Mamaia Jazz Supernights</b><b>"This is jaaaazz, baby!"
"Asta e jazzul, copii!". Exclamatia trompetistului american Tom Kirkpatrick, facuta la finalul magnificului sau recital de la Mamaia, este concluzia celor trei nopti de jazz consumate la malul marii, intr-o intensitate de nedescris. Intr-adevar, acesta este jazzul!, muzica elitista a unui recital solitar de pian, dar si bossa nova soptita cu accent sud-american sau exuberantul swing, care te face fara sa vrei sa pocnesti din degete si sa te batai. Prima editie a Festivalului de Jazz de la Mamaia, desfasurata intre 16 si 20 iulie pe terasa Hotelului "Flora", a adus in fata publicului muzicieni cu stiluri diferite, romani sau apreciati jazzmani care, dupa ce au cantat la inceputuri alaturi de monstri sacri, precum Ella Fitzgerald, Miles Davis, Dizzie Gillespie, Charlie Parker, si-au construit o cariera solida si au concertat in intreaga lume.
***
Anul acesta, Mamaia este in mare voga. Aici gasesti cele mai luxoase hoteluri, cele mai elegante limuzine, aici vin in discoteci cei mai tari Dj din Europa, aici se tin festivalurile de muzica usoara si populara. Si, pentru ca din "peisaj" lipsea acea muzica facuta in direct, pe scena, cu instrumente, pentru public si nu pentru televiziuni, anul acesta - la noua ani dupa ce legendarii Jack Bruce, Alvin Lee si Larry Coryell (intr-un duet superb cu Anca Parghel), ofereau, alaturi de "bastinasii" Sorin Chifiriuc si Survolaj, doua seri de vis la Amfiteatru - s-a desfasurat prima editie a Festivalului International de Jazz. Primele doua seri au fost dedicate work-shop-urilor, ateliere in cadrul carora americanii Rick Condit si Ray Mantilla au impartasit din tainele saxofonului, respectiv ale percutiei. Concertele propriu-zise au inceput pe 18 iulie, sub semnul muzicii de inspiratie latina. Debutul i-a apartinut francezului cu origini africane si sud-americane J.Y. Mestre, care a aparut singur, cu chitara, si a imprastiat peste publicul asezat la mese parfumul muzicii braziliene, bossa nova, in special.
Ray Mantilla, muzician cu o cariera de mai bine de 40 de ani, a urcat pe scena alaturi de un italian, Fabio Grandi (tobe), si de trei romani, dintre cei mai buni instrumentisti la aceasta ora, Mircea Tiberian (pian), Pedro Negrescu (bass), Cristian Soleanu (saxofon), aratand de ce este considerat maestru al percutiei.
Si pentru ca jazzul este o muzica a improvizatiilor, a experimentelor, seara a doua a debutat si ea cu o formula internationala, alaturi de Anca Parghel aflandu-se Condit, Grandi, Negrescu si Ion Baciu junior. Dupa evolutia plina de ritm si de culoare a trupei Ancai Parghel, a urmat un moment pentru cunoscatori, un jazz pentru urechi fine, recitalul pianistului american Cedar Walton.
Aparitia celor trei frati Heath a reprezentat un eveniment cu adevarat special, pentru ca Jimmy, Percy si Albert "Tootie", cu varste cuprinse intre 70 si 79 de ani, au avut un loc aparte in istoria jazzului. Alaturi de tanarul pianist Jeb Pattou, The Heath Brothers au cantat cu o placere netrucata, au cantat cu o tandrete si o naturalete care au fermecat de la bun inceput audienta.
