Platesti si injuri!
Recent, un hunedorean publica in presa locala un anunt prin care ii instiinta pe amatori ca se vinde pe o perioada de doi ani. Omul avea mari datorii, familie grea si era amenintat cu evacuarea. El spunea ca e dispus sa faca orice pentru a supravietui. Suma pe care o cerea era modesta, nu cu mult peste salariul mediu pe economie, si promitea servicii complete. Nu l-a cautat nimeni, desi mai avea si un ochi si un rinichi de vanzare.
Fara ca istoricii sa ne-o spuna, fara planificarea Ministerului Muncii, multi dintre romani au intrat de bunavoie si nesiliti de nimeni in oranduirea neosclavagista. Unii sunt proprietari de sclavi, altii sunt sclavi. Uneori se organizeaza si targuri de sclavi, unde femeile, copiii sau tinerii cu forta de munca se vand pe bani buni. O marfa cautata la export, dar si pe plan intern.
Un patron de tranzitie are damblaua sa-si prezinte soferul tuturor. Soferul primeste salariu un milion pe zi. E drept, munca e ingrata. Uneori se lasa cu injuraturi si chiar cu palme peste ceafa. Patronul e un glumet pretentios. De pilda, cum ajunge la o crasma, se aseaza la masa, bea doua-trei beri si apoi il cheama pe sofer sa se mandreasca cu el. Il pune sa-si arate carnetul de note. Soferul este student la Drept. Pentru patron, a-l lua peste picior sau a-l acoperi de insulte in public pare o usurare sufleteasca. In rest, slujba nu e grea. Studentul sofer il plimba pe patron prin cafenelele unde-si programeaza intalniri de afaceri. Studentul are astfel vreme sa invete si sa-si dea examenele. Mai ales ca o nota mare il face pe patron sa fie mai generos la bani. Dar si la insulte. "Ni la el!", spune patronul cu umor. "A luat 9 la Civil si 8 la Penal. Studentii astia nu-s buni nici sa-mi lustruiasca pantofii!" Studentul are insa o speranta. Ca dupa ce termina, patronul lui il va angaja ca avocat. Un patron care se respecta are nevoie si de studenti sa-i plimbe prin baruri, dar si de avocati, buni sa incheie contracte. Patronului i-a placut experienta si s-a hotarat sa angajeze si alti studenti. Unul ar putea sa-i impresioneze dragutele, recitand in engleza, franceza sau chineza, altul cantand la vioara sau flaut una de-a noastra din strabuni, iar un student la Relatii Internationale sa tina legatura cu mafia italiana.
Lucian, care e student la Sibiu, s-a gandit sa munceasca pe cont propriu. El nu are nevoie de patroni ca sa faca un ban. Lucian a mai incercat sa se angajeze, dar degeaba. El primeste bani de-acasa cat sa supravietuiasca, asa ca un surplus financiar nu i-ar strica. Mai ales ca a vazut zilele trecute in librarie o carte fundamentala pentru viitoarea sa meserie. Dar cu ce bani s-o cumpere? Cartea face 600.000 lei, insa Lucian nu reuseste nici in zilele lui cele mai bune sa stranga suficient cat sa cumpere un bilet de autobuz. Asa ca a decis sa tina calea trecatorilor. Nu sa cerseasca, pentru ca-i e rusine. El le spune oamenilor ca pentru 5.000 de lei poate fi sarutat, palmuit sau injurat. Oferta este beton. Va dati seama, pentru numai 5.000 de lei sa poti sa-l injuri pe Lucian timp de doua minute, fara drept la replica, fara sa te bage la inchisoare vreun parlamentar nervos, fara publicitate mascata si fara invocarea Codului Penal, recent revizuit si imbunatatit. Cu toate acestea, Lucian nu prea are succes. Cine mai are vreme sa-l injure, cat timp toti au ochii doar pe Guvern si pe mafiotii care taie si spanzura in tara? Intr-o saptamana de muncit pe branci, in zonele populate ale orasului, baiatul a castigat cam 20.000 de lei pe zi. Numai din injuraturi. De sarutat, nu l-a sarutat nimeni. Poate ca ar fi castigat mai mult daca nu s-ar fi gasit si aici unii care sa faca blatul. Dupa cum spune baiatul, multi dintre batranii care trec pe langa el il intreaba ce are el cu domnul Iliescu si cu Guvernul. Apoi, nemultumiti de raspuns, il injura gratis.N.C. Munteanu