</b>
<b>O sfanta a lumii moderne:Tereza de Lisieux</b><b>- Dupa ce au facut inconjurul Europei, moastele Sfintei Tereza din Lisieux au fost purtate si in tara noastra - de la Oradea la Cluj, Sumuleu-Ciuc, Bacau si Bucuresti - in adoratia a mii de crestini de toate confesiunile -</b><b>Intre durere si miracol
Tereza Martin s-a nascut in Franta, in 1873, intr-o familie burgheza instarita si foarte credincioasa. A fost cea mai mica dintre cei noua copii ai familiei, beneficiind, in prima parte a copilariei, de tot rasfatul parintilor si al fratilor mai mari. La patru ani si jumatate, ii moare insa mama, fapt ce avea s-o marcheze profund, copila pierzandu-si expansivitatea de odinioara si devenind introvertita, bolnavicioasa si foarte emotiva.
In anii care au urmat, Tereza s-a atasat puternic de una dintre surorile mai mari, Pauline, care i-a devenit practic o a doua mama. Fericirea n-a durat insa prea mult: sora mai mare o paraseste, pentru a intra in manastirea carmelitana din Lisieux. Aceeasi cale o urmeaza inca o sora de-a Terezei - o cale fara intoarcere si fara compromisuri, intrucat viata monahala impunea o despartire definitiva si totala de tot ceea ce se afla in afara zidurilor manastirii.
La 14 ani si jumatate, Tereza decide si ea sa ia drumul Manastirii Carmel, insa regulile vremii interziceau intrarea fetelor in calugarie inainte de majorat. Chemarea pentru viata monahala si dedicarea interioara intru Iisus sunt insa atat de puternice, incat tanara nu se da batuta. "Daca ar fi trebuit sa trec si prin foc, as fi facut-o", scrie Tereza mai tarziu. Hotaraste sa se adreseze direct Papei Leon al Xiii-lea si se inscrie la un pelerinaj diecezan la Roma. Ajunsa in fata Suveranului Pontif, Tereza nu tine seama de recomandarile oficialilor de a nu-l obosi pe batranul Papa si ii vorbeste, cerandu-i sa o lase sa intre in manastire la 15 ani. Papa a privit-o in ochi si i-a raspuns incet, accentuand intentionat toate silabele: "Bine, bine... vei intra, daca Dumnezeu o va vrea". Incidentul a facut inconjurul presei franceze a timpului, ziarele notand cu mirare indrazneala unei fetite de 15 ani de a cere direct Papei permisiunea de a intra in manastire.
</b><b>Viziunile din anii copilariei
Despre primele zile petrecute in manastirea carmelitana, Tereza scrie mai tarziu in autobiografia sa, intitulata "Povestea unui suflet" (1897): "Iluziile primelor zile... Dumnezeu mi-a acordat gratia de a nu avea astfel de iluzii; am gasit viata in manastire asa cum mi-o imaginasem; nici un sacrificiu nu ma minuna".
Tereza simtise de fapt din tanara pruncie legaturi trainice si minunate cu lumea nevazuta de dincolo. La o varsta frageda, cand i s-a povestit pentru prima data despre Iad, Tereza a simtit o tristete fara margini la gandul unui loc unde nimeni nu-L iubeste pe Tatal Ceresc, cerand sa mearga ea in infern, ca sa se afle macar o persoana care sa-L iubeasca pe Dumnezeu.
Curand dupa moartea mamei sale, cuprinsa de temeri si de o boala ciudata, Tereza vede statueta Fecioarei Maria aflata in camera ei miscandu-se si zambindu-i. S-a insanatosit pe negandite, trezindu-se parca dintr-un cosmar. Cativa ani mai tarziu, din cartea ei de rugaciuni a alunecat iconita unei Cruci, in care se zarea un brat tintuit de ea, din care au inceput sa cada picaturi de sange. "Am fost foarte miscata", scrie Tereza, "vazand acel sange care cadea din bratul divin, si am fost cuprinsa de mila, gandindu-ma ca acele picaturi cadeau pe pamant fara ca nimeni sa le poata aduna". Asadar, aceasta avea sa fie menirea Terezei pe pamant - umila, la picioarele Crucii, aidoma Maicii Sfinte, sa adune sangele Mantuitorului si sa-l ofere tuturor celor care puteau fi purificati doar prin el. "Am simtit in suflet iubirea si nevoia de a uita de mine: cine ofera sangele lui Hristos trebuie, la randul sau, sa se ofere si pe el insusi, fara rezerve."
