Monica Barladeanu
(B1Tv)</b><b>"Nu-mi doresc succese fulminante. Imi doresc o cariera solida"
- Desi nu si-a propus sa ajunga vedeta de televiziune, a gasit-o televiziunea pe ea. Frumoasa, seducatoare, cu ochi verzi ca strafundurile acvatice, Monica are doar 23 de ani si e o Sagetatoare ambitioasa. E de putin timp in televiziune, dar a devenit o prezenta cunoscuta pe micul ecran. O puteti vedea in fiecare seara, de luni pana vineri, la ora 18:30, realizand emisiunea "La Strada", pe B1Tv -
"In Bucuresti exista riscul ca drumul catre tinta propusa sa se scurteze periculos"
In copilarie era partenera de nebunii a fratelui mai mare si juca rolul de mamica pentru fratele mai mic. In Iasul natal, unde a locuit pana la 21 de ani, a avut parte de intamplari placute. "Tata si-a dorit foarte mult ca eu sa devin actrita. Mama, in schimb, m-a indrumat spre Liceul pedagogic, gandindu-se ca voi avea o cariera asigurata. Dar pe mine nu m-au atras nici teatrul, nici perspectiva de-a educa copii. Desi imi plac foarte mult, n-am rabdarea necesara sa le explic si sa stau mereu cu ei. Asa ca in clasa a Xi-a m-am mutat la un liceu teoretic, facand-o pe mama sa aiba o groaza de emotii pentru viitorul meu. Eu, in schimb, eram mult mai relaxata, poate si dintr-un soi de inconstienta. Am inceput sa invat pentru Drept, am intrat, iar acum tocmai am terminat facultatea ."
- Nu esti prima ieseanca sedusa de Bucuresti. Ai doua predecesoare celebre: Andreea Marin si Irina Pacurariu, reintegrata recent pe canalul unu al Tvr. Ce ti se pare atat de fascinant in galagioasa, ampla si destul de vulgara capitala a Romaniei?
- Bucurestiul nu m-a sedus brusc, ci treptat, de pe vremea cand ma ocupam de modelling. Imediat dupa ce am intrat la facultate in Iasi, am fost descoperita de o agentie foarte cunoscuta. Ceea ce mi-a placut la Bucuresti a fost ca inca de la primul casting am luat primul job si am facut si prima reclama. Asta m-a motivat foarte mult. A fost o perioada in care faceam frecvent drumuri Iasi - Bucuresti pentru preselectii, o perioada in care am trait foarte bine din banii castigati din reclamele pe care le faceam. Deci, intai am pipait cu piciorul Bucurestiul, si apoi m-am mutat cu totul, dar am mai facut o perioada naveta la facultate, la Iasi, pentru examene. Fiindca eram in anul cinci, mi s-a parut ca nu mai are sens sa ma complic cu o groaza de hartii si transferuri, pentru doar cateva luni. Profesional vorbind, Bucurestiul iti ofera mai multe posibilitati decat Iasul. In plus, mie nu mi-a spus nimeni niciodata ca sunt moldoveanca la modul dispretuitor, accentul meu aproape ca nu se mai simte. E-adevarat ca exista o oarecare diferenta intre moldoveni si bucuresteni. Moldovenii sunt mai lenti, dar mai loiali si mai religiosi, bucurestenii in schimb sunt mai pragmatici, alearga mai mult dupa bani. Asta e bine si nu e bine. Dar cel mai evident e ca Bucurestiul te schimba. Aici lumea nu mai are rabdare. Exista riscul ca drumul spre tinta propusa sa se scurteze periculos si sa-ti pierzi adevarata identitate.
- Esti foarte frumoasa. Nu te gandesti sa scoti mai mult capital de pe urma felului in care arati? Sa faci film, de exemplu. Sau teatru...
- Teatrul pur si simplu nu m-a atras. Nu stiu de ce, dar nu mi-a spus mare lucru. Mi-ar placea sa fac film, dar as face-o numai daca as fi sigura ca e ceva care mi se potriveste. In general, ma rezum la domeniile in care pot fi foarte buna. Inainte sa lucrez pentru B1Tv am lucrat ca asistent-manager pentru Lukoil. Faceam munca de birou, intretineam relatiile cu celelalte companii de la Londra. Nu pot spune ca era o meserie in care sa ma regaseam, dar mi-a placut si aceea. N-as muri daca as lucra din nou la un birou. Cred ca pot sa fac foarte multe lucruri, fiindca sunt foarte adaptabila.
