</b>
<b>Claude Duroch</b><b>- presedintele Asociatiei "Amiti? Partage" din Quimper, Franta -</b><b>"In Romania am gasit acel <<ceva>> care seamana cu fericirea"
In ultimele zile ale Revolutiei din 1989, pe soselele Romaniei si-au facut aparitia lungi convoaie de microbuze, autobuze si camioane occidentale, incarcate cu ajutoare umanitare pentru poporul care avusese de suferit cel mai mult de pe urma dictaturii comuniste. O simpatie universala se revarsa asupra romanilor. Toate organizatiile "...sans fronti?res" (...fara frontiere) si-au deschis atunci filiale la Bucuresti. O euforie de proportii istorice ii cuprinsese pe toti "activistii voluntari" din Europa. Treptat, insa, dupa ce puterea de la Bucuresti si-a dat in petec, punandu-i, printre altele, pe ofiterii Sri sa-i urmareasca pe binefacatorii occidentali prin orfelinate si azile de batrani, o parte dintre animatorii organizatiilor straine si-au temperat entuziasmul, retragandu-se. Totusi, cei mai hotarati dintre ei, vizionari ai unui timp al normalitatii si pe plaiurile mioritice, au perseverat. Indragostiti iremediabil de frumusetile romanesti, ei au ales sa infrunte calvarul birocratiei si suspiciunii dambovitene, cu gandul ca, intr-o buna zi, isi vor vedea implinite profetiile si-i vor saluta pe romani ca parteneri egali in Europa unita. Unii s-au decis sa traiasca in Romania, si-au cumparat case, au fondat noi organizatii, s-au impamantenit prin casatorii. Altii au ramas in tarile de origine, dar au continuat sa acorde sprijin spitalelor, orfelinatelor, azilelor, scolilor si universitatilor romanesti. In aceasta din urma categorie se afla multe organizatii din Franta, printre care cea mai importanta este Asociatia "Amiti? Partage" din Quimper. Presedintele ei national, Claude Duroch, este unul dintre francezii "cu suflet romanesc", cum i se spune, ca aluzie la faptul ca de 12 ani, 7 zile pe saptamana, 12-14 ore pe zi, d-l Duroch, secondat de sotia sa, FranIoise, lucreaza numai pentru Romania. Practic, pentru acest domn distins, dinamic si jovial, cu o varsta incerta (se poate spune chiar "fara varsta"), Romania este o meserie, "poate cea mai frumoasa dintre toate pe care le-am practicat in viata".
</b><b>"In opinia multor occidentali, Romania este condamnata sa balteasca intr-o nefericire perpetua - ceea ce este absolut injust"
- Un important filosof roman, Nae Ionescu, spunea pe la inceputul secolului trecut ca noi, romanii, trebuie sa fim fericiti daca sora noastra mai mare, Franta, ne da voie s-o iubim. Problema este daca Franta are nevoie de iubirea unui popor care ridica atatea probleme, precum romanii. Una dintre ele, hoardele de emigranti gitano-romani, care cersesc si fura din magazine si parcari, se pare ca i-a exasperat pe parizieni.
- Nu voi cadea in capcana de a-mi imagina ca aceia sunt singurii romani de pe continent. Meseria mea e... Romania, gandirea pozitiva, iubirea si respectul pentru aceasta tara. Dupa 12 ani de "practica" in cunoasterea Romaniei, ma bat alte ganduri si alte idei legate de sufletul romanesc. Daca vreti, sunt dintre aceia care ar dori sa roage Romania sa se lase iubita si de francezi. Oricum, noi o iubim si fara voie, dar imi place exemplul dvs. cultural. Pe de alta parte, stim ca, in opinia multor occidentali, Romania este condamnata sa balteasca intr-o nefericire perpetua - ceea ce este absolut injust. Cum ar spune Bernard Houliat, autorul splendidului volum "La Roumanie au Petit Bonheur", aici se afla si alte lucruri decat cele sordide; Romania nu este numai un cuib de infractori trimisi sa tulbure viata parizienilor sau milanezilor, cum lasa deseori sa se inteleaga televiziunile si ziarele occidentale.
- Ce este pentru dvs. Romania, d-le Duroch?
