Carte
Selectia Formula As
Datorita lui Alexandru Condeescu si micului sau colectiv de specialisti, Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti a devenit in ultimii ani o institutie foarte activa: organizeaza numeroase evocari si mese rotunde prilejuite de aniversari literare, lecturi cu public din lucrari inca nepublicate ale poetilor, prozatorilor si dramaturgilor contemporani, gazduieste expozitii ale plasticienilor, editeaza, pe langa exceptionala revista "Manuscriptum", si carti. Planul editorial al M.L.R. (tel. 021/212.88.45) nu se limiteaza la tiparirea unor inedite din arhiva proprie, ci include si tot mai multa literatura originala, apartinand scriitorilor romani din generatiile 70-80-90. Printre aparitiile recente se numara si cele trei volume remarcabile pe care vi le recomand azi:
Octav-George Lecca, "Familiile boieresti romane. Istorie si genealogie (dupa izvoare autentice)". Cu adnotari, completari si desene de Mateiu Caragiale. Editie de Alexandru Condeescu, Editura Muzeul Literaturii Romane in colaborare cu Fundatia Libra, 692 pag., 99.900 lei (pret subventionat). Regretatul scriitor Mircea Ciobanu oferise in 1986 muzeului un exemplar din volumul lui Lecca tiparit in 1899, prima incercare de genealogie din perioada moderna si care prezenta un interes exceptional prin faptul ca apartinuse lui Mateiu Caragiale. Fiul nelegitim al lui nenea Iancu era obsedat de inventarea unei genealogii nobile si studia in acest scop tot ce gasea despre vechile familii si insemnele lor heraldice (spre hazul tatalui, care insista sa-i aduca aminte ca neamul lor se distinge prin crestetul putin turtit de la tava cu placinte purtata de stramosii greci de origine modesta). Complexatul Mateiu, devenit specialist in genealogii si blazoane, a facut in anii 1907-1912 multe insemnari si desene pe marginea paginilor din Lecca, indreptandu-i erorile, umpland lacunele si comentand caustic defectele si viciile descendentilor contemporani din vechile familii boieresti. Admiratorii "Crailor de Curtea-Veche" vor gasi in aceste adnotari un Mateiu rautacios, fascinat de titlurile nobiliare, dar necrutator cu purtatorii lor de la inceputul secolului trecut. Iar textul propriu-zis al cartii despre nobilimea din Valahia, Moldova (cu Bucovina si Basarabia) si Transilvania e bogat in informatii referitoare la prestigiul boierilor romani, la modul cum se obtineau ranguri si demnitati, la meritele atestate istoric ale vechilor familii, precum si la nobletea ereditara (titlurile de postelnic si logofat se mosteneau in sec. al Xvi-lea si al Xvii-lea). Volumul superb, cartonat, editat cu acuratete, e o bucurie pentru cei pasionati de istoria romaneasca.
Mariana Marin, "Zestrea de aur", poeme, Editura Muzeul Literaturii Romane, 320 pag., 70.000 lei. Dupa gustul meu de cititor impatimit, dar si dupa opinia criticilor literari de toate varstele (de la Nicolae Manolescu la C. Rogozanu, care are sub 30 de ani), Mariana Marin e o mare poeta. N-aveti decat sa cititi aceasta antologie ce aduna intreaga ei opera de pana acum, ca sa va convingeti de originalitatea, forta si autenticitatea unei voci care, vorbind despre sine, exprima suferinta comuna, dar si jubilatia comuna in fata micilor miracole ale lumii. Mariana Marin a fost in anii 80 si este si azi o constiinta angajata etic, revoltata de mutilarea morala a omului sub apasarea "colturoasei istorii", de o sinceritate cruda (sinceritatea nu e un criteriu in sine de apreciere a literaturii, toti diletantii sunt "sinceri", dar cand se adauga unui mare talent, ii poate da o nuanta in mod special impresionanta). La Mariana Marin, intensitatea trairilor sparge conventiile poetice si capata o expresie particulara prin amestecul de patos si ironie taioasa. Poeta a prezentului in care se tes temele vesnice - dragoste, moarte, boala, prietenie, solidaritate -, inzestrata cu aurul harului, Mariana Marin spune adevaruri poetice despre sine, despre noi si lumea in care traim.
