La poale de Retezat</b><b>Pensiunea "Anita"</b><b>Exista si in turismul nostru minuni
Daca n-ati fost inca in Tara Hategului, n-ar trebui sa va treaca vara pe dinainte, fara sa ajungeti in raiul vegheat de culmile Retezatului. Cel putin doua panteonuri definitorii pentru sufletul romanesc se afla acolo: Sarmizegetusa Ulpia Traiana (inima lumii romane tutelare) si Parcul National Retezat. Calcand printre puzderii de cioburi romane, mancand eventual paine din cuptoare zidite din caramida castrelor si oraselor de acum 2000 de ani, odihnindu-se pe pietre de mormant cioplite la numai 100 de ani dupa moartea si invierea Domnului Iisus Hristos, calatorul porneste spre inaltimile Olimpului romanesc dintotdeauna: varfurile Papusa (2509 m), Teleaga (2508 m) si Retezat (2482 m). Cum ascensiunea va fi lunga si anevoioasa, mai tentant pentru cei comozi pare un popas la poale, in peisajul mirific ce strajuieste marginile Rezervatiei Biosferei protejate de Unesco. Te iau de mana, calatorule de toate varstele, si te indrum pe soseaua ce duce de la Hateg, cativa kilometri spre Portile de Fier ale Transilvaniei (un "Triunghi al Bermudelor" rasarit dintre codrii intunecati). La un semn, mergand spre Caransebes, o iei la stanga, lasand in urma satele Paclisa si Carnesti, pe directia Barajului. Drumul spre paradis iti este deschis. Nu mergi mult, si pe sub umbra padurii neatinsa de mana de om, ai sa vezi, pe partea stanga a drumului, printre multele casute de vacanta, o bijuterie de casa alba, strajuita generos de arcade de lemn stacojiu si acoperita de tigla roscata, din generatia noua a materialelor de constructie. Scrie pe o placa: "Pensiunea Anita". Facandu-si greu loc intr-o poienita cu soare, asezata chiar pe malul Raului Mare, casa pare adusa cu avionul direct din Germania: ziduri albe, obloane si terase din lemn, peluze de iarba, straturi si pergole incarcate de flori. In acest moment, te gandesti sa alegi: ori mergi mai departe pe un asfalt cam crapat, pana la barajul de piatra cel mai mare din Europa, ori te opresti la "Anita" si te intinzi pe sezlong, cu ochii atintiti in padure si cu picioarele pe marginea raului racoros. Pana la urma, daca ai ajuns dupa-amiaza, bine ar fi sa faci si una si alta, in ordinea pe care ti-o dicteaza canicula de afara: "Anita" - seara, barajul - dimineata. La pranz, terasa vilei, aproape suspendata peste lespezile sclipitoare ale raului, iti va da destule idei "racoroase" de petrecere.
</b><b>"Adevarata provocare este sa faci ceva acolo unde esti, cu ceea ce ai la indemana"
Inainte de a vorbi despre cutezatorii care au ridicat superba constructie (un roman neaos si o svaboaica, destul de "tulburata" in puritatea sangelui ei stramosesc), mi-ar placea sa descriu ce se vede in cea mai artistica imprejmuire pe care am intalnit-o la pensiunile din Romania.
Curtea de la drum. Gandirea care a randuit tot decorul e germanica, dupa cum mare parte din flori sunt aduse din patria lui Goethe. Dar sufletul care a pus lumina in peisajul construit dupa regulile unei picturi clasice e indiscutabil romanesc. Amandoua se regasesc contopite, printr-o alchimie secreta, in personalitatea svaboaicei Anita (Husar) Constantinescu, patroana pensiunii cu acelasi nume.
Sprijinit pe stanci de rau, un drum de acces lin, serpuitor, coboara pe sub portile simple, de scanduri orizontale si se opreste la usa principala, intr-o deschidere de piateta italiana, pavata cu pietris fin. Pe laturi, tufe de trandafiri rosii, galbeni si albi, iar pe mana dreapta - ca niste balize fosforescente - rasar smocuri sprintare de lobelia alba si cateva tulpini unduioase de mesteceni pitici. Langa terenul de badminton, deschis printre tufe rebele de agris, inspirata gazda a amplasat o caruta taraneasca, plina cu ghivece de gerania rosii, de muscate roz si albe, de condurasi portocalii. Candva, la jugul "atelajului" au tras vacile muntenilor; astazi "trag" mii de flori amplasate pe loitre, pe roti, pe resteiele afumate de vreme. Utilul umil de odinioara, devenit frumosul gratuit de astazi...
