Ecologie
Rosia Montana nu poate fi distrusa!
- Exceptionala implicare a cititorilor nostri in campania de salvare a Muntilor Apuseni ne determina sa continuam publicarea scrisorilor de protest sosite pe adresa redactiei, din tara si din strainatate. Solidarizarea lor cu o cauza de importanta nationala le face cinste. Aurul Apusenilor este aurul Romaniei si trebuie sa ramana aici. Istoria motilor este istoria intregii tari. Rosia Montana poarta amintirea fierbinte a lui Horea si Iancu. Jertfa si urmele lor nu pot fi arse cu cianuri -</b><b>"Oare noi, romanii din Transilvania, nu avem pe nimeni la Bucuresti?" Scrisoarea motilor din Rosia Montana, adresata Presedintelui tarii
si Primului-ministru al Romaniei
Domnule Presedinte Ion Iliescu,
Domnule Prim-ministru Adrian Nastase,
S-a derulat un an de cand, cu incredere si speranta, ne-am adresat domniilor voastre, cu rugamintea de a stopa dezastrul care ne ameninta, prin firma Eurogold Corporation - Gabriel Resources Ltd care atenteaza la existenta noastra multimilenara pe aceste meleaguri. Spre dezamagirea noastra, nu am primit nici un raspuns, desi detinem confirmarile postale ca scrisorile noastre au fost primite la Palatele Cotroceni si Victoria. Recurgem, acum, la aceasta maniera de a va adresa rugamintea noastra fierbinte, sa actionati in ajutorul nostru, pana nu este prea tarziu. Va este bine cunoscut, ca de altfel intregii tari, faptul ca zacamantul auro-argentifer de la Rosia Montana in subsolul careia a mai ramas, dupa mii de ani de exploatare, inca o cantitate substantiala de bogatie: 400 tone de aur si 1700 tone de argint, care constituie avutia nationala a poporului roman, este ravnit acum de investitorul strain sus numit. Acesta intentioneaza sa-l extraga pana la ultimul gram, deoarece Statul roman i l-a concesionat in anul 1997. Afacerea este paguboasa pentru Statul roman, care detine doar 18 procente, in timp ce investitorul strain detine 80 de procente!!
Tranzactia s-a incheiat sfidand prevederile Legii Minelor din 1998! Cu toate ca inca nu erau intocmite studiul de fezabilitate (care s-a realizat abia in 2001) si alte documentatii prevazute de lege, in mod cu totul ilegal, in anul 1999! s-a acordat licenta de exploatare firmei Gold Corporation. Oare ce interese servesc cei de la Ministerul Industriilor si cei de la Agentia Nationala de Rezerve si Resurse Minerale? Cum au putut nesocoti atat de flagrant legile tarii? O delegatie a noastra a fost prezenta in ziua de 11 septembrie 2001 la Comisia de privatizare si Comisia economica a Senatului Romaniei. Reprezentantii Ministerului Industriilor si ai Agentiei Nationale de Resurse si Rezerve Minerale, chemati la Senat, au recunoscut ca licenta de exploatare a fost acordata cu mult timp inainte de a fi intocmit studiul de fezabilitate. Asteptam inca raspunsul la intrebarea pe care am adresat-o: cine se afla in spatele acestei sfidari flagrante a legislatiei noastre? Cine a dat aceste aprobari? Vinovatul va trebui sa dea socoteala, deoarece este un exemplu elocvent de coruptie!
Exploatarea salbatica ce se preconizeaza pentru o perioada de 11 ani, cu o productie de 20 de milioane de tone de minereu pe an, prin utilizarea a 203.200 tone de cianura de sodiu, va distruge toata Tara Motilor!
Aici, la Rosia Montana, 2000 de hectare de teren vor fi transformate intr-un peisaj selenar, 740 de gospodarii, 138 de apartamente, 8 biserici si 9 cimitire vor fi stramutate intr-o zona improprie existentei umane (lipsa apei, bataia vantului, poluarea accentuata).
Domnilor guvernanti, veti permite acestui strain sa batjocoreasca destinele noastre? Spre deosebire de alte exploatari de asemenea proportii pe care le-a mai practicat in lume, in America de Sud, in Africa de Sud s.a., Rosia Montana este o zona locuita, ceea ce schimba total datele problemei!