- Cum a inceput colaborarea cu televiziunea?
- Pe vremea cand lucram in modelling, am fost invitata la o emisiune pe Prima Tv. Cezar Helmis, producatorul meu, m-a vazut si m-a chemat sa dau o proba pentru B1Tv. A iesit neasteptat de bine si m-a convins ca pot lucra pentru televiziune. Mai dadusem probe, dar au fost nereusite si, intr-un fel, ma descurajasem, imi luasem gandul ca as putea sa fac asa ceva. Sunt o persoana destul de ambitioasa, dar fara sa-mi fac planuri in gand, fara sa-mi spun mereu: "Trebuie sa reusesc, trebuie sa reusesc". Imi zic: "Ok, daca iese, bine, daca nu, nu!". Ma pregatesc psihic pentru cate un esec, fara sa fiu o persoana pesimista. Dar mi se pare ca, pe masura ce vorbesc despre lucrurile pe care vreau sa le fac, ele nu mi se mai intampla. Daca n-am rabdare cu copiii, am in schimb cu cariera. Nu-mi doresc succese fulminante, imediate. Imi doresc o cariera solida. Si, in plus, sunt convinsa ca uneori lucrurile nu se aranjeaza asa cum vrei tu, ci cum vor ele.
"Sunt doua lucruri de care mi-e frica: sa n-am alternativa in viata si sa raman fara replica intr-o discutie"
- Iti vei lua in curand licenta in Drept. Intrevezi o a doua profesie, de avocat?
- Dreptul este una din pasiunile mele, dar probabil ca nu-l voi profesa curand. Deocamdata, il mentin ca pe un plan de rezerva. Cat esti tanar, e bine sa te specializezi in cat mai multe domenii. Sunt doua lucruri de care mi-e frica: sa n-am alternativa in viata si sa raman fara replica intr-o discutie.
- Ce-ti place cel mai mult la meseria pe care o ai acum?
- In primul rand, faptul ca poti sa te joci. Ca, de pilda, daca ridici putin din spranceana, ii transmiti omului cu totul altceva. E limbajul de dincolo de cuvinte. Ma fascineaza felul in care poti pur si simplu sa treci de ecranul televizorului si sa patrunzi in viata celui care te priveste. Poti chiar influenta starea de spirit a telespectatorului. Pe langa astea, inveti foarte multe lucruri intr-un timp foarte scurt. Nu numai in ceea ce priveste tehnica de lucru. Daca ai un interviu cu un instructor de tenis, citesti inainte ceva despre tenis... Eu singura imi aleg subiectele, eu ma ocup de interviu, eu imi scriu textele, restul e treaba producatorului.
- Dar de felul in care arati cine se ocupa?
- De imbracaminte se ingrijeste Irina Schrotter, tot ea ma consiliaza in ceea ce priveste stilul meu, atunci cand apar in emisiune. Coafura si machiajul le fac la studioul televiziunii. In principal, am stilul meu de a ma imbraca, sunt destul de incapatanata, destul de greu de scos din obisnuinte. Merg pe ideea ca, daca o reteta functioneaza, n-are sens s-o schimbi. E un soi de conservatorism, desi poate e cam devreme pentru asa ceva, la 23 de ani. Oricum, felul in care ma imbrac pentru emisiune difera de imbracamintea mea de zi cu zi. La emisiune port fuste scurte sau pantaloni scurti, pe care in viata de toata ziua nu i-as pune decat la plaja. Imi permit mici extravagante, care imi dau impresia ca sunt altcineva atunci cand ma privesc.
</b>
<b>"Stau pe marginea patului in tacere si ascult zgomotul orasului"
- Crezi ca felul in care arati atunci cand apari pe micul ecran conteaza asa de mult? Marii moderatori de la televiziunile occidentale sunt mai degraba urati, dar au o audienta ametitoare. Nu crezi ca marea miza se joaca pe spontaneitate si inteligenta?