Curtea din spate. Cum traversezi holul central, lasand in stanga canapele masive de piele si mese de stejar, studiat butucanoase, iar pe dreapta, barul, o mica sufragerie si doi palmieri stufosi (unul chinezesc, celalalt japonez), dai pe terasa care pare o adevarata sala de spectacole, in fata careia se deschide "scena". Cu alte cuvinte, curtea din spate. Inspirata de casele americane din cartierele selecte, o putem numi chiar asa cum i se spune peste Ocean: "the back yard". Gazonul proaspat tuns impinge "pata verde" pana in apa raului. O alee de pietris alb serpuieste printre pietre mari, "neglijate" acolo unde le-au adus valtorile. Pe locul unde a fost candva o padurice de aluni, n-a mai ramas nimic dupa inundatii. Dar Marius Constantinescu, patronul, un filolog ratacit ceva timp printre pragmaticii de peste Ocean, s-a ingrijit sa planteze salcii pletoase, larici, mesteceni, anini si stejari pitici. Daca faci liniste, harciogi simpatici isi ridica urechiusele de sub stanci. Corbi domestici se iau la harta cu cainele Gipsy, furandu-i mancarea si lasandu-l sa-si inchipuie ca-i poate prinde in zbor planat. Din cele 82 de specii de pasari ale Parcului National, 10-15 isi construiesc cuiburile in apropierea pensiunii "Anita", unde gasesc mancare si jardiniere cu mii de flori: galbenele risipite printre pietre, tufe de verbena roz si portocalii, dalii albe, impatiens roze, gentiane si rododendroni, canna, clopotei, creasta cocosului, margarete, maci japonezi, ghintura, hortensii. Un concert studiat de culori, un spatiu al meditatiei in susur de ape limpezi, un paradis ridicat in zile lungi de munca de "Liza cea harnica" - numele unei flori din Noua Guinee, la moda in Germania, devenit renume al simpaticei noastre gazde, Anita. Pentru a reusi, "americanul" Constantinescu, fost primar in Hateg, a urmat o invatatura eficienta si draga celor de peste Ocean: "Adevarata provocare este sa faci ceva acolo unde esti, cu ceea ce ai la indemana". Optimismul lui hategan a convins-o pe Anita, in 1994, la putin timp dupa casatorie, sa paraseasca un post bun la Primaria din Waldkreiburg (langa Passau) si sa se intoarca in Romania. Pornita ca o casa familiala de vacanta, vila a crescut in doi ani, devenind o veritabila pensiune, una dintre cele mai frumoase din zona montana a Romaniei. De prisos sa insiram dotarile, deoarece toate au fost prevazute, inclusiv o bucatarie moderna, in care Anita pregateste minunatii romanesti si svabesti. Barul este la locul lui, palinca familiei nu lipseste, afinatele, visinatele si zmeuratele iti amintesc de retetele mamei.
</b><b>Lacurile din nori
Cine are planuri mari poate porni a doua zi spre creste. Punctul de pornire poate fi Pensiunea "Anita", aflata nu departe de "Gura Apelor", la 12 km de baraj, unde apele Sesii si ale Runcului se intalnesc intr-o imensa caldare albastra, printre brazi si maluri surpate. Cum iesi din curte, poti observa destule capre negre care nu se sperie de oameni. Stancile verticale, care pornesc de la 10 m de vila, le asigura o protectie sigura. De dragul lor, fostul mare vanator Marius Constantinescu a devenit doar un "tintas virtual", cu binoclul si camera video. Pinii aromati de pe versantii ce stau sa se pravale peste trecatori atrag in "sfera" lor mirositoare tot ce misca in nesfarsitele paduri virgine. Aromoterapia e aici la ea acasa.
Nu e rau sa stii, calatorule, ca Masivul Retezat - "floarea de colt" a muntilor Romaniei - se intinde la nord pana la Depresiunea Hateg, la sud pana la Valea Jiului, urmand, spre est, Saua Plaiului Mic, raul Barbat si Lapusnicul Mare. La vest, trece Raul Mare. Cine urca la 2.300 de metri va intalni marile lacuri glaciare, cele mai frumoase din Carpati: Feleaga, Feleguta, Ana, Viorica, Lia, Florica, Bucura, Taul Rasucit, Zanoaga. O suprafata de 55.000 de hectare te asteapta, daca ai timp, in cea mai mare aventura ecologista a vietii tale! Printre flori alpine, la o temperatura de +38?C - +40?C, te poti freca pe maini cu zapada - cam tot acelasi lucru cu a manca inghetata infasurata in clatite fierbinti... Sute de cai si mii de oi, vaci si capre pasc "uitate" printre nori. Ca intr-un vis al noptilor de vara.Ion Longin Popescu
Fotografii de Emanuel Tanjala
Pentru cei interesati: pretul unei camere duble este 1.200.000 lei, cu mic dejun inclus. Dejunul si cina sunt servite la carte. Rezervari la tel. 0744/52.48.71, 0744/63.07.87, fax: 0254/77.17.00; e-mail: cabanitaro@yahoo.com www: turismtur.ro/zonaanita1.htm