii de droguri arata un grad inalt de prostie sociala si individuala. Semnificativ este ca in cea mai mare parte (74,2% din cazuri), furnizorii de droguri provin dintre cunostintele si prietenii consumatorilor, ceea ce indica profunzimea fenomenului la nivelul societatii civile. Societatea civila este pentru multi echivalentul raiului pe pamant. Am mai scris acest lucru si l-am argumentat, societatea civila poate fi si infernul. Daca vorbim despre responsabilitatea autoritatilor, in particular a Politiei, imediat trebuie sa adaugam ca o responsabilitate egala revine societatii civile. Cei care inchid ochii sau chiar ii ajuta pe narcomani sa consume droguri sunt la fel de vinovati ca si traficantii. Daca fiecare dintre noi ar denunta la Politie pe toti cei pe care ii vede si ii stie ca sunt traficanti si consumatori de droguri, atunci nu ar mai fi posibil traficul. Faptul ca el este posibil, ba chiar infloreste sub ochii nostri, nu reprezinta altceva decat o dovada a vinovatiei noastre. Ca si in cazul bandelor de cartier, a celor care isi agreseaza semenii pe strada sau in mijloacele de transport in comun, a celor care asculta muzica si ii deranjeaza pe toti in jur, a speculantilor de tot felul (de la intermediarii din piete, care ii jecmanesc pe tarani prin amenintari, pana la cei care administreaza fonduri de jaf de tipul Fni), consumul de droguri se bazeaza pe faptul ca noi, toti ceilalti, inchidem ochii si ne prefacem ca nu stim sau nu intelegem ce se intampla in fata noastra. In orice epoca istorica, indiferent de formele sale, raul a fost posibil, daca nu chiar a fost creat de catre comunitatea complicitatii.
Cand folosesc pluralul, inclusiv "noi", o fac pentru a nu da impresia ca ii acuz pe cei din jur, in timp ce ma crut pe mine. Acest "noi" indica imposibilitatea fenomenelor negative in absenta complicitatii sociale. Faptul ca din cand in cand se mai intampla si altfel este insa consecinta gesturilor comise de cei care au constiinta individuala, a celor care refuza complicitatea cu raul. Actele benefice sunt individuale. "Eu" ies din turma, ma individualizez, comit fapte bune, in masura in care refuz sa accept norma generala a raului care ma inconjoara. Si raul se comite individual, dar de cele mai multe ori el este comis si favorizat colectiv. Cei care se cred adapostiti de anonimatul eu-lui colectiv (acel "noi") ar trebui sa stie insa ca la Judecata de Apoi vor fi judecati pentru faptele lor rele sau bune in mod individual, nu colectiv. Unii afla ca sunt indivizi abia dupa ce dispar de pe fata pamantului. Ar trebui sa o afle insa de timpuriu, cat mai repede, incepand de azi daca se poate, si mai ales daca au aflat despre acest lucru abia acum, dupa citirea acestui editorial. Oricum, de acum incolo, nu pot pretinde ca nu au stiut.Dan Pavel
Cand ne prefacem ca nu vedem
In Romania, posturile de radio si televiziune, presa scrisa, se ocupa excesiv de faptul divers (furturi, jafuri, violuri, chiar crime), care se intampla de cand lumea, de distractii imbecile si degradante, cate putin de politica, dar mai deloc de schimbarile sociale importante din jur. O schimbare sociala vizibila este degradarea tineretului prin consumul de droguri: canabis, heroina, cocaina, Lsd, metadona, Ecstasy, ketamina, ciuperci halucinogene, alte blestematii infecteaza mintile fragede, anulandu-le bunul-simt, judecata rationala, capacitatea de a deosebi intre bine si rau, credinta in Dumnezeu, increderea in viata, respectul fata de sine, de lege si semeni. Intr-un cuvant, umanitatea le este pusa in adormire sau chiar anulata. Astfel, ei nu mai tin cont de nici un fel de bariere, devenind un pericol pentru ei insisi, dar mai ales pentru cei din jur, incepand cu familiile lor, cu prietenii si terminand cu vecinii, necunoscutii. Devin pericole sociale. In afara de unii apropiati, parca nimanui nu-i pasa. Societatea dovedeste o capacitate scazuta de reactie, sistemul politic pare nepasator. Probabil ca Adrian Nastase si alti demnitari nu isi dau seama ca printre consumatorii potentiali de droguri se afla chiar propriile odrasle. Oricare dintre noi, cei care avem copii, suntem confruntati cu riscul de a-i vedea ca victime (sau chiar mai rau) ale tragediei. In ultima vreme, in frecventele scandaluri legate de traficul si consumul de droguri, au inceput sa fie amestecati copiii, nepotii sau rudele unor nume celebre ale elitei politice, de afaceri. Faptul ca nici in aceste circumstante nu se petrece o reactie spectaculoasa de lupta impotriva flagelului drogurilor dovedeste ca la mijloc sunt interese suspecte. Dar cine are interesul sa protejeze retelele traficului de droguri si pe acelea ale consumatorilor?
