Mariana Nicolesco - din nou pe afis!
- Am aflat din presa internationala ca nici acum, in plina vara caniculara, cand starurile isi ingaduie binemeritate vacante, dvs. nu aveti astampar. V-ati intors de curand de la Spoleto, din magnifica Italie, si va pregatiti sa plecati pe malul magnificului fluviu - Dunarea, la Braila. Dati-ne, va rog, unele amanunte.
- Intr-adevar, m-am intors de curand de la "Festivalul celor doua lumi" - al Europei si al Americii -, ctitorit de unul dintre marii muzicieni contemporani, marele meu prieten, maestrul Gian Carlo Menotti, azi in varsta de 91 de ani. Am fost invitata acolo nu numai in calitate de... soprana Mariana Nicolesco, ci si ca o recunoastere a staturii europene si internationale a Concursului International de canto "Haricleea Darclee" si a Cursurilor de Maiestrie Artistica, "Master-class" - pe care le organizez in alternanta, de cativa ani incoace, la Braila. De-altfel, tin sa va spun ca la Spoleto am plecat insotita si de cativa "zmeisori" de-ai mei. Si anume, unii laureati ai Concursului de canto Darcl?e, dar si unii pianisti si violoncelisti de mare talent, carora li s-a facut onoarea sa fie invitati in acest an - la propunerea mea - pe scena prestigioasa de la Spoleto, ca si in splendida Piazza del Duomo, si sa-si demonstreze talentul in fata a mii si mii de mari iubitori ai Muzicii... Cu mari bucurii in suflet pornim in acest sfarsit de saptamana "aventura" de la Braila. Adica, un nou master-class, dedicat celor care vor sa se perfectioneze in arta sacra a Cantului...Silvia Kerim
</b><b>Prin telefon, din Luxemburg</b><b>Ionel Pantea</b><b>"Voi canta in <<Oedipe>>, la Festivalul de la Edinburgh..."
Aflat in Ungaria, intr-o scurta vacanta de doua saptamani, celebrul cantaret de opera ne-a vorbit cu multa amabilitate despre proiectele sale artistice. "Zilele trecute am incheiat doua master-classes aici, la care am avut 23 de cursanti - tineri cantareti din Romania. Ceilalti, din Austria, Islanda, Elvetia si Ungaria. Printre cursantii mei s-a numarat si Daniel Stoica, laureat cu Marele Premiu la Concursul de Canto ce poarta numele unui mare tenor roman, Traian Grozavescu. Colaborarea cu tinerii mei colegi, pe care ii asteapta scenele lumii si care sunt avizi de a sti cat mai mult intr-o "profesie" ce impleteste partea sclipitoare a scenei si partea dificila si de durata a studiului, a fost extrem de placuta. O sa am trei spectacole cu <<Don Giovanni>>, apoi va urma un eveniment: voi canta in <<Oedipe", de George Enescu, la Festivalul din Edinburgh, alaturi de Orchestra Bbc din Glasgow, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal. Deci prezenta romaneasca in strainatate este pregnanta, chiar si vara, cand stagiunea este inchisa. In luna septembrie voi reveni acasa, la Luxemburg. Sotia mea va lansa, pe 22 septembrie, "Dictionarul roman-luxemburghez, luxemburghez-roman". Este o premiera mondiala, rod al unei munci acerbe. Odata cu venirea toamnei, in luna octombrie, voi canta in <<Stabat Mater>> de Dvorak, la Budapesta; urmeaza doua spectacole cu opere de Mozart: <<Cosi fan tutte>> si <<Clementa lui Titus>>. In primavara anului viitor, drumurile mele se intorc catre Romania: voi reveni pentru master-classes cu <<Don Giovanni>> la Universitatea de Muzica din Bucuresti. Am abandonat cariera universitara - dupa cum stiti, am fost profesor la Conservatorul din Luxemburg -, nu mai sunt angajat nicaieri. Imi place sa traiesc liber ca pasarea cerului..."Claudiu Ionescu
Jazz
Mihai Iordache
Dupa ce in toamna lui 1999 s-a despartit de Sarmalele Reci, pentru care a continuat sa scrie cantece, saxofonistul Mihai Iordache s-a dedicat pasiunii sale pentru jazz. Fie ca este vorba de supergrupul lui Harry Tavitian, Orient Express, sau de propria sa trupa, Outer Space Five, Mihai este o prezenta constanta in cluburile de jazz, pe baricadele carora a ramas si in aceasta vara caniculara.
