Maria Stoian</b><b>- presedinta Antrec -</b><b>"Cine nu respecta traditia locului in turismul rural se va confrunta foarte curand cu falimentul"
O noua filosofie a petrecerii timpului liber este pe cale de a cuprinde societatea romaneasca. Oamenii nu mai agreeaza turismul "ghidat", excursia "cu intreprinderea", vizita la diverse "obiective". Gustul s-a schimbat, epoca e alta. Stresul care ne otraveste fiecare clipa de viata urbana ne-a impins spre cautarea "antidotului". "Modelele" noastre in materie de viata sufocanta, occidentalii, spre stilul carora ne indreptam pe tacute, ne-au oferit reteta: tot ce faci, ca turist, sa poarte numele tau, gustul tau, personalitatea ta. Cu exceptia "autostrazii turistice" numite Litoral, nu mai sunt multi cei care platesc sa locuiasca azi in hoteluri impersonale, in care ti se spune, cu politete rece, "domnul e servit". Cel putin in Europa, se vorbeste de "personalizarea" turismului, de "ospetie la cineva". Daca in multe domenii romanii sunt codasii continentului, in turismul rural, numit si turism alternativ, agro-turism sau turism ecologic, ei au luat-o binisor inaintea vecinilor.
Ideea de a infiinta, in 1994, Antrec (Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural) apartine unei absolvente de Ase si mamei ei, profesoara in Bucuresti: Maria si Marioara Stoian. Cumparand o casuta la Bran, familia Stoian si-a dat seama ca vestita localitate avea un potential turistic extraordinar, tinut insa in stare latenta de ignoranta generala. Casele mari aveau intotdeauna cateva camere in care nu locuia nimeni, iar tarancile erau gata sa ofere cele mai bune mancaruri contra unui pret modest, dar binevenit pentru sustinerea gospodariei. Renuntand, la inceput cu destule reticente, la conditia exclusiva de gazda "onorifica" a rudelor de la oras, branenii si-au dat seama ca propria casa poate fi inchiriata pe bani buni, transformand-o intr-o afacere frumoasa. Asa au fost puse bazele turismului ecologic in Romania. Fara legi, fara traditie, fara ajutor si "indicatii".
</b><b>"N-avem salam de Sibiu; cum sa-i primim pe domnii de la oras?"
- Stiu ca sunteti "doctor in turism", beneficiind de o recunoastere internationala, ca vicepresedinta a Eurogites (Federatia Europeana de Turism Rural). Dupa cateva experiente locale cu Agentia "Branimex", pana la urma se pare ca ati dat lovitura cu acest Antrec. Cum a fost?
- Dupa o vizita in Germania si Franta, am inteles ce bogatie nefolosita zace in satele romanesti de munte. Cu sprijinul Ministerului Turismului (in mod fericit, acest minister ne-a ajutat in permanenta, indiferent de partidele aflate la un moment dat la putere), am pus bazele Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic si Cultural (Antrec). Sediul a fost stabilit la Bran, deoarece acolo a inceput totul. De fapt, Branul a devenit astfel capitala turismului rural din Romania si, poate, din Balcani. Primii pasi i-am facut la Moeciu, ajutati de primarul Ion Olteanu. Mergand din casa-n casa, am vorbit cu oamenii si am incercat sa-i convingem sa-si lase casele la dispozitia strainilor. "Cum?", s-au speriat unii la inceput. "Sa-mi las lenjeria si covoarele de la mama sa le foloseasca studentii si doctorii din Bucuresti? Ce sa le dam de mancare? N-avem salam de Sibiu; cum sa-i primim pe domnii de la oras?" In conceptia lor, deformata de lipsurile regimului trecut, "domnii oraseni" era musai sa fie acele personaje elegante si firoscoase, mancand la nesfarsit salam de Sibiu - simbolul bunastarii activistilor comunisti. In cele din urma, ne-am dus la Bucuresti si am pus niste fluturasi la Casa de Cultura a Studentilor: "Petreceti Revelionul la Moeciu!". Cateva grupuri de studenti au fost primii nostri turisti. Azi, cand au ajuns ingineri si directori, ne cauta cu placere, amintindu-si de primul Revelion organizat de Antrec, intr-un context feeric, pe varf de munte, in casele celor mai buni gospodari din sat. Vestea s-a raspandit cu iuteala. Ne-au cautat intreprinzatori din Harghita, din Apuseni, de pe Litoral. "Cum este?", m-au intrebat. Zic: "Hai sa facem o asociatie pentru promovarea turismului rural". Inca de la inceput, am atras atentia ca nu e vorba numai de cazare, ci si de promovarea traditiilor mestesugaresti, arhitecturale, gastronomice si culturale din sate. Interesul a sporit de la o luna la alta. Inca nu erau criterii de admitere in Antrec, totul era confuz, legislatia lipsea.
