Dezechilibrul politic si deficitul de capitalism
Dupa aproape treisprezece ani de cand a cazut regimul comunist totalitar in Romania, bilantul economic si politic arata un profund deficit politic si o stare precara a nivelului de trai al oamenilor. Explicatii s-au tot dat, dar ceea ce s-a petrecut dupa alegerile din 1996, iar apoi dupa alegerile din 2000, ne ajuta sa vedem mai clar care au fost cauzele. Dincolo de natura regimului precedent, cauzele principale tin de modul in care s-a guvernat, precum si de natura sistemului economic in functiune. Le voi lua pe rand.
Dincolo de controversele dintre partidele politice, de infruntarea lor electorala si mediatica, consecintele modului in care s-a guvernat arata o paradoxala continuitate. In ciuda acuzatiilor care au fost aduse Conventiei Democratice din Romania, precum si coalitiei care a guvernat intre 1996 si 2000, la sfarsitul perioadei, economia centralizata postsocialista de stat a ramas predominanta. La putere nu s-a aflat o coalitie de dreapta sau de centru-dreapta. In cadrul acelei coalitii, doua partide (Pd-ul lui Roman si Psdr-ul lui Cunescu sau Athanasiu) erau membre ale Internationalei Socialiste, iar politica dusa de ele a insemnat promovarea politicilor socialiste sau social-democrate tipice. Principalul partid din Cdr si din coalitie, Pntcd-ul, era un partid care imbina elemente de centru-dreapta cu tendinte de centru-stanga, unele mostenite din perioada interbelica, altele dobandite in postcomunism. Cei trei premieri ai coalitiei (Ciorbea, Vasile, Isarescu), dintre care primii doi au reprezentat Pntcd-ul, au dus o politica de protejare a sectorului bugetar de stat, pe modelul Stolojan sau Vacaroiu. Reforma a devenit extrem de greoaie, iar nivelul de trai al oamenilor a scazut in loc sa creasca. Am invocat perioada 1996-2000 pentru a arata ca, in ciuda alternantei la putere din 1996, a existat o continuitate a politicilor de stanga, protectionist-nereformiste, indiferent cine s-a aflat la guvernare. Acesta este principalul dezechilibru politic din Romania. Or, nu se poate crea o economie capitalista puternica, dinamica, singura capabila sa aduca oamenilor prosperitate, prin politici socialiste, de redistribuire a saraciei. Aceasta este ceea ce numesc deficitul de capitalism.
Cand Pdsr (actualul Psd) a revenit la putere, s-au facut tot felul de promisiuni cu privire la reforma economica, incurajarea investitiilor straine, incurajarea prosperitatii de tip capitalist. Dupa aproape doi ani, devine tot mai clar ca partidul de guvernamant nu lucreaza decat in favoarea unor grupuri de interese economice preocupate doar de imbogatire rapida sau supraimbogatire. Restul populatiei saraceste, iar cei cu initiativa nu sunt lasati sa acumuleze capital sau sa isi faca micile afaceri, daca nu intra in sistemul clientelar. In mod natural, fata de actuala putere, ca si fata de dezechilibrul si deficitele acumulate in ultimii treisprezece ani, ar fi trebuit sa se formeze o forta politica a dreptei democratice, a carei principala miza economica sa fie dezvoltarea capitalismului si a prosperitatii sociale. Singura forta politica parlamentara apropiata de asumarea acestei misiuni ramasese Pnl-ul. Acest partid a fost salvat de catastrofa electorala din 2000 de catre Valeriu Stoica. Dupa alegeri, fostul ministru al Justitiei a devenit presedintele Pnl-ului. El s-a orientat la inceput catre un protocol cu Pdsr - care s-a dovedit a fi un esec -, catre atragerea unor politicieni sau partide dinspre zona fostei puteri feseniste (Stolojan, ApR-ul lui Melescanu) si catre combinatia dintre social-democratie si liberalism, in loc sa coaguleze toate curentele dreptei democratice (liberalismul, crestin-democratia, conservatorismul, curentul popular) catre o alternativa la puterea actuala si la perioada anterioara. Pntcd-ul se afla intr-un proces de ratacire organizationala si doctrinara. Singura forta mai activa de coagulare a dreptei s-a aflat in spatiul extraparlamentar, unde Uniunea Fortelor de Dreapta s-a agitat, fara a avea inca impactul pe care l-ar fi avut un partid aflat in Parlament. De altfel, liderul Ufd, Varujan Vosganian, a dat coerenta multora dintre ideile enuntate mai sus intr-o carte de sinteza, intitulata "Mesajul dreptei romanesti. Traditie si modernitate". Dar chiar in acel volum, el recunoaste necesitatea unei constructii politice mai ample, care sa atraga fortele din zona electorala si simbolica a dreptei.
Dupa ce Romania va fi admisa in Nato, probabil in toamna lui 2002, tara noastra se va fi simtit mai aparata strategic, insa majoritatea problemelor economice si politice vor ramane aceleasi. Perspectivele dezvoltarii unei economii prospere capitaliste vor ramane la fel de limitate, cata vreme nu va veni la putere o forta politica motivata de o puternica vointa politica in acest sens. Dezvoltarea capitalismului postcomunist nu tine in primul rand de un determinism de tip economic, ci de dezvoltarea unui set coerent de norme, proceduri, legi, institutii publice. Nimic nu se va intampla de la sine, doar pentru ca asa ar trebui. Se stie ce trebuie facut, dar fortele politice ale stangii, democratice sau nedemocratice, sunt in imposibilitate logica si pragmatica de a dezvolta capitalismul.
Dilema care se pune in fata elementelor constiente ale natiunii este simpla: asteptam pana cand drumul actual se va dovedi a fi un esec sau corectam traiectoria gresita de dezvoltare inainte de prabusire? A doua optiune pare rationala. Deocamdata, ea nu a aparut inca formulata explicit de liderii si fortele politice in stare sa articuleze un asemenea semnal. Principala forta din acea zona este Partidul National Liberal. In loc sa se orienteze catre coagularea unei miscari liberal-populare, care sa vina cu un program credibil de cucerire a puterii si de guvernare, Pnl isi ignora potentialul si responsabilitatile, punandu-si doar problema de a intra din nou in Parlament, iar in acest sens cauta o "locomotiva" electorala. In toiul luptei dintre ramura capitalista si cea social-liberala din Pnl, a aparut varianta Theodor Stolojan. Asupra lui, unii lideri de filiale arunca o aura mesianica. Stolojan a fost un premier tehnic, venit din rezerva administrativa de cadre a Fsn-ului, dar el nu este liderul politic de care are nevoie miscarea dreptei democratice interesata de consolidarea capitalismului. Pe vremea cand a fost pus sa adminstreze tara, el a nationalizat valuta, iar de curand a declarat ca modelul sau de politician este Ion Iliescu. Cu asemenea optiuni si repere nu se poate face politica promovarii capitalismului. Daca liberalii vor pierde sansa clarificarii optiunilor, alta forta politica va umple golul. Asta inseamna ca orizontul schimbarii radicale de care este nevoie nu va fi 2004, ci mai incolo, cine stie cand. In politica poti lasa lucrurile sa mearga de la sine sau poti forta schimbarea. Cand lucrurile merg de la sine, poti astepta decenii sau in zadar. Cand le provoci, ai nevoie doar de cateva luni sau ani. Depinde cum sta fiecare cu rabdarea sau cu dorinta de a trai mai bine.Dan Pavel