De cinci ani, impotriva noastra se poarta un razboi psihologic, alimentat de presa din Alba-Iulia si de diferite posturi de televiziune, in mod vizibil aservite investitorului strain. Noi nu ne vom parasi insa vetrele noastre strabune! Nu acceptam sa devenim o colonie, al carei viitor va fi incert dupa 15 ani, cand zacamantul va fi secatuit. Noi nu dorim sa traim in cutii de beton, prin orase, unde sa nu ne putem plati cu bani grei caldura si apa! Daca vor fi scosi din mediul lor ambiant, motii sunt sortiti pieirii! Aici s-a derulat in mod neintrerupt o existenta multimilenara. Dispunem de dovezi zdrobitoare in acest sens. Potrivit prevederilor Repertoriului Arheologic al Romaniei, aici s-au descoperit dovezi ale existentei umane cu 2500 de ani i.Hr., din Neoliticul mijlociu. Localitatea este atestata documentar-istoric de 1871 de ani, pe baza tablitei cerate de la 6 februarie 131. Un certificat de nastere de o valoare extraordinara! Putine localitati cu varsta bimilenara din tara dispun de un asemenea document de atestare. El se afla la Muzeul National din Bucuresti. La Muzeul Mineritului din Rosia Montana este amenajata pentru vizitare o galerie romana de peste 1800 de ani, impresionant document de continuitate romaneasca din sfanta noastra Transilvanie. Localitatea noastra a devenit cel mai important centru aurifer al Daciei romane. Campaniile arheologice din anii 2000-2001 scot la iveala descoperiri impresionante. Acestea nu sunt deloc mediatizate. De ce? Este lesne de inteles. Importanta lor conduce in mod imperativ la stoparea exploatarii preconizate. Istoria Rosiei Montane este scrisa cu dalta si ciocanul de miner. Suntem mandri de aceste meleaguri. Am muncit pentru ele, le-am aparat, nu uitati ca aici s-a scris istoria lui Horea si Iancu.
Domnilor guvernanti, Rosia Montana, in forma actuala si in intregul ei, constituie un panteon al neamului romanesc! Ar fi o crima sa consfintiti distrugerea ei. Investitorul strain si asociatii sai din institutiile Statului roman flutura acum lozincile la moda:
1. Lipsa locurilor de munca. Este un fals grosolan. Doar circa 80 de tineri din forta neocupata de munca a comunei sunt fara locuri de munca. Cei care ingroasa in mod artificial randul populatiei neocupate au avut locuri de munca, dar le-au parasit, ametiti de Ordonantele privind restructurarea fortei de munca, si au primit substantiale salarii compensatorii. Majoritatea locuitorilor apti de munca lucreaza la Sucursala Miniera Rosia Montana, alaturi de locuitorii din asezarile invecinate: Abrud, Campeni, Bistra, Bucium, Ciuruleasa, Sohodol.
2. Mai suntem amenintati cu sistarea subventionarii exploatarii aurului si deci cu inchiderea acestei unitati. Un alt fals grosolan. Mina Rosia Montana este unitatea de varf a Minvest Deva. Toate celelalte mine din cadrul Companiei sunt mult mai putin rentabile si au nevoie de subventii mult mai mari decat noi.
Suntem supusi unui santaj murdar: locuri de munca in schimbul acceptului nostru pentru stramutarea localitatii. Oare nu vom mai putea dispune dupa cum dorim de proprietatile noastre? Veti permite incalcarea prevederilor Constitutiei, asa cum s-a incalcat Legea Minelor din 1998? Oare vom fi nevoiti a ne apara drepturile noastre legale si firesti, ca pe vremea lui Horea si Avram Iancu? Chiar atat de putin ii cunoasteti pe moti?
