Teama de presa
Recent, majoritatea Psd-Udmr a promovat in Parlamentul Romaniei mai multe initiative legislative care restrang dreptul la libera exprimare, drept fundamental al omului. Cu cat pare ca se intareste mai mult puterea actuala, cu atat creste teama de presa. Chiar daca nu este a patra putere in stat, cum se intampla in democratiile consolidate, presa continua sa ii ingrijoreze pe cei de la putere, care se trezesc criticati zilnic pentru erori, abuzuri, acte de coruptie, ineficienta sau incompetenta. Aceasta teama nu este noua, ea a dus chiar si in perioada 1996-2000, cand se spunea ca la putere se afla o coalitie de partide prin excelenta democratice, la condamnarea unor ziaristi la inchisoare. Daca Romania ar fi totusi o tara bananiera, nimanui din comunitatea internationala nu i-ar pasa de ceea ce se petrece la noi. Cu toate acestea, tara noastra se straduieste din rasputeri sa intre in Nato si Uniunea Europeana, sa tina pasul cu procesul globalizarii, iar comunitatea internationala e pregatita sa o primeasca. Prin urmare, ceea ce se intampla pe plan intern nu ii este indiferent comunitatii internationale.
Dupa ce ministrul apararii, Ioan Mircea Pascu, a promovat initiativa de lege privind dreptul la replica, mai multe publicatii internationale (in frunte cu "Financial Times") s-au aratat ingrijorate de evolutiile de pe malul Dambovitei. Tot mai frecvent, opiniile din presa autohtona au un ecou in presa straina. Aceasta preocupare ne semnaleaza ca in Occident suntem priviti ca viitori parteneri ai comunitatii internationale democratice. Nu este greu de dedus ca pana la urma, autoritatile de la Bucuresti va trebui sa alinieze legislatia interna standardelor si criteriilor europene in materie de libertate a cuvantului, asa cum o vor face in multe alte domenii. De aceea, tot ce se voteaza acum datorita intereselor de moment sau ale impulsurilor impotriva spiritului critic va fi pana la urma schimbat, in urma presiunilor internationale. Intr-un fel, nu se poate sterge impresia ca multe din cele ce se petrec in cadrul puterii legislative sunt inutile. Asa s-a petrecut de pilda cu recomandarile Consiliului Europei, care insistau asupra necesitatii eliminarii din Codul Penal a articolelor privind insulta, calomnia si ofensa adusa autoritatii. Ele au fost pur si simplu ignorate, iar Camera Deputatilor a votat pentru pastrarea pedepsei cu inchisoarea pentru delictele de presa. In loc sa fie reglementate prin codurile civile, aceste delicte raman in sfera penalului, expunand ziaristii la abuzuri din partea instantelor de judecata. In loc ca aceste fapte sa fie contraventii, pedepsite ca atare (cu amenzi substantiale, care sa previna astfel de acte), ele raman in sfera penalului, iar orice instanta judecatoreasca poate abuza de prevederile legii pentru a-i reduce la tacere pe cei care practica presa libera si nu sunt controlabili sau clientelari. Degeaba avertiza, intr-un memorandum cu privire la excesele autoritatilor romane in reglementarea libertatii de expresie pe 20 iunie 2002, congresmenul american Cristopher Smith, copresedintele Comisiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, agentie federala independenta, angajata in monitorizarea respectarii drepturilor omului, conform acordurilor de la Helsinki, ca parlamentarii puterii au facut tot cum au vrut ei.
In ciuda faptului ca au existat voci din partea Opozitiei, in particular, deputatul Pd Emil Boc, care s-a impotrivit excesului autoritar de zel, pesedistii au votat asa cum li s-a cerut din partea celor care ii conduc. A fost trist spectacolul din sediul camerei parlamentare inferioare, mai ales cand tanarul deputat isi expunea amendamentele rationale si pline de bun-simt, de a vedea cum oameni in toata firea ("alesii natiei") pronuntau insulte precum "papagalule!" sau "nerusinatule!" unui coleg care incerca sa propuna o varianta mai toleranta a legii. Dupa ce mai bine de un deceniu au obisnuit opinia publica din Romania, in particular, propriii lor votanti, cu faptul ca sunt aparatori ai democratiei, statului de drept si drepturilor omului, parlamentarii Udmr s-au aliniat strategiei de restrangere a libertatii de expresie. Cine a urmarit cu atentie presa din ultimul an a putut sa constate diminuarea atitudinii pozitive a presei fata de partidul (organizatia) reprezentand comunitatea maghiarilor. Iar acest lucru se petrece nu din pricina tensiunilor interetnice, ci din motive politice.
Dupa caderea regimului comunist totalitar, libertatea a fost unul dintre putinele castiguri indiscutabile ale noului regim. In particular, libertatea de expresie a permis aparitia unei prese extrem de diverse, pe toate gusturile (chiar si a celor indoielnice), de multe ori implicata civic, promovand cauza interesului public, criticand puterea pentru abuzuri (indiferent de culoarea politica a acesteia), iar adesea campaniile din presa au permis corectarea multor deficiente. Libertatea este un drept fundamental, iar pretul ei este apreciat numai cand lipseste. In decembrie 1989, entuziasmul oamenilor, imensa descatusare de energii se legau tocmai de castigarea libertatii. Dupa ce libertatea a devenit indiscutabila, multi oameni nu au mai apreciat-o la fel de mult. Alte prioritati (din pacate, legate mai ales de traiul zilnic, saracie, mizerie) au trecut pe primul plan. Problema este ca prin atacarea libertatii de expresie a presei este atacat interesul intregii societati. Prin pedepsirea unui ziarist sunt pedepsiti sute de mii sau chiar milioane de cetateni, care altminteri nu au cum sa se exprime public si sa sanctioneze abuzurile Puterii. In conditiile in care Justitia a devenit tot mai scumpa (dupa cum recunostea ministrul Justitiei, Rodica Stanoiu), presa ramasese pentru cei multi unicul mod de a se apara impotriva abuzurilor. Prin urmare, este surprinzatoare tacerea societatii civile in fata restrangerii libertatii de expresie.
Masurile recente luate impotriva presei nu vor avea efectul scontat - reducerea la tacere a ziaristilor. Ele vor conduce doar la ceva mai multa prudenta, la verificarea mai atenta a articolelor publicate sau a emisiunilor de radio si televiziune. Eventual, vor fi cateva condamnari penale. Insa efectul obtinut va fi unul devastator, pentru ca, indiferent de cate interese diferite exista in presa, daca Puterea se razboieste cu presa, rezultatul nu poate fi decat pierderea Puterii. Chiar si aceia care lucreaza de partea Puterii nu se vor mai simti obligati sa stopeze fluxurile informative privind erorile sau abuzurile acesteia. Doar prin reflectarea lor, fara comentariu, cei de la putere nu au decat de pierdut. Iar apoi, vor fi alegerile (locale, parlamentare, prezidentiale), unde lipsa de neutralitate a presei in raport cu aceia care o ataca va contribui decisiv la inclinarea balantei catre aceia perceputi ca fiind autentici aparatori ai libertatii, democratiei si statului de drept. Iar presa nu se va opri pana nu se va ajunge din nou in situatia ca Puterea sa o lase in pace. Oricine are putina logica sau bun-simt isi da seama cum se va termina totul.Dan Pavel