Fiecare dintre cele trei seri s-a prelungit cu un jam-session care nu s-a incheiat mai devreme de trei dimineata si a fost cel putin la fel de antrenant precum concertele in sine. Sufletul acestor concerte ad-hoc, in care fiecare canta cu fiecare, muzicienii se succed firesc la instrumente in formule improvizate si canta numai si numai de placere, a fost Tom Kirkpatrick. Mic de statura, duduind de energie, sarmant, jovial, trompetist de mare clasa si vocalist entuziasmant, Tom a aratat fata luminoasa, exploziva a jazzului. Dupa doua nopti de jam-session-uri, in holul Hotelului "Flora" sau langa piscina, Kirkpatrick si trupa sa n-au avut parte de scena mare, din cauza ploii torentiale care s-a pornit inaintea ultimului recital al festivalului. Asta nu i-a impiedicat insa ca, adapostiti, impreuna cu publicul, sub doua uriase "umbrele" sa irupa intr-un concert in care buna dispozitie a fost stapana. Tom a cantat doua ore alaturi de J.Y. Mestre, de Ray Mantilla, de vocaliste si de instrumentisti romani, un moment sclipitor fiind duetul dansant intre el si Mara, fosta solista a trupei Baba Novac.
Jean Yves Mestre
"La Mamaia am venit singur, insa in Franta de multe ori cant alaturi de o formatie de percutionisti. Locuiesc pe Coasta de Azur, la Nisa, unde am un club in care se canta muzica braziliana. In Franta traiesc multi brazilieni, astfel ca de vreo zece ani incoace salsa si bossa nova au mare succes. Din cand in cand, dau o fuga in Brazilia, stau o luna-doua, cant, ma inspir din muzica lor. Nu esti singurul care a crezut ca sunt brazilian, multi imi spun asta, chiar si brazilienii ma considera de-al lor. Adevarul e ca eu chiar sunt brazilian, uite aici, la inima. Tatal meu era un mare iubitor de bossa nova, insa imboldul l-am primit cu douazeci si ceva de ani in urma, dupa ce am vazut un film brazilian. Am simtit ca este o muzica pe spiritul meu, si de atunci cu asta colind lumea."
Anca Parghel
"Il cunosc de mult timp pe Bob Lobb, initiatorul acestui festival, stiu ca acesta este visul lui de-o viata, vreau sa il laud pentru aceasta prima incercare si sa-i doresc ca urmatoarele editii sa iasa si mai bine. Era mare nevoie de un astfel de festival de jazz la Mamaia. Daca ma gandesc bine, de la festivalul din 1993 nu s-a mai intamplat nimic aici, pe aceasta zona a muzicii. Cea mai mare pierdere a unui concert de jazz este sa nu se transmita nimic dinspre scena, insa eu stiu ca atunci cand il am alaturi pe Tutu (pianistul Ion Baciu jr. - n.red.), asa ceva este exclus. Ne cunoastem de la 18 ani si fiecare moment in care ne intalnim este unul emotionant, in care vedem cum a evoluat fiecare si ne aducem aminte de inceputuri."
Tom Kirkpatrick
"Am avut alaturi trei maestri ai swing-ului, care concerteaza cu succes atat in Europa, cat si in intreaga lume: Nico Menci la pian, celebrul Bibi Rovere la bass si Fabio Grandi la tobe. Ce am facut noi in aceste trei zile a fost sa lasam sa pluteasca in jur spiritul swing-ului, o muzica pe care nu o putem tine in noi, trebuie sa o impartim cu dvs., iar la sfarsit, cand am terminat de cantat, nu o luam inapoi, ci v-o lasam voua. E o muzica facuta din dragoste, toata energia pozitiva este acolo, trebuie doar sa faci legatura cu spiritul, sa-l aduci in inima ta si sa-l transmiti mai departe. Nu exista tari, nu exista granite, oamenii vostri sunt si oamenii nostri. Ma simt aici ca acasa, printre atatia muzicieni excelenti pe care-i aveti in Romania. Afirm asta cu toata convingerea si imi doresc sa ma intorc aici cat de curand. De fapt, nici nu cred ca pot sa plec, pentru ca nu am cu ce sa-mi achit nota de plata. Stai linistit, ca glumesc. Cele trei zile ale festivalului imi vor ramane mereu in amintire. Eu cred ca romanii sunt liberi acum, dar inca nu stiu lucrul asta. Undeva, ascunsa, inca mai exista presiunea uriasa a celor 50 de ani de comunism. Si nu vorbesc din punctul de vedere al unui politician, ci al unui jazzman. E timpul ca romanii sa inteleaga ca sunt liberi si sa incerce sa-si schimbe, fiecare in mintea lui mai intai, calitatea vietii."Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)