Va solicitam in mod imperativ sa va deplasati la Rosia Montana pentru a lua pe viu pulsul nelinistii locuitorilor ei, deoarece pana in prezent am fost onorati doar de persoane fara putere de decizie, ba mai mult, au aparat interesul investitorului strain. Consideram ca meritam onoarea de a ne vizita, si in perioada dintre campaniile electorale. Daca in prezent Statul roman nu are nevoie de mai mult aur, este firesc sa se continue extractia lui de o maniera moderata, prin unitatea miniera deja existenta. Corect este sa pastram aceasta substantiala comoara aici, unde se afla in siguranta, ca in tezaur. Cand generatiile care vor urma vor avea nevoie de el, vor sti de unde sa-l ia. Asteptand de la dvs. o solutionare favorabila, vom adresa si Curtii Europene a Drepturilor Omului o atentionare, privind modul in care se incalca dreptul proprietatii si drepturile omului la Rosia Montana, iar Consiliului Europei o atentionare privind catastrofa ecologica ce se pregateste aici, atentatul la viata locuitorilor si a mediului din Tara Motilor.
Aici bantuie in voie fantasma coruptiei. Ne consideram victime ale unei coruptii crase. Puteti accepta ca oamenii legati prin toata fibra fiintei lor de aceste meleaguri sa ia drumul bejeniei, sa le fie batjocorite destinele, doar pentru ca niste venetici vor sa se imbogateasca pe seama avutiilor tarii?
Credeti ca, abandonandu-ne cu nepasare la cheremul investitorului strain, veti reusi sa intruniti conditiile primirii in Ue si ale aderarii la Nato?
Domnilor guvernanti, inainte de a da unda verde investitiei distrugatoare, Statul roman are obligatia, conform Legii nr. 10/2001, de a-i despagubi pe locuitorii acestei comune pentru nedreptatile savarsite prin Legea Nationalizarii nr. 119/1948, cand, in mod abuziv, li s-au nationalizat steampurile (morile de macinat minereu) si au fost obligati sa le demoleze! Cerem sa ne fie restituit si noua aurul confiscat in mod abuziv si cu brutalitati savarsite impotriva noastra in beciurile Securitatii, pana in anul 1965.
Oare noi, romanii din Transilvania, nu avem pe nimeni la Bucuresti? Sa ne cautam dreptate, ca Horea, pe la cancelarii straine?Asociatia Aurarilor "Alburnus Maior" - Rosia Montana, jud. Alba
Nu Abandonati Lupta!</b><b>- Cititorii revistei "Formula As" sprijina cauza motilor -</b><b>"Sunt studenta si afirm cu tarie: Rosia Montana nu poate fi distrusa!"
Cand am citit primul articol legat de Rosia Montana, pur si simplu nu mi-a venit sa cred ca o catastrofa ecologica este pe cale sa se produca cu acordul si stirea unor persoane care au fost alese pentru a se ingriji de binele si bunastarea acestei tari minunate care este Romania. Este incredibil ca vor sa distruga niste munti incarcati de istorie, de traditie, de cultura! Dar nu cred ca acesti amatori de peschesuri vor reusi, pentru ca suntem prea multi cei care inca mai iubim aceasta tara minunata! Am 21 de ani, sunt studenta si pot afirma cu tarie ca multi colegi de-ai mei sunt de aceeasi parere cu mine: Rosia Montana nu poate fi distrusa! Pentru ce mai urmam la Facultate sectii de turism, pentru ce mai studiem Economia Mediului? Ca sa practicam ceea ce am invatat in afara tarii? Am vizitat Germania si am avut sentimentul ca natura este acolo artificiala: copacii sunt prea drepti, iarba are o culoare pala, mirosul de primavara nu e acelasi ca la noi, e artificial! Multi dintre nemti iubesc muntii nostri mai mult decat noi, romanii! Pe aceasta cale vreau sa-i incurajez pe oamenii din Rosia Montana sa lupte pentru munti si pentru natura si sa stie ca nu sunt singuri! Impreuna, putem face ceva! Oare cei care vor sa distruga muntii nu se gandesc la viitorul copiilor si urmasilor lor? Inchei aici si sper ca "Formula As" sa continue aceasta campanie impotriva distrugerii naturii.
Irimia Magdalena - Iasi,
e-mail: magduta01@yahoo.com
"Lupta trebuie continuata pana la sfarsit"
Buna ziua,
Vreau sa va felicit pentru campania pe care ati inceput-o in ceea ce priveste catastrofa care se pregateste la Rosia Montana. Sugestia data de un cititor de a se publica in ziar un cupon pentru a trimite o petitie mi se pare foarte buna. Lupta trebuie continuata pana la sfarsit, deoarece oamenii din Romania si-au pierdut modelele in negura vremurilor si au nevoie sa vada oameni care reactioneaza, iar revista dvs. este unul dintre aceste modele.