Iolanda Malamen, "Casa Verdi", proza, Editura Muzeul Literaturii Romane, 90 pag., 30.000 lei. Fiindca din scris nu se poate trai, mai ales cand ai o familie de intretinut, poeta si prozatoarea Iolanda Malamen a deschis un restaurant cu gradina pe Calea Grivitei. La "Casa Verdi" (am avut ocazia sa vad), "patroana" se ocupa de toate, de la aprovizionare la servit si de la curatenie la facut cafele. Intreprindere istovitoare si paguboasa, la care a fost nevoita in cele din urma sa renunte. Volumul "Casa Verdi" nu e insa, cum s-ar putea crede, o relatare memorialistica a experientei cu acest restaurant, ci un frumos roman poematic de dragoste, a carui eroina, matura, isi gaseste in iubire, arta si umor puterea de a depasi extenuarea, saracia si deznadejdea.Adriana Bittel
Muzica
Artisti romani pe orbita internationala</b><b>Alexandru Balanescu
"E momentul ca muzica din Europa Centrala si de Est sa iasa in fata"
Plecat din Romania la 14 ani, varsta la care era deja considerat un violonist de mare talent, Alexandru Balanescu reprezinta la ora actuala unul din numele importante ale muzicii contemporane europene. Si-a definitivat studiile la celebra Scoala de Muzica Juilliard din New York, apoi s-a stabilit la Londra, unde a activat alaturi de Arditti Quartet pana in 1987, cand a format propriul grup, Balanescu Quartet, cu care a editat sase albume de studio. Pe langa acestea, Alexandru Balanescu a colaborat cu numerosi artisti de marca, precum John Surman, Michael Nyman, Kate Bush, Kraftwerk, a scris muzica pentru filme de lung metraj si spectacole de dans si a concertat in marile capitale europene.
Pe 2 august, Balanescu a fost invitatul formatiei maghiare Muzsiks, la festivalul Sziget 2002 din Budapesta. Romanul i-a acompaniat pe muzicienii autohtoni, primiti cu mult entuziasm de public, si a avut la dispozitie o singura piesa pentru a-si arata valoarea. Opriti din dansul si chiuiturile cu care au insotit pana atunci muzica, spectatorii unguri au ramas cu gurile cascate la momentul de gratie al violonistului si, la sfarsitul piesei intitulate pe loc "Sziget Song", au izbucnit in ropote de aplauze. Virtuozitatea si spiritul improvizatoric isi facusera din nou efectul. Imediat dupa spectacol, Alexandru Balanescu a avut amabilitatea sa acorde un interviu revistei noastre.
- Prezenta dvs. la Sziget-Festival a fost cu totul deosebita fata de concertul pe care l-ati sustinut in primavara la Bucuresti, in sala aristocratica a Teatrului "Odeon". Nu v-a fost teama ca spectatorii incinsi la dans de colegii dvs. de scena nu vor avea rabdare sa va asculte?
- Nu, pentru ca publicul unguresc este foarte calduros si imi cunoaste bine piesele, asteapta multe de la mine, iar eu incerc mereu sa ma ridic la inaltimea asteptarilor. Problema cu un astfel de festival mare, in aer liber, este ca probele de sunet se fac foarte in graba si atunci cand mai esti cu cineva pe scena nu poti canta orice. Cu cei din formatia Muzsiks sunt prieten de multi ani si am realizat cateva proiecte impreuna. Unul dintre ele se bazeaza pe muzica lui Bartock si prezinta cantecele culese de acesta din Romania si din Slovacia. Le-am cantat impreuna la New York, la Paris, in toate capitalele europene, chiar saptamana trecuta am avut un concert la Amsterdam. Incercam intotdeauna sa dezvoltam, sa aducem ceva nou, chiar in seara asta am avut doua piese pe care nu le-am mai cantat in fata publicului.
- Va avea si publicul roman ocazia sa asculte aceste lucrari in varianta Balanescu & Musziks?
- Ar fi frumos sa ajungem in Romania cu acest proiect. Am cantat cu Musziks acum doi ani, la Sala Amfiteatru a T.N.B., insa nu a fost un spectacol bine promovat. Exista o tensiune intre comunitatile romanesti si cele unguresti din Transilvania si e un lucru gresit. Iar Bartock, prin munca lui, a subliniat nu disensiunile, ci conexiunile intre diferite culturi. Am vrea sa ne intoarcem in Romania si sa aratam aceasta comuniune culturala. Curentul acesta, World Music, are din ce in ce mai mult succes si e momentul ca muzica din Europa Centrala si de Est sa iasa in fata, sa devina mai cunoscuta. Pana acum, pe plan mondial, muzica din America de Sud si din Africa ocupa avanscena, insa, mai nou, tinerii incep sa se intereseze din ce in ce mai mult de muzica Balcanilor.
- Cum se impaca muzica traditionala cu statutul dvs. de muzician de avangarda?
- Eu nu cant muzica traditionala in sensul in care o canta un interpret de folclor, care imita si care este mult mai bun decat mine in ceea ce face. Eu vin din muzica clasica, ma inspir din spiritul muzicii traditionale, din anumite elemente ale sale pe care le filtrez prin experienta mea personala. Sper sa pot urma exemplul lui Bartock, care a absorbit limbajul folcloric si si-a creat un limbaj personal puternic.
- Este vara o perioada mai linistita pentru dvs. sau continuati sa lucrati cu aceeasi intensitate?