- Probabil ca in perioada aceea au fost inscrise in Antrec pensiuni si hoteluri din beton si prefabricate, veritabile cazemate, inaltate iresponsabil in mijlocul unor sate de munte. Cum de-i lasati sa poarte la butoniera sigla Antrec?
- Intr-adevar, aceste constructii, ridicate in zone de traditie, ranesc grav imaginea satelor respective. Ele nu au nimic in comun cu principiul european al pensiunilor rurale, dupa care ne ghidam. Din pacate, ca asociatie, nu am facut decat sa recomandam directia de urmat. Ne gandim serios sa-i excludem din Antrec pe toti cei care nu tin seama de traditia locala in constructii, deoarece nu ne fac nici un serviciu, dimpotriva: ne compromit in fata strainilor. In general, am observat ca nu respecta zona cei veniti din orase, nu localnicii. Pe ei nu-i prea da bunul-gust afara din casa, si de aceea vom cere Primariilor (sper ca Ministerul Turismului ne va ajuta, ca si pana acum) sa impuna obligatoriu semnatura unui oficiu de arhitectura pe orice proiect. Acest oficiu va trebui sa aiba ultimul cuvant si saÊpoarte intreaga raspundere. Oamenii sa fie obligati sa respecte linia, fatada, trasaturile esentiale de arhitectura zonala. Nu sa facem case de expus in Muzeul Satului, dar materialele, proportiile, tipul de acoperis, marimea ferestrelor, orientarea casei fata de drum, dependintele, tipul de curte si de gradina, straturile de flori etc. - toate acestea trebuie sa respecte traditia locului. De fapt, tinand seama de exigentele tot mai mari ale turistilor romani si mai ales straini, cine nu respecta traditia in turismul rural se va confrunta foarte curand cu falimentul. Iar cazematele de beton, aparute in mijlocul unor sate frumoase de munte, ar trebui demolate prin lege, ca in Germania, Austria si Franta. Acolo, daca ai vopsit obloanele in alta culoare decat cea permisa de Primarie si daca ai construit dupa cum te-a taiat capul, din materiale nepermise sau intr-un stil diferit de cel impus de serviciul de arhitectura al Primariei (acest serviciu iti ofera un numar de modele din care ai de ales), constructia, oricat de impozanta, se demoleaza fara mila.
"Turistii straini cauta numai case <<de caracter>>, care respecta traditia romaneasca"
- Cum obtin pensiunile agro-turistice margaretele de clasificare? Va intreb pentru ca nu o data am locuit in pensiuni de "trei margarete" (echivalentul a trei stele, cu tariful respectiv), dar camerele si baile erau prea mici, te loveai de pereti sau de tavan.
- Se poate intampla ca o pensiune sa-si puna o jumatate de margareta in plus. Pentru deficiente in servicii, dar si pentru nerespectarea preturilor afisate ori pentru abateri de la regimul rezervarilor, am exclus deja cateva pensiuni din Antrec. Si o vom face in continuare. In plus, cine se lacomeste la bani multi isi va pierde sigur vizitatorii. S-a creat, slava Domnului, o adevarata concurenta in multe dintre regiunile turistice traditionale. Potrivit criteriilor aprobate de Ministerul Turismului, amplasarea pensiunii si confortul interior, mobilierul de calitate (in Occident exista un adevarat cult al saltelelor care se schimba obligatoriu la fiecare doi ani!), exteriorul ingrijit si fatada respectand trasaturile arhitecturii locale - sunt principalele criterii de acordare a margaretelor. Exista deja 780 de sate in care functioneaza pensiuni membre ale Antrec, adica peste 85% din pensiunile din Romania. La acestea se adauga cele care nu sunt inca membre. Ca o caracteristica generala, pensiunile noastre, indiferent de clasificare, au primit recomandarea sa cultive multe flori in curte si sa arboreze tricolorul.
- N-ati spus nimic de ospitalitatea traditionala romaneasca. Acesta nu e un criteriu al Antrec?