Dumnezeu sa va ajute si sa ne ajute pe toti sa salvam ce mai e de salvat din jefuita noastra tara.
Leucuta Ciprian - e-mail:ciprian_leo@yahoo.com
"Ma doare ca aceia care ne conduc nu fac nimic"
Draga "Formula As",
Am vrut sa-ti scriu inca de cand am citit pentru prima oara in revista despre catastrofa care se pregateste la Rosia Montana, dar am tot amanat. Vreau sa va spun ca nu cunosc acea zona si nici nu am cunoscut respectiva problema inainte ca ea sa fie abordata in paginile acestei reviste atat de iubite. De atunci, vreau sa va spun sincer, Rosia Montana ma doare. Exact asa cum ii doare, dupa cum am putut citi, si pe alti romani din tara si din strainatate. Dar stiti ce ma doare si mai tare cand va citesc? Ma doare neputinta mea, ma doare ca nu pot sa alin cu nimic suferintele oamenilor, ma doare ca sunt atat de mica si ca cei mari care ar putea sa faca ceva, cei care ne conduc, ei nu fac nimic. Lor chiar nu le pasa, de parca Romania nu ar fi si tara lor, de parca nu s-au nascut aici, de parca... Totusi, am asa, o alinare, citind ca exista si oameni carora le pasa. Lor vreau sa le multumesc din tot sufletul, asa cum vreau sa va multumesc si voua. Si haideti sa ne gandim cu totii, ca lucrurile se vor indrepta.
Flavia - e-mail: flavyro2002@yahoo.com
"Doresc sa ma implic, sa fac ceva pentru motii din Rosia"
Stimate d-le Turcanu,
Vreau sa stiti ca, de cand ati inceput in "Formula As" campania "Rosia Montana", sunteti unul dintre oamenii pe care ii admir cel mai mult. Va multumesc pentru tot ce faceti si Il rog pe bunul Dumnezeu sa va rasplateasca pe masura. Numele meu este Octavian, locuiesc in Cluj-Napoca si am nevoie de sfatul dvs. Situatia de la Rosia Montana m-a impresionat (ca pe atatia alti romani). Am incercat sa nu raman indiferent si am decis sa fac ceva, sa-i ajut pe bietii moti. Am decis sa-l ajut pe un domn pe care l-am zarit in oras, strangand semnaturi pentru Rosia. Incerc din toate puterile sa mediatizez cazul si sa adun semnaturi. Simt ca trebuie sa fac mai mult. As avea nevoie de sfatul dvs. Cu ce pot sa va mai ajut, ce actiuni pot sa mai demarez? Orice sfat mi-ar fi de folos. Doresc sa ma implic, sa fac ceva pentru motii din Rosia Montana. Va multumesc inca o data pentru articolele dvs. si va doresc sanatate!
Octavian
</b><b>"Lansez un apel catre toti elevii clujeni, pentru organizarea unor campanii de strangere de semnaturi"
Stimati prieteni,
Sunt printre milioanele de oameni consternati de ce se intampla la Rosia Montana. Nu doresc sa-mi dezvalui numele, dar va rog sa nu o luati ca pe o impolitete. Locuiesc in Cluj-Napoca. Prin intermediul dvs. as dori sa lansez un apel catre toti elevii clujeni carora le pasa de bietii moti din Apuseni, pentru organizarea unor campanii de strangere de semnaturi, in semn de solidaritate cu locuitorii Rosiei Montane. Ii rog pe toti cei interesati sa ma contacteze prin e-mail, pentru a stabili datele acestor actiuni. Va multumesc anticipat!