"Totul e gratie"
Doar noua ani a vietuit Tereza intre zidurile Manastirii Carmel. Umiditatea glaciala din camerele neincalzite ale cladirii i-a ruinat repede sanatatea. S-a imbolnavit de tuberculoza, dandu-si sfarsitul in urma unei agonii teribile, la doar 24 de ani, pe 30 septembrie 1897. Dupa cum spun cei care i-au fost aproape, Tereza nu si-a pierdut nici o clipa surasul, in ciuda incercarilor prin care a trecut. Motivul beatitudinii? Neprihanita fata fusese daruita cu gratia de a intelege intr-un mod luminos, in ce masura era "un copil iubit" al lui Dumnezeu. O iubire nemarginita, pe care s-a straduit s-o transforme la randul ei in iubire totala fata de Domnul nostru Iisus. "Totul e gratie", spunea ea. "Sunt atat de slaba si fara putere, pentru ca Iisus vrea sa ma fereasca de tentatii si de pacat."
Povestea Terezei din Lisieux a facut inconjurul Europei, ea fiind considerata, inca din timpul vietii, o mare sfanta. A fost numita "Fata cea mai iubita de pe Pamant", fiind venerata nu doar de credinciosii catolici, ci si de ortodocsi si protestanti, si onorata pana si in lumea araba. In 1925, in timpul Papei Pius al Xi-lea, Tereza din Lisieux a fost canonizata, trecerea in randul sfintilor petrecandu-se intr-un rastimp atat de scurt, incat nu au fost respectate nici macar limitele prevazute de canoanele bisericesti. Minunile care i s-au atribuit la inceputul secolului al Xx-lea au fost atat de numeroase, incat Tereza a fost numita "Cea mai mare sfanta a timpurilor moderne".
Vindecari miraculoase
Dintre cele peste 4.000 de minuni pe care spiritul Terezei din Lisieux le-a mijlocit in anii de dinainte de canonizare, cea mai vestita e vindecarea unei alte Tereze - Tereza Neumann, o fata din Bavaria, care s-a nascut la doar un an dupa moartea calugaritei carmelitane. Tineretea nemtoaicei a fost insa macinata de boli cumplite, considerate fara leac. La varsta de 21 de ani, ea a orbit complet, pentru ca putin mai tarziu sa-si piarda partial auzul si graiul, sa fie doborata la pat de o paralizie crunta, iar trupul sa inceapa sa i se deformeze si sa se deschida in rani purulente. Toata speranta fetei ramasese in rugaciune. La 20 aprilie 1923, ea a inceput sa se roage Terezei de Lisieux. In seara aceleiasi zile, tanara fata si-a recapatat vederea, prima imagine intiparita pe retina dupa patru ani de orbire fiind aceea a Terezei carmelitane, dintr-o icoana de pe perete. Doi ani mai tarziu, in anul canonizarii Terezei la Roma, Tereza din Bavaria a inceput sa mearga din nou, iar ranile de pe trup i s-au inchis miraculos. Fusese vindecata prin marea putere a rugaciunii si prin devotiunea uimitoare fata de spiritul si memoria tinerei calugarite carmelitane.
Pe 19 octombrie 1997, in Piata Sfantul Petru din Roma, Papa Ioan Paul al Ii-lea a proclamat-o pe Sfanta Tereza din Lisieux "Doctor al bisericii". Un titlu rezervat celor care au inteles si au pus in valoare, in mod profund, spiritul Evangheliei.
Pelerinaj in Romania
De-a lungul anilor, moastele Terezei de Lisieux au facut inconjurul Europei, fiind adorate pretutindeni de mii de crestini, de diferite confesiuni. La mijlocul lui iulie 2002, ramasitele pamantesti ale celei mai tinere sfinte au traversat si Romania - prin Cluj-Napoca, Sumuleu-Ciuc, Bacau si Bucuresti -, memoria Terezei fiind celebrata si slavita in slujbe de zi si de noapte, de soboruri de preoti si inalte fete bisericesti. Mii de oameni au participat la procesiuni si au venerat moastele sfintei, invocandu-i harul divin.Sanziana Demian</b>
<b>