- Ospitalitatea e reala, o luam in calcul, dar nu e suficienta. Cateodata, aceasta ospitalitate e prea debordanta. Gazdele se baga prea mult in sufletul turistilor, cum se spune. In conceptia noastra, gazda trebuie sa se faca utila, sa acorde toate serviciile cerute, sa asigure o primire placuta. Nu trebuie sa fii imbracat in costum popular, dar nici sa vii direct de la grajd. Fii primitor, zambeste, spune glume, dar nu intreba niciodata: "Sunteti casatorit cu doamna?" ori "Cati bani castigati?", "Ce masina aveti?", "Unde lucrati?" etc. Gandeste-te la ce-i poti oferi oaspetelui daca ploua, fa-i un program pentru cazul ca se intrerupe curentul (chiar Branul are aceasta problema in timpul sarbatorilor de iarna), recomanda-i atractiile zonei etc. Pentru o mai buna orientare a gazdelor, Antrec organizeaza cursuri de 3 sau 4 luni pentru lucratori si proprietari de pensiuni. Nu se mai poate merge dupa ureche, desi turistii cauta autenticul, realitatea nefardata, firescul de zi cu zi dintr-o casa taraneasca.
- De mare succes sunt casele autentic taranesti, in care nu s-au facut prea multe imbunatatiri, decat eventual o toaleta si o baie cu apa calda. Am auzit ca sunt europeni, in special olandezi, care prefera zonele fara curent electric si cu Wc-ul in curte. Cat la suta dintre oaspetii pensiunilor sunt straini?
- Circa 25% deocamdata, cu tendinta de crestere. Strainii, in general, cauta intr-adevar casele autentice, case "de caracter", cu maximum 3-4 camere de inchiriat, care respecta traditia romaneasca. Nu-i intereseaza "Elvetia din Romania", ci Romania profunda, asa cum a fost de-a lungul veacurilor. Cauta istoria, arheologia, urmele oamenilor de altadata, arta si cultura taraneasca. Din acest punct de vedere, "hotelierii" care au nesocotit specificul local, ridicand "complexe" de beton intre case de lemn, nu au nici o sansa si vor regreta investitia facuta fara cap. In comparatie cu tarile vecine, turismul rural in Romania a evoluat spectaculos. Ofertele noastre sunt invidiate, pentru ca au ajuns extrem de diversificate. Iata cateva exemple: turism ecvestru, vacanta la tara, acasa la mesterii populari, drumul vinului, festivalul sarmalelor, festivalul afinatei, festivalul placintelor, sporturi extreme (cu parapanta prin Bucovina, cu barcile pneumatice pe urmele plutasilor de pe Bistrita), targuri la sarbatori, pictura pe sticla, drumul aurului in Apuseni si multe altele. Promovam inclusiv pensiunile in care vii pur si simplu ca sa nu faci nimic. Recent, la Belgrad, am propus organizarea unor itinerarii turistice transfrontaliere: cine vrea sa-i vada pe romani la ei acasa vine in Maramures, dar trece si in Transcarpatia, sa-i vada pe maramuresenii de la nord de Tisa. Ai auzit de vrednicia banatenilor si te-ar interesa cum traiesc? Pensiunile din Banatul romanesc, dar si din Banatul sarbesc te asteapta. La fel in Bucovina, in Dobrogea (Cadrilater), in zonele Prutului si ale Crisurilor (pensiunile din Basarabia si Ungaria).
- Ceea ce se impune este transformarea Antrec intr-o marca de calitate, cum ar fi celebra firma franceza "Gite de France". Cum veti proceda?
- Vom ridica standardele de acceptare in asociatia noastra. Criteriile vor fi mult mai stricte, fiindca avem de unde alege. Vin mari fonduri nerambursabile de la Sapard, de la Uniunea Europeana. Acesti bani sunt destinati dezvoltarii rurale. Vom avea un cuvant de spus pentru orice proiect de turism rural si nu vom recomanda decat planurile care respecta traditia si autenticitatea.
- Ce prefera turistii straini: sa stea in casa taraneasca, impreuna cu gazdele, sau intr-o cladire rustica, destinata numai vizitatorilor?
- Sa stea unde locuiesc proprietarii. In turismul rural adevarat nu-ti da nimeni cheia, ci iti deschide usa, te primeste si-ti da o tuica de bun venit, iti pune-n fata un cos cu mere, un serbet de casa sau o dulceata de trandafiri.Ion Longin Popescu
Pentru obtinerea Catalogului Antrec 2002 si pentru rezervari si informatii generale despre turismul rural, sunati la tel/fax: 021/223.70.24 sau tel. 021/222.80.01,
e-mail: antrec@xnet.ro sau office@antrec.ro sau cautati pe site-urile www.antrec.ro sau www.turism-rural.ro