- Nu vreau sa fiu acuzata de frivolitate sau superficialitate, dar eu cred ca felul in care te prezinti la televizor este esential. Impactul estetic e fundamental. Statistic, s-a constatat ca oamenii schimba frecvent canalul. Pana sa-l intereseze subiectul discutat, e important sa-l atraga fata celui care vorbeste. De ce italienii pun atat de mult accent pe frumusete? In plus, daca ceva nu e in regula cu infatisarea ta, nici tu nu te simti bine si nu mai poti fi la fel de natural si de dezinvolt. Asta nu inseamna, desigur, ca prezenta de spirit si inteligenta pot fi date deoparte. Dar pe ele e mai greu sa le obtii prin costumatie sau machiaj.
- Sa punem mana pe o plita fierbinte: viata ta personala, un capitol pe care multe staruri refuza sa il deschida. O sa te intreb mai pe ocolite: cu-atata munca, iti mai ramane timp si pentru tine?
- Pentru cele 30 de minute cat dureaza emisiunea mea muncesc si alerg vreo trei zile alaturi de ceilalti colegi de echipa. Alergam dupa subiecte, dupa haine, scriem texte. Televiziunea e un miraj pentru cei care privesc, dar ceva greu pentru cei care o realizeaza. Uneori lucrez si noaptea, stau si-mi scriu textele, dar incerc, pe cat posibil, sa dorm, ca sa nu se vada cearcane la filmari. Cat despre distractie, tot mai rar am chef. Asta din cauza oboselii, in primul rand. Ajung seara acasa si ma simt cateodata asasinata de atatea televizoare, promptere si camere de filmat, incat nu mai simt nevoia nici macar sa deschid radioul. Stau pe marginea patului in tacere, se aude doar zgomotul orasului si-mi dau seama ca pot sa stau asa oricat, ca nu ma plictisesc. Am atatea lucruri la care sa ma gandesc si de la care sa invat... Nu am vacante si probabil ca n-o sa am nici anul acesta. Dar, avand in vedere ca vara asta vom face emisiunea la mare, va fi un fel de munca in vacanta. N-am nici un fel de regret ca nu plec pe nu stiu unde, as mai sacrifica inca vreo doua veri pentru televiziune. E ceva care-mi place foarte tare si care ma motiveaza foarte mult.
"Cel mai tare urasc sa fiu bulversata atunci cand ma indragostesc"
- Prezenta ta asa de frecventa pe micul ecran ti-a adus o multime de admiratori. Ai inceput sa simti deja impactul neplacut al celebritatii?
- Am o viata destul de normala. Uneori, n-am apa in casa si ies la miezul noptii sa-mi cumpar. Nu exista nici o excentricitate, nici o ciudatenie in felul meu de a-mi trai viata. Dar au fost si momente in care a trebuit sa ma tin departe de presa sau de gura celorlalti. Un exemplu bun este relatia mea cu Dan Chisu, inventata de o revista. Este total neadevarata, dar daca stai mai mult de cinci minute de vorba cu cineva, deja te trezesti maritata. De multe ori, daca presa nu are subiecte, si le inventeaza.
- Care e, de fapt, viata ta sentimentala, dincolo de franturile, uneori neadevarate, care mai transpar din paginile ziarelor?
- Intre atatea lucruri pe care le fac nu prea imi mai ramane timp si pentru viata sentimentala. De fapt, nu prea stiu daca am chef sa ma indragostesc. Cand o fac, in prima faza, mi-e foarte bine, am fluturi in stomac, zbor... In a doua faza, cand relatia incepe sa se aseze, incep sa fiu mai critica, sa ma deranjeze anumite lucruri, sa fiu bulversata. Ei, asta e ceea ce eu urasc cel mai tare intr-o relatie: sa fiu bulversata. In loc sa-mi dea confort si liniste, mai ales ca am atatea lucruri de facut, imi adauga si alte probleme legate de ce mi-a spus, de felul in care m-a privit sau cum s-a trezit dimineata. Pe de alta parte, eu am avut un iubit de care m-am despartit relativ recent si, deocamdata, nu simt nevoia sa fiu cu cineva. Ies in oras, am multi prieteni si prietene, iesim in grup, ne distram si asta e ca o compensatie.Dia Radu
Fotografii: Iulian Ignat (6)