Noi vrem pamant?
Daca Statul a apucat ceva, sa fii sigur ca nu-i mai da drumul. A apucat sa ia cu japca, pe vremea comunistilor, cateva sute de mii de case si nu-l mai convingi nici cu Strasbourg-ul sa le dea inapoi. A luat cu japca terenuri sau a pus mana pe economiile a generatii de romani si vrea sa eradicheze coruptia. Degeaba s-au strans la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului sute de dosare pentru restituirea caselor confiscate. Degeaba oamenii au inceput sa castige casele si despagubiri consistente pe deasupra. Statul nu vrea sa dea inapoi si nu poate fi convins decat cand ii vin comisarii europeni pe cap. Tine incapatanat de ce-a prins, mai ceva ca buldogii. Doar ca pe acestia i-a pus in lesa, printr-o ordonanta.
Acum cateva zile, Guvernul a aflat ca trebuie sa bage din nou mana in buzunar. Pentru a treia oara in ultimul an. E drept, despagubirea nu e atat de mare, vreo 14.000 de euro. S-ar zice ca Guvernul crede ca merita circul de ani de zile prin Justitie. Merita sa te faci, in cele din urma, ca vrei sa dai cand vrei de fapt sa iei. Aceasta filosofie a Statului se simte si in viata de zi cu zi. Cand e vorba sa-ti ia, pune in miscare o armata de functionari si, daca nu te misti repede, te pomenesti ingropat in penalizari. Daca trebuie sa-ti dea inapoi, lucrurile se schimba. Astepti la ghisee pana ti se apleaca si esti amanat cu lunile. Doar-doar te plictisesti. Probabil ca si functionarii sunt premiati daca te fac sa renunti.
Multe s-au schimbat in viata lui Gheorghe Dragomir in ultima vreme, de cand si-a propus sa invinga birocratia. Omul a fost arbitru international de fotbal, cunoscut pe stadioane cu doua decenii in urma. Este si astazi o mica celebritate in comuna lui. Acum are o problema. Vrea sa restituie un hectar si ceva de pamant. In urma cu vreo patru ani, Comisia funciara din comuna Mihaiesti, judetul Arges, i-a dat in posesie vreo trei hectare. Gheorghe ar fi trebuit sa primeasca inapoi un teren mostenit de la mama lui, insa primarul i-a dat in folosinta un teren de doua ori mai mare. Gheorghe s-a impotrivit, spunand ca nu-i trebuie atata pamant, mai ales ca nu-i al lui, insa primarul i-a facut cu ochiul. Adica: "Lasa, bre, nu dam noi pamant oricui". Gheorghe a facut cereri peste cereri, obsedat de gandul ca poate cineva tanjeste dupa hectarul pierdut. Deh, minte de arbitru la pensie, obisnuit cu fair play-ul! Primarul nici nu voia sa auda. N-avea chef sa refaca sumedenie de acte.
Gheorghe si-a cautat dreptatea in Justitie. A chemat Primaria la Tribunal pentru a o convinge sa primeasca hectarul inapoi. Asa ceva n-a mai vazut Justitia cea oarba de la noi! A avut castig de cauza! Hectarul a revenit in curtea Primariei. Primarul, roman si el, s-a facut foc si s-a gandit sa i-o coaca. Iar cand a fost vorba de eliberarea titlului de proprietate, Gheorghe n-a mai primit nimic. Nici macar hectarul care-i revenea de drept. Sa se invete minte! La o adica, sa fie multumit ca nu e urmarit pentru subminarea Statului. Nu poti restitui ceva fara sa perturbi naravurile capatate de Stat dupa decenii de luat din buzunarul oricui. Degeaba si-a cautat Gheorghe dreptatea pretutindeni. Cei care-l asculta nu-l inteleg, iar cei care-l inteleg nu-l cred. La Palatul Victoria, unde a ajuns dupa ce a batut la mai multe usi, a stat pe holuri pana a fost evacuat cu bodyguarzii. Au treburi serioase acolo, impozite, taxe, accize, nu-si pierd vremea cu orice nebun.
De fapt, greutatea cu care isi gaseste Gheorghe dreptatea sa ciudata pare explicabila. In Romania oamenii trebuie sa faca zile de corvoada pe la cozile unde trebuie sa-si plateasca darile. Sa te fereasca Domnul sa vrei sa platesti o taxa locala sau vreo contributie. Asta e, pana la capitalism si prosperitate ne mananca ghiseele cu naravuri comuniste!N.C. Munteanu