Sunt si notabile exceptii in lupta antidrog. De pilda, Radio Romania Actualitati si ziarul "Ziua". Ei au organizat o campanie nationala de popularizare a consecintelor negative ale consumului de droguri. Este un inceput. Dar daca nu se vor alatura acestui efort toate publicatiile si canalele audio-vizuale semnificative, inca vor exista multi tineri care nu vor sti cu ce pericole se confrunta. Chiar daca toata presa ar participa la lupta impotriva drogurilor, chiar daca s-ar face educatie antidrog in toate scolile, liceele si facultatile, chiar daca familiile s-ar alatura si ele cruciadei, ele nu ar putea sa faca mare lucru in absenta masurilor politice, legislative, administrative, de Politie si Servicii Secrete. In ciuda capturilor spectaculoase de droguri saptamanale, cea mai mare parte a retelelor de trafic si consum de droguri functioneaza nestingherite. Bucurestiul este in top, dar nici capitalele de judet sau orasele mai mari din tara nu se lasa mai prejos. Retelele functioneaza sub ochii sectiilor de politie. Nestingherite. Cata incompetenta, cata nepasare si cata coruptie este la mijloc, ramane ca organele de conducere din Ministerul de Interne, precum si Procuratura militara, sa decida. O parte a retelelor beneficiaza de protectie la nivel inalt. Mari sume de bani s-au varsat in campaniile electorale, dar si intre acestea, dinspre beneficiarii traficului de droguri catre anumite forte politice. De cele mai multe ori, donatiile s-au facut fara a se cunoaste motivele lor ascunse. Astfel, unii au capatat imunitate neconditionata, in numele banilor dati, fara ca beneficiarii donatiilor sa stie pentru ce ofera protectie. Alteori insa, s-a stiut de la bun inceput de la cine si pentru ce s-au primit banii. Ramane ca viitoarele anchete sa stabileasca responsabilitatile si complicitatile. Oricum, daca intr-un regim politic criticat de catre presa si Opozitie pentru faptul ca este dominat de catre o forta politica a carei tendinta este de a fi un partid-stat, cineva isi inchipuie ca traficul se face chiar asa la intamplare, atunci inseamna ca este batut in cap.
Dimensiunile fenomenului abia au inceput sa fie cunoscute. Studiul publicat recent de catre Fundatia "Salvati Copiii" si Directia Generala de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, arata ca intre elevii din Bucuresti, consumatorii efectivi si cei potentiali de droguri, reprezinta 20%. Acum cinci ani, in 1997, ei reprezentau 4,5%. Motivele pentru care se apuca unii de droguri arata un grad inalt de prostie sociala si individuala. Semnificativ este ca in cea mai mare parte (74,2% din cazuri), furnizorii de droguri provin dintre cunostintele si prietenii consumatorilor, ceea ce indica profunzimea fenomenului la nivelul societatii civile. Societatea civila este pentru multi echivalentul raiului pe pamant. Am mai scris acest lucru si l-am argumentat, societatea civila poate fi si infernul. Daca vorbim despre responsabilitatea autoritatilor, in particular a Politiei, imediat trebuie sa adaugam ca o responsabilitate egala revine societatii civile. Cei care inchid ochii sau chiar ii ajuta pe narcomani sa consume droguri sunt la fel de vinovati ca si traficantii. Daca fiecare dintre noi ar denunta la Politie pe toti cei pe care ii vede si ii stie ca sunt traficanti si consumatori de droguri, atunci nu ar mai fi posibil traficul. Faptul ca el este posibil, ba chiar infloreste sub ochii nostri, nu reprezinta altceva decat o dovada a vinovatiei noastre. Ca si in cazul bandelor de cartier, a celor care isi agreseaza semenii pe strada sau in mijloacele de transport in comun, a celor care asculta muzica si ii deranjeaza pe toti in jur, a speculantilor de tot felul (de la intermediarii din piete, care ii jecmanesc pe tarani prin amenintari, pana la cei care administreaza fonduri de jaf de tipul Fni), consumul de droguri se bazeaza pe faptul ca noi, toti ceilalti, inchidem ochii si ne prefacem ca nu stim sau nu intelegem ce se intampla in fata noastra. In orice epoca istorica, indiferent de formele sale, raul a fost posibil, daca nu chiar a fost creat de catre comunitatea complicitatii.
Cand folosesc pluralul, inclusiv "noi", o fac pentru a nu da impresia ca ii acuz pe cei din jur, in timp ce ma crut pe mine. Acest "noi" indica imposibilitatea fenomenelor negative in absenta complicitatii sociale. Faptul ca din cand in cand se mai intampla si altfel este insa consecinta gesturilor comise de cei care au constiinta individuala, a celor care refuza complicitatea cu raul. Actele benefice sunt individuale. "Eu" ies din turma, ma individualizez, comit fapte bune, in masura in care refuz sa accept norma generala a raului care ma inconjoara. Si raul se comite individual, dar de cele mai multe ori el este comis si favorizat colectiv. Cei care se cred adapostiti de anonimatul eu-lui colectiv (acel "noi") ar trebui sa stie insa ca la Judecata de Apoi vor fi judecati pentru faptele lor rele sau bune in mod individual, nu colectiv. Unii afla ca sunt indivizi abia dupa ce dispar de pe fata pamantului. Ar trebui sa o afle insa de timpuriu, cat mai repede, incepand de azi daca se poate, si mai ales daca au aflat despre acest lucru abia acum, dupa citirea acestui editorial. Oricum, de acum incolo, nu pot pretinde ca nu au stiut.Dan Pavel