- Lucrez intens la un spectacol de dans contemporan impreuna cu o coregrafa din Olanda, pregatesc un concert pentru vioara si orchestra, ce va avea premiera in decembrie la Hamburg, in toamna voi pleca intr-un turneu prin Olanda si Belgia cu un trio - vioara, acordeon, violoncel - in care am alaturi doi muzicieni olandezi extraordinari. In paralel continuu sa lucrez la un proiect la care tin foarte mult, inspirat din viata si din cantecele Mariei Tanase. Trebuia sa-l prezint in octombrie la un festival european la Roma, insa am cam depasit termenul limita. Negocierile cu Electrecord sunt interminabile, ma refuza fara vreun motiv rezonabil.Iulian Ignat
Firul Scurt
</b><b>Medeea Marinescu
"Ma asteapta Irina lui Cehov si Zita lui Caragiale"
Vara actorilor se termina intotdeauna prea repede. Suntem deja in focuri cu repetitiile la "Trei surori" de Cehov, unde eu o interpretez pe Irina cea romantica si plina de iluzii. (La inceput!) Lucram cu un regizor rus de mare finete si intuitie artistica, Iuri Krasovski, profesor la Universitatea de Teatru din Sankt Petersburg. Iar impreuna cu Felix Alexa - cu care am mai avut parte de un succes, in"Nunta lui Krecinski" - repet acum Zita, din "O noapte furtunoasa". Am emotii, bineinteles. Noroc ca m-am intors foarte relaxata din vacanta pe care am petrecut-o in Turcia. Am fost cu niste prieteni si cu una din surorile mele (suntem si noi, tot trei surori) intr-o mica localitate, foarte linistita si frumoasa, de pe malul Marii Egee. Am citit, m-am balacit intr-o apa prea calda ziua, de aceea ne racoream seara, in piscina. Apoi, am plecat doar cu mama in Bucovina, pentru ca tata si cealalta sora, scenografa, lucreaza zi si noapte la studioul de film. Am fost la mormantul bunicilor si la casa in care am copilarit. Pelerinaj sentimental, plin de amintiri si nostalgii. Ne-am mai inveselit cand am intalnit la stana doi pui de ciobanesc romanesc, de care nu ne-am mai putut desparti. I-am luat la Bucuresti, pe doua sticle de tarie. Sunt o minune, jucausi si iubitori, si vor creste in curtea mamei, pentru ca nu-i putem desparti, sunt baiat si fetita. Si-am mai avut o bucurie la intoarcere: in cadrul emisiunii Tv "Bravo, bravissimo", mi s-au oferit 12 minute de microrecital. Octavian Sava mi-a daruit cupletul intitulat "Medeea", iar Dan Mihaescu mi-a pus la dispozitie amuzantul monolog "Ca intre prietene". Muzica mi-am compus-o singura, dar orchestratia ii apartine altui as: Horia Moculescu.
Valentin Uritescu
"O vara la pescuit, dar fara peste."
Se apropie toamna, dar pentru mine vacanta abia incepe. Plecam peste cateva zile la mama sotiei mele si abia astept sa pun din nou mana pe undita si sa-mi mai incerc norocul la pescuit. Poate ca Dunarea tine mai mult cu mine de data asta si prind si eu ceva, acolo, macar de-o saramura. Mi-am mai incercat o data norocul in vara asta, in barajul de la Doftana, dar am dat chix, dovada ca nu intotdeauna "cand vrei, reusesti", desi fiul meu, care si-a facut o deviza din asta, nu da gres niciodata. Expert in arte martiale si cineast complet, Bogdan al meu lucreaza pe branci la Castel Film, unde face de toate, dar mai ales scrie scenarii fanteziste pentru filme de actiune. Regizeaza si unele secvente de actiune, cu cascadorii incredibile, iar uneori apare chiar intr-un rolisor, ca sa-si mai antreneze si muschii, nu doar neuronii. Si-i merg, domnule, toate draciile astea, ca dovada ca un producator american l-a monopolizat si nu-l lasa pana nu-i scrie o alta aventura palpitanta. De fapt, ambitiile lui merg mult mai departe, viseaza sa dea lovitura, inventand un gen de spectacol in care teatrul sa se imbine cu artele martiale. Sper sa reuseasca, pana i s-o face baiatul mai maricel, ca pana atunci, nepotelul se joaca cu bunicul lui de moda veche, de-a hotii si vardistii, dar adusi la zi. Ne costumam cu cagule si ochelari negri! Ce mai joc eu, pe bune? Am incheiat in triumf stagiunea la T.N.B. cu "Tache, Ianke si Cadar". Doar ca atunci cand am ajuns cu el in turneu pe litoral ne-am dezumflat, pentru ca manelele din imprejurimi ne-au furat spectatorii si a trebuit sa renuntam. Arta asediata de vulgaritate! Incep curand sa repet in piesa "Crima pentru pamant", in regia lui Grigore Gonta, dupa romanul lui Dinu Sararu, alaturi de doi monstri clasici, care exista si pe la noi: Draga Olteanu si Costel Constantin. Dar si echipa "juniorilor" e formidabila!
Alice Manoiu