Diversiunea reconstructiei nationale
Agitatia recenta cu privire la fantomatica Uniune a Reconstructiei Nationale aduce a diversiune. Noua formatiune civica se pretinde partid, dar pana acum a dovedit doar abilitati indoielnice in zona public relations si a sloganurilor electorale cu iz publicitar. Anuntata de mult ca rampa pentru relansarea politica a fostului presedinte Emil Constantinescu si a consilierilor Dorin Marian si Catalin Harnagea (fost director Sie), Urr a debutat negand orice legatura cu fosta echipa de la Cotroceni. In lumea mondena se vorbea de sume fabuloase puse in diferite conturi, provenite din "banii negri" ai unor operatiuni speciale, gen "Tigareta Ii", dar nefolosite in campania pentru realegerea presedintelui. Toate acestea sunt diversiuni, cata vreme nimeni nu a dovedit legaturile dintre unii si ceilalti. Este drept ca o multime de coincidente au contribuit la acumularea suspiciunilor privind noii veniti. Iar pentru oamenii de rand, care cred tot ce se spune la Tvr, dupa ce primul-ministru Nastase a calificat Urr ca un fel de emanatie Aspec, nici nu mai conteaza daca este adevarat sau nu.
Aparitia si disparitia partidelor sunt fenomene firesti in democratie. Toate partidele infiintate/reinfiintate dupa 1989 au pretins ca vor schimba ceva. Dupa ce au ajuns la guvernare, s-au dovedit la fel de neputincioase precum predecesorii. Diferenta dintre noii veniti si initiatorii altor partide vine din experienta politica. La sfarsitul mandatului, dezamagitul presedinte Constantinescu declara pe de o parte ca a fost infrant de fostii securisti, dar pe de alta parte recunostea ca singurii profesionisti din campul politicii autohtone sunt tot fostii nomenclaturisti sau securisti. Cei din Urr n-au nici un fel de experienta politica, dar se cred superiori celor care fac politica de-o viata (cum e Iliescu) sau de vreo doisprezece ani (cum sunt multi politicieni din celelalte partide). Cam asa e si cu microbistii care ii critica pe Hagi, Batistuta, Ronaldo sau Del Pierro, cu toate ca, daca le dai o pasa pe terenul de fotbal, cad pe spate, pentru a vorbi eufemistic, precum celebrul politician care vizita Nationala la Saftica. Cand critici intreaga clasa politica existenta, esti la fel de diletant precum cetateanul turmentat din Cismigiu, care declara ca toti politicienii sunt corupti, ca iau salarii prea mari, dar nu este in stare sa spuna un singur nume de parlamentar, darmite sa mai intre in detalii legate de o initiativa legislativa sau de vreun amendament discutat in vreo comisie. Urr-istii dau declaratii despre toata lumea, dar nivelul de profunzime si gradul de acuitate al judecatilor analitice exprimate scot in evidenta improvizatia si amatorismul.
Ideea de a-i "scoate afara din joc" pe toti politicienii existenti incadreaza Urr in categoria partidelor antisistem. Si Corneliu Vadim Tudor vrea sa curete tara de reprezentantii celorlalte partide, daca se poate cu mitraliera. Cei de la Urr nu au spus cum. Ei critica erorile politicienilor, dar nu poti scoate in afara jocurilor partide precum Psd sau Pnl, care au electoratul lor si reprezinta interese deja bine delimitate, doar pentru ca nu-ti place de Nastase sau Stoica. Or, in general, un partid democratic accepta sa intre in competitie cu celelalte, iar daca se poate, sa le infranga, dar nu "sa le scoata din joc", pentru ca atunci devine partid unic si ne intoarcem de unde am pornit. Nu ai decat sa pretinzi ca reprezinti o alternativa, un segment precis, dar in numele acelui segment modest nu poti avea pretentia sa inlocuiesti intregul, care este mult mai complex. Lipsa aceasta de logica este intrecuta doar de caracterul antidemocratic al ideii. Tehnocratii sau managerii nu sunt obligatoriu si democrati. Ideea discontinuitatii absolute in politica, a inlocuirii totale a generatiilor precedente de politicieni miroase a spirit radical, care s-a mai intalnit in "revolutiile" nazista sau bolsevica. Ideea ca un grup biologic sau profesional nu este suficient reprezentat in politica de partidele existente poate fi multiplicata de cateva sute de ori, deoarece multe grupuri sunt subreprezentate. Cam asa s-a intamplat si cu Partidul Pensionarilor, care teoretic reprezenta un numar mult mai mare de votanti, care nu pot fi anihilati politic doar pentru ca un grup de tineri doreste sa o faca. In democratie, votul pensionarului este egal cu votul absolventului de liceu, iar votul ministrului, cu al maturatorului. Or, cei de la Urr doresc sa reprezinte un segment ingust din electorat. Dar pentru asta se putea face un grup de presiune, un lobby, nu partid. Postulatul ca niste posesori de masterate (nici macar de doctorate) si care lucreaza la companii "importante" se pricep mai bine decat altii sa faca politica demonstreaza un nivel primitiv de intelegere a politicului. O tara nu se conduce precum o firma comerciala, si cu atat mai putin se poate conduce o tara precum Romania dupa modelul unor companii straine. Chiar aceasta idee demonstreaza infantilismul initiatorilor. Trebuie spus insa ca o tara nu se conduce nici dupa principiile oligarhice ale grupurilor de interese si/sau mafiote, asa cum se intampla in prezent. Si aceasta este o viziune amatorista, numai ca a fost pusa deja in practica, iar efectul este dezastrul din jurul nostru. In ambele cazuri, manifestarile acestea pot fi utile ca studii de caz in seminariile de stiinta politica, pentru ca oamenii calificati sa invete cum nu se face politica.
Chiar daca initiatorii Urr nu au nici o legatura cu diversiunile atribuite unor cercuri aflate in spatele lor, imaginea a capatat puterea unei axiome. Datorita acestei contextualizari semantice, noua formatiune politica a fost folosita de un lider politic pe cale de a fi inlaturat din conducerea unui partid pentru a lansa diversiunile sale intr-un anumit ziar obscur, cu intentia de a-si distruge adversarii din propriul partid, acuzandu-i ca sunt in spatele noii initiative. Dupa cum am aflat de la cei in cauza, ziarul cu pricina nici macar nu s-a deranjat sa-i sune pe asa-zisii protagonisti ca sa-i intrebe daca au sau nu vreo legatura cu scenariul prezentat ca sigur. Din moment ce s-a lansat diversiunea, nici nu mai conta realitatea. Dupa deschiderea sezonului diversiunii politice si mediatice, Urr nu mai poate fi scos din aceasta zona, chiar daca inunda din nou piata cu sloganuri chinuite (care nu se ridica nici macar la nivelul productiei saptamanale a profesionistilor de la "Academia Catavencu"). Impotriva a ceea ce cred unii, in viata politica au aparut o multime de nume noi, atat dupa alegerile din 1996, cat si dupa 2000. Faptul ca ei nu depasesc nivelul calitativ al mediocritatii se datoreaza "rezervei de cadre", natiunea careia ii apartinem. Buni si rai, toti sunt produsul solului de unde provin. Aceasta redundanta a elitelor pune in evidenta un adevar vechi de cand a inceput modernitatea: daca nu e vorba de o innoire fortata, posibila doar prin razboi de clasa sau eliminarea prin genocid a unor rase, minoritati, categorii profesionale sau biologice, atunci un sistem politic nu se poate innoi fundamental decat prin schimbarea sistemului in intregul sau. In concluzie, orice parte devine indispensabila.Dan Pavel