- Este tara unei imense generozitati, a unor peisaje si sate sublime, a vacilor care pasc (si in Franta vezi vaci la pasune, dar nu atat de multe ca in Romania). Romania este o tara a culturii, a curajului si a bucuriei de a trai, o tara tonica si deschisa, frumoasa in complexitatea ei. O tara mandra de culturile care se intersecteaza pe teritoriul ei, de povestile, extravagantele si savorile sale, de mersul ei "lenes" si de inteligenta ei naturala. O tara cu obarsie straveche si o istorie prodigioasa. In Romania am gasit acel "ceva" care seamana cu fericirea. In buletinele informative ale asociatiei noastre, nu uitam sa amintim de fascinantul destin al Bucovinei, aflata la rascrucea unor imperii moarte, de cetatile sasilor din Transilvania, de viorile Maramuresului, de catunele motilor cocotate pe Muntii Apuseni. In fine, Romania este tara in care se intampla lucruri incredibile: mireasa plange la cununie (cand i se pune voalul si i se canta"Ia-ti mireasa, ziua buna") si satenii rad in cimitir (la Sapanta, in Maramures).Toate acestea sunt deopotriva constatarile profunde ale lui Bernard Houliat si, in egala masura, marturiile cele mai sincere pe care eu insumi le fac in fata romanilor, ca strain care am cutreierat o mare parte din aceasta tara.
- "Amiti? Partage", creatia dvs. (altfel spus: Ong-ul dvs.), v-a ajutat sa colectati mii de tone de ajutoare (medicamente, alimente, haine, echipament medical) si sa veniti in Romania de cateva ori pe an. Credeti ca mai au romanii nevoie de ajutoare umanitare, dupa 12 ani de la Revolutie?
- In general, ajutoarele umanitare nu sunt decat actiuni efemere. Ele rezolva anumite probleme doar pe moment. Chiar si asa, in unele sate este inca mare nevoie de ele. Mai sunt in activitate, in Franta, 400 de organizatii (initial au fost 1200!) - printre care si "Amiti? Partage" - care colecteaza ajutoare pentru Romania. Numai noi am putea echipa spitale intregi, am putea aduce sute de calculatoare pentru scoli, dar ne lipsesc mijloacele de transport. Facem un apel la Asociatia Transportatorilor din Romania sa ne contacteze, deoarece stim ca multe dintre camioanele romanesti ajunse in Occident cu marfa se intorc goale. Daca noi facem gestul benevol de a colecta ajutoare, n-ar putea si dumnealor sa transporte gratis echipamentele pe care orice spital si orice scoala, mai ales din provincie, le-ar primi cu bratele deschise? In completarea actiunilor umanitare, asociatia si-a diversificat activitatea la un nivel superior, prin actiuni de promovare a francofoniei (unde sotia mea, FranIoise, este coordonatoare) si a tehnologiilor noi de comunicare, prin multiplicarea contactelor profesionale si implicarea copiilor in concursuri si olimpiade ale francofoniei (am trimis pana acum in Franta peste 25.000 de romani, din care 10.000 de copii si 1.000 de diversi profesionisti, pentru specializare). Contribuim, de asemenea, la crearea unor structuri ale societatii civile, promovand organizatiile neguvernamentale si punandu-i pe romani in contact cu oamenii simpli din Occident (peste 30.000 de francezi au calcat, in acesti 12 ani, pragul casei romanilor; as vrea sa mentionez aici contributia ca gazda, organizator de trasee culturale si intalniri romanesti traditionale, a cunoscutului oenolog Ion Pusca din Bucuresti).
- Odata cu expansiunea limbii engleze si cu trecerea societatii romanesti la structurile informatice de dezvoltare, francofonia a intrat in declin in Romania. Cum poate o asociatie mutuala sa contribuie la refacerea echilibrului?
- Stim bine ca francofonia pierde viteza in Romania. Deplangem acest lucru. Daca in alte tari "francofone" doar in mod declarativ, nu prin structura, fenomenul poate fi scuzat, in Romania e foarte delicat si greu de acceptat. Chiar si Statul francez este ingrijorat de acest lucru si ne-a pus la dispozitie echipamente si materiale de birotica necesare dezvoltarii activitatii noastre in aceasta directie. Nu vom detalia acum, dar suntem hotarati sa nu lasam lucrurile sa se degradeze si mai mult. Romania ramane inca o forta culturala europeana, desprinsa candva din cultura franceza, dintr-un important segment al ei, si n-o vom lasa fara ajutor in fata nefastei "culturi" de tip hamburger.
"Calitatea relatiilor de familie in Romania este fantastica"
- In buletinul asociatiei, "Le Point Franco-Roumain", vorbiti de proiectele legate de cunoasterea "adevaratei Romanii", a "Romaniei profunde". Cum ati "traduce" aceste expresii?
