Reteta fericirii
Pentru ca nu pot sa se impuna pe piata tehnologiei de varf, avand in portofoliul comertului exterior putine lucruri exportabile in afara de pasari migratoare, romanii vor sa exporte fericirea. Sunt suficient de inraiti de saracie s-o faca eficient, cu talent si pe bani putini.
In vreme ce Guvernul este preocupat sa vanda peste hotare imaginea lustruita a Romaniei, nu putini sunt intreprinzatorii care pleaca in Turcia, Grecia sau Cipru pentru afacerea vietii lor. La propriu. Au ce pune pe tarabe: un trup, un rinichi, un ochi. Si astfel, romanii intra in lumea civilizata, e drept, pe bucati, si in urma unor complicate operatii chirurgicale. Ce vames sta sa-ti numere rinichii la venirea in tara, ca sa vada daca n-ai instrainat ceva din avutia nationala? Cine se uita unde le mana pasiunea pentru dans pe fetele care pleaca pe rute transoceanice pentru a incanta barurile de la periferia civilizatiei? De ce te-ar preocupa ca omul si-a lasat lumina ochilor in strainatate si revine acasa cu un ochi de sticla?
Abia s-a stins ecoul descoperirii unor retele italiene de trafic cu copii din Romania, ca a iesit la iveala o alta reteta a fericirii de domeniul fantasticului. Cu sanse maxime de reusita si imposibil de detectat la vama, unde sunt instalate filtre cu raxe X, nu si ecografe. Stratagema este aproape o opera de arta, o crima aproape perfecta, in felul ei. Frunzarind foile cu iesirile din tara, politistii au descoperit ca spre Cipru pleaca multe femei, mai toate tinere, vaccinate si cu fise medicale la zi. Turismul practicat de romance are un scop nobil, copiii! Care fericesc multa lume. Si nimeni nu banuieste ca tinerele dragute, curate, emotionate, multe la prima calatorie cu avionul, se indeletnicesc cu traficul de copii nenascuti.
Miorita laie, laie bucalaie, pleaca din tara cu acte in regula pe care vamesii nu le pot citi. Copiii nu sunt la vedere, pentru simplul fapt ca sunt inca nenascuti. In insula Afroditei, tinerele gravide sunt preluate de medici si ingrijite ca ochii din cap la nastere. Un medic cipriot, creierul afacerii, arestat recent pentru trafic de copii, a fost condamnat la o amenda simbolica, pe care, cu siguranta, a si amortizat-o intre timp. Omul avea un incubator de afaceri din care ieseau mii de dolari, castigati din mai nimic, e drept, dar munciti cu placere si talent de tinerele romance. Afacerea e prea banoasa pentru ca medicul si oricare altul dintre cei implicati sa se mai uite la amanunte, cum ar fi amenzile sau chiar inchisoarea. Copiii nenascuti exportati la purtator sunt vanduti in Cipru ca painea calda. Fireste, pretul cu amanuntul este mai mare decat cel de la producator. Unii dau si 10 mii de dolari pe un copil. Altii mai putin, dar vor sa cumpere vrac, cate trei-patru deodata. Capii retelei nu mai prididesc cu importul de fete pregatite deja pentru afacerea vietii lor. Uneori le supravegheaza din tara, ca sa dea un produs de buna calitate. Ecografiile sunt gratuite, ce-i drept.
Din punct de vedere functionaresc, operatiunea este tot mai dificila, tinand cont ca in Cipru se intretaie drumurile multor amatori, dar tehnica s-a perfectionat. De pilda, fetele nasc, pe hartie, copii care "mor" la nastere. Substituirea se face fara probleme in clinica privata care se ocupa de afacere. Copilul ajunge in familia care si l-a dorit, ocolind balaurul cu sapte capete al birocratiei romanesti si, fireste, spaga. Repede, curat, eficient este deviza adoptiilor de copii nenascuti. Fetele se intorc ceva mai bogate si constiente ca timpul trece si, dupa ce vor astupa gaurile din bugetul familiei, vor fi poate nevoite sa faca drumul inapoi. Ne-am adaptat la economia de piata, cum ar veni. Ne duce mintea sa facem bani din orice. Chiar si din dragoste. De copii, de mama, de tata si de patria adorata. Intra valuta in tara? Intra! Ce ne-am putea dori mai mult?!N.C. Munteanu