Vara imbecilizarii noastre
Este vorba, evident, despre programele de asa-zis divertisment pe care ni le ofera, cu voioasa obstinatie, mai ales televiziunile particulare. Veti spune ca am mai scris despre acest subiect. Ca s-a mai protestat - ba chiar cu vehementa - impotriva valului de vulgaritate care ne improasca, ba din zona "Vacantei mari" ori dinspre "Banc-sou" (care difuzeaza "glumite" demne de birturile si chiolhanurile toparlanilor de pe la periferiile marilor orase), ba mai nou, de pe la "Comedy-bar". Cat despre glumele nesarate de la "Academia vedetelor", ca si despre... pipaielile la vedere, organizate in cadrul acestei penibile... academii, ce sa mai zicem? Noroc ca s-a cam dezumflat "produsul" - dupa ce, multe, adevarate valori, unele chiar de rang national, au alunecat la vale de dragul de a aparea pe sticla. In paranteza fie spus, aceste proteste au aparut si in ziare de mare tiraj, cotidiane cu pretentii, dar care, la randul lor, isi permit sa publice, uneori pe chiar prima pagina, cuvinte si exprimari de toata "frumusetea", cum ar fi: "hazna", "bulau", "a da o teapa", "manarie", a sari "la beregata cuiva", a-l da "cu cracii in sus" etc....
Ce-i drept, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere - zice o frumoasa vorba romaneasca. Urmasii marelui Constantin Tanase au cam pierit. S-au rarit cu totii. Cei ramasi au varsta bunicilor si nici nu-i mai prea solicita tinerii "realizatori" cu pretentii. Ma gandesc la scenaristii - inca in viata - care pe vremea cenzurii ceausiste reuseau sa strecoare "strambe" de tot hazul in cadrul unor emisiuni antologice de "Varietati". Nici printre tinerii actori nu se prea zaresc urmasi ai unor mari comici de genul Stela Popescu, Arsinel, Mitica Popescu, Horatiu Malaele etc. Cat despre vreun viitor Toma Caragiu sau Amza Pellea - unicul Nea Marin - nici pomeneala! Nici regizori ca Bocanet ori Titi Acs nu se arata la orizont. Despre slagare... tot "nici pomeneala". In zgomotul monocord care se cheama azi "muzica de divertisment", rar se distinge cate o melodie care sa "riste" sa devina "slagar". Si tocmai pentru ca mi-au venit in gand slagarele de mai-ieri, dintr-un gest de autoflagelare, am privit la o astfel de emisiune de asa-zis divertisment, o emisiune in care un moderator prea vorbaret, care se vrea "sturlubatec" si "haios" (dar care nu prea stie cand si cum sa-si opreasca turuiala si nici cum s-o intoarca atunci cand calca in strachini), provoaca la intrecere pe teme muzicale echipe de "juniori" si de "seniori". Ei bine, pusi la incercare - adica sa cante pe viu si fara acompaniament pe banda o piesa care pe drept cuvant a fost un veritabil slagar la vremea ei (o piesa lansata candva cu mult farmec de catre Stela Enache) -, junii care se cred - nu toti cu temei - veritabile "vedete", habar n-au avut cine a compus-o. Si nici nu li s-a parut prea important sa cunoasca numele compozitorului cu pricina. Parinti ingaduitori vor spune ca nu e prea grav! Ba e grav - desi ignoranta cu tafna n-ar trebui sa ne mire intr-o lume in care profesorii, invatatorii si suplinitorii, pusi la triere, iau in veselie note de... 4 la mai toate materiile! Si totusi! In cazul lor, tinerii au dat un mic - si neanuntat - extemporal pe o tema de specialitate. Si asta, intrucat piesa "Ani de liceu" a fost scrisa, mai demult, e drept, de unul dintre cei mai straluciti compozitori si interpreti ai anilor 70-80, un artist adevarat - de care "juniorii" pareau sa nu fi auzit in viata lor. Un muzician de rasa nobila, dotat cu un fizic de actor romantic si cu o voce calda, inconfundabila. Este vorba despre Florin Bogardo. Faptul ca - spre parerea noastra de rau - Florin Bogardo s-a retras cam de multisor din "lumea dezlantuita" este, desigur, problema lui. Problema noastra este ca ne neglijam valorile - uneori chiar pe cele de rang national - pana la uitare. In cazul amintit, pana la hotarul unui dispret plin de suficienta.
Silvia Kerim
</b>
<b>
</b><b>Colegii din redactia revistei "Formula As" sunt alaturi de Sanziana Pop si Rodica Demian in greaua incercare provocata de decesul tatalui lor, distinsul ziarist ardelean Gavril Pop. Director al ziarului "Tribuna" din Brasov, principalul organ al emigratiei transilvane de dupa cedarea Ardealului, detinut in lagarele si puscariile comuniste, si-a pastrat demnitatea si optimismul pana in ultimele clipe ale vietii. Daruit cu clarviziune si mare experienta de presa, ne-a fost alaturi in momentele cele mai grele ale editarii revistei. Nu-l vom uita niciodata!
Redactia
</b>
<b>