- Ma voi referi punctual la cateva sugestii pe care le dam turistilor nostri (este vorba de membrii asociatiei, pentru care oferim trasee culturale ieftine, in care sunt incluse cele mai importante lucruri ce merita a fi vazute in Romania). "Haideti, mergeti in Romania", le spunem. "Acolo timpul inseamna viata, acolo exista mult suflet. Romanii au un patriotism motivat, iar religia si viata spirituala sunt mai puternice decat oriunde in Europa. Este o bucurie ca romanii ne sunt prieteni si parteneri; nu exista o concurenta intre romani si francezi, ci o complementaritate. Trebuie sa devenim aliati puternici in noua Europa, deoarece numai asa vocile noastre se vor auzi mai puternic." De cate ori vin in Romania, francezii ne telefoneaza: "Claude", spune unul sau altul, "ai avut dreptate: e bine sa fim aliati cu acesti romani. Asta-i filosofia". Romania profunda este Romania satelor, acolo unde observi ca s-a nascut eternitatea, dupa cum spunea Blaga (l-am citit si i-am inteles mai bine pe romani). Este Romania vazuta la ea acasa, dincolo de superficialitatea reporterilor hipnotizati de senzationalul ieftin. Tara in care multi francezi si-au gasit fericirea: unii s-au casatorit, altii au reusit in afaceri, nu putini au ramas vrajiti pe veci de traditiile, frumusetile si peisajele de aici.
- Daca si noi, romanii, intram in structurile europene, ce credeti ca ar trebui sa pastram si ce ar trebui sa aruncam peste bord din "specificul romanesc"?
- "Amiti? Partage" va organiza anul viitor o excursie itineranta prin Romania, declansand dezbateri in fiecare mare oras si in cat mai multe sate, pentru a explica exigentele Ue. Parerea noastra este urmatoarea: in Romania nu exista o suficienta comunicare intre oameni si autoritatile Statului. Daca nu exista o astfel de relatie, nu poate exista comunicare nici intre romani si occidentali. De aceea trebuie dezvoltata societatea civila si creata egalitatea de drepturi si obligatii pentru toti. Romania este un pic retractila in privinta respectarii ideii de parteneriat; organizatiile sindicale, spre exemplu, trebuie sa participe direct la dezvoltarea, restructurarea si privatizarea intreprinderilor si sa nu se limiteze la organizarea de demonstratii, sa conteste tot timpul, marsaluind pe strazi. Pe de alta parte, daca e sa pastreze ceva cu sfintenie, romanii nu trebuie sa-si abandoneze relatiile de familie. Calitatea relatiilor de familie in Romania, unde parintii isi ajuta copiii, bunicii isi cresc nepotii, mezinul intre copii ramane in casa parintilor etc., este fantastica. Francezii, atinsi de un individualism feroce, raman socati sa descopere relatii atat de stranse intre oameni. Urmeaza calitatea scolarilor, a invatamantului. Este o mare diferenta intre elevii romani si cei francezi. In timp ce la Paris baietii si fetele de 12-13 ani vorbesc la celular, fumeaza, se imbraca fistichiu sau asculta muzica la walkman-uri in timpul orelor, enervandu-si profesorii si tulburand frecvent lectiile, in Romania este altfel. M-a impresionat disciplina elevilor romani, respectul lor pentru studiu, pentru scoala, pentru profesori. Se imbraca decent, saluta, sunt preocupati de viitor. La tineri am remarcat ceva ce nu trebuie abandonat: iubirea de tara. Ceea ce lipseste este incurajarea din partea autoritatilor. Daca sunt fortati sa emigreze in Occident, din motive economice, pleaca greu, cu inima indoita (" contre coeur") si se gandesc tot timpul sa se intoarca. Fata de acesti tineri extraordinari, Uniunea Europeana are mari obligatii, deoarece viitorul lor este insusi viitorul Europei. In fine, nu trebuie sa abandonati nimic din ce este traditional, legat de istorie si de cultura. Sa va pastrati ospitalitatea, caldura si mandria. Dar sa abandonati complexul de inferioritate, pesimismul national, fatalismul si suspiciunea fata de parteneri. Sa invatati sa va tineti cuvantul dat. Trebuie sa va schimbati starea de spirit, dar stim ca acest lucru nu se poate face intr-o singura generatie. Exigentele Uniunii Europene sunt draconice, deoarece birocratii de la Bruxelles vor totul peste noapte, imediat. Ei uita ca numai tinerii sunt capabili de adaptare rapida. La Paris sunt tineri din 100 de tari, inclusiv din Romania. Dar nimeni nu poate spune care sunt romanii, nu-i poate distinge de ceilalti.Ion Longin Popescu
"Amiti? Partage" poate fi contactata direct in Franta, la tel: 00(332) 98.53.71.91 sau fax: 00(332) 98.53.72.23, e-mail: amitie-partage@wanadoo.fr In Bucuresti, corespondentul asociatiei este Agentia "Sprint Service Romania", tel. 021/320.94.21, 320.09.14, e-mail: sprint.amitie@pcnet.ro sau gcazorla@starnets.ro