"Am avut in vara asta cateva concerte alaturi de Harry Tavitian si Orient Express. Doua dintre ele au avut loc in Sfantul Gheorghe si Odorheiul Secuiesc, unde am fost primiti cu entuziasm maxim. Au fost sali pline, de mult timp nu se mai tinuse un concert de jazz in acea zona. Am cantat si pe Litoral, la o terasa din Neptun, la invitatia lui Hanno Hfer, care are acolo un angajament impreuna cu Nightloosers. In afara momentelor in care Harry ne strange pentru concerte, cant in trupa mea, Outer Space Five, unde ii am alaturi pe Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Eugen Nichiteanu si Ieronim Pogorolovschi. De doi ani, de cand am fondat trupa asta, cantam numai in cluburile bucurestene si, multa vreme, nu am prezentat decat compozitii San Ra. Este un muzician american care imi place de mult timp, unul din primele discuri de jazz pe care le-am cumparat, cu uriasa suma de 300 de lei, prin 85, era cu el. Acum doi ani, l-am redescoperit atunci cand i-am citit biografia. Un tip foarte interesant, de fapt un mare ganditor, insa cum nu <<dadea bine>> in America anilor 50 sa fii filosof negru, a ales sa se exprime prin muzica. In afara pieselor San Ra, in ultimul timp am prezentat in concert si compozitii de-ale mele. Am avut asa, un elan in vara asta, si am scris vreo opt piese. As vrea sa le inregistram pe un album, insa numai in momentul in care il vom putea produce singuri."
- Care mai este atmosfera in cluburi? Exista un public autentic de jazz?
- Compozitiile astea ale mele sunt mai ciudate, foarte moderne, insa am avut surpriza placuta sa constat ca publicul le-a placut. Nici eu nu pot sa spun ca le inteleg in totalitate, de altfel, in jazz, e putin eufemistic sa spui ca intelegi, ceea ce conteaza este ca aceste piese sa produca bucurie, sa te faca sa te simti bine. Exista, intr-adevar, un public de jazz, insa din pacate, intr-un oras atat de mare ca Bucurestiul, doua cluburi - Art Jazz si Green Hours - inseamna foarte putin. Sunt oameni care vin special sa asculte jazz, sunt oameni care vin sa bea o bere si sa discute, fie ca-i concert sau nu. La Green Hours, de pilda, aproape tot timpul se aude jazz, in concert sau pe banda, insa repet, sunt mult prea putine cluburi.Iulian Ignat
Firul Scurt
Horatiu Malaele</b><b>"Vacanta mea? Poate tarziu, in septembrie"
Deocamdata, nici gand de odihna. Poate mai incolo, catre coada lui septembrie, cand termin filmarile. Am trei filme in lucru - dintre care unul, realizat pentru televiziune, s-a incheiat. E vorba de "Patima rosie", celebra piesa montata pentru micul ecran de Geo Saizescu. Poate parea ciudat ca doi "comedianti" s-au apucat de o drama atat de puternica, dar s-a mai vazut si la alte case mai mari. Filmez in continuare la o coproductie romano-olandeza, iar cu MediaPro si o echipa de englezi s-a demarat un serial Tv, un "sitcom", comedie de situatii, cum se zice pe la noi. Capii rautatilor suntem doi: Dinica si cu mine. Recent, am avut si un mare eveniment de ordin plastic: vernisajul expozitiei mele de pictura, grafica si caricatura. Un fel de integrala Malaele, mai sensibila ca de obicei, in care mi-am inclus si cateva peisaje si portrete, pe care le pastrasem o vreme acasa, doar pentru sufletul meu. Dar nu vreau sa raman in tonalitate lirica, de aceea fac un anunt pragmatic: cele mai multe creatii Malaele s-au vandut ca painea calda, in ziua vernisajului, la Galeriile Orizont, cand - in ciuda caldurii - au curs valuri de entuziasm si sampanie. Exponatele care mai rezista inca pe simeze, nevandute (ori daruite prietenilor), va mai asteapta sa le cumparati. Dar grabiti-va, sunt exponate rare! In primavara, am avut un alt eveniment, de asta data teatral, care ne-a bucurat sufletul, mie si partenerei mele, Oana Pellea. Am prezentat impreuna, in premiera absoluta, piesa lui Visniec "Buzunarul cu paine". O piesa exceptionala, pe care ne-am regizat-o singuri, cu ambitia de a ne ridica la inaltimea textului. Si se pare ca am reusit, pentru ca - prezentata la Targul de spectacole din Elvetia - a si fost repede cumparata si contractata, in vederea unui turneu international. Cu alte cuvinte, un an benefic pentru mine, mai ales ca si Teatrul de Comedie mi-a programat o surpriza pentru la toamna. O retrospectiva a unor spectacole de-ale mele, jucate sau regizate, noua la numar, printre care "Scapino", "Puricele", "Podul", "Cafeneaua" si altele. "Zilele Malaele" sau "De 50 de ori Horatiu Malaele" - cum se vor hotari sa le numeasca - se vor incheia cu ultima piesa a lui Dolfi Solomon, montata de mine, "Doua privighetori". O adaptare dupa un basm de Andersen. Vedeti cum alunec spre basme, odata cu varsta... N-ati stiut? Implinesc in toamna 50 de primaveri, sa nu-mi fie de deochi.Alice Manoiu