Electric Grizly - e-mail: supremo@k.ro
</b><b>"Refuz sa cred ca exista vreun roman in tara asta caruia sa nu-i planga sufletul"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Am 22 de ani, si cu toate ca la varsta mea ar trebui sa fiu preocupata de distractie si sa fiu absorbita de valvataia si forfota nemiloasa (si atat de periculoasa) a Bucurestiului, gandul imi zboara spre locurile unice din tara, incarcate de istorie si traditii, care, odata pierdute, nu vor mai putea fi nici inlocuite, nici recuperate. Ceea ce se intampla acum la Rosia Montana si ceea ce va urma este inadmisibil. Refuz sa cred ca exista vreun roman in tara asta caruia sa nu-i planga sufletul pentru ce se va intampla acolo. Nu are importanta in ce orase locuim, nu are importanta zona tarii, ca suntem moldoveni sau olteni sau ardeleni. E important ca muntii nostri dragi vor fi distrusi pentru totdeauna. Ca o parte din tara va fi "taiata" nemilos, pentru niste interese obscure, ale unor oameni care nu se gandesc ca isi vor primi pedeapsa de la Dumnezeu, pentru pacatul enorm de a fi vandut si distrus o bucata din pamantul sfant al Romaniei. Identitatea romanilor a suferit atat de mult in comunism. Acum, in perioada de tranzitie, se incearca recuperarea ei si imbunatatirea cu elemente "occidentale". Dar spiritul romanesc, seva vietii acelora care se simt cu adevarat romani, e in pericol. Oare faptul ca majoritatea romanilor se lupta pentru a-si duce zilele sa nu mai lase loc de altceva? Sa stearga dragostea pentru muntii nostri vechi si plini de trecutul care a facut posibila existenta noastra prezenta? Sa lase loc nepasarii fata de distrugerea bisericilor? Oare toti aceia care sunt nepasatori la ce se intampla la Rosia Montana nu si-au gasit niciodata linistea si odihna in muntii nostri vechi si nu s-au infiorat niciodata, simtind prezenta lui Dumnezeu intr-o bisericuta veche de sute de ani, uitata undeva in munti?
Poate ca pe undeva ne meritam soarta pe care am avut-o pana acum si cea pe care o vom avea. Am stiut sa ne luam libertatea cu pretul sangelui, si nu putem pastra ce e al nostru, fiind uniti? Ma alatur si eu celor care v-au sugerat sa publicati in paginile revistei un formular prin care cititorii sa-si dea acordul pentru demararea formalitatilor care sa opreasca dezastrul, si sper ca si alte publicatii care au verticalitate si identitate proprie, si care nu se umilesc slujind interesele unora si altora, sa faca acelasi lucru.
Cu deosebita consideratie, sincera admiratie si recunostinta pentru tot ceea ce faceti pentru romanii de pretutindeni,
Carla Rotaru - Bucuresti
</b><b>"Va rog sa nu abandonati aceasta lupta"
Buna ziua, doamna Sanziana Pop! Am hotarat sa va scriu in legatura cu o problema extrem de grava: Rosia Montana. Datorita reportajelor realizate de catre d-l Horia Turcanu si prin paginile d-lui Ion Longin Popescu prezentate in cadrul revistei dvs., am aflat despre crima ce se pregateste in Apuseni. Vazand reactia vehementa a cititorilor, am considerat ca nu este totul pierdut, ca se mai poate face ceva pentru a impiedica acest dezastru national. Am urmarit permanent reactia presei bucurestene dar, in afara de "Formula As" si de ziarul "Evenimentul zilei", nu am descoperit nici o reactie impotriva acestui proiect (am ramas totusi dezamagit de faptul ca d-l Cornel Nistorescu a acceptat si pagina de publicitate, alaturi de un subiect de o asemenea gravitate). Desi nu reusesc sa inteleg, constat cu uimire ca pana si dvs. ati incetinit campania pe care ati pornit-o pentru constientizarea opiniei publice asupra a ceea ce inseamna "investitia strategica" din zona Rosia Montana. Va rog sa nu abandonati aceasta lupta, chiar daca sacrificiile sunt mari.
S. Dan
"Vreau sa stiti ca si noi, studentii, suntem alaturi de dvs."
Stimata redactie,
Indraznesc in cele din urma sa ma adresez dvs. cu cele mai adanci respecte pentru ceea ce realizati. As dori sa-i multumesc d-lui Turcanu pentru desele sale referiri la evenimentele atat de nefaste de la Rosia Montana. Ma numesc Cotea Alina Diana si sunt studenta la A.S.E., anul I. De curand am avut de realizat un proiect la ecologie si nu mi-a fost deloc greu sa-mi aleg tema: bineinteles, catastrofa de la Rosia Montana. Vreau sa stiti ca si noi, studentii, suntem alaturi de dvs. Astazi va avea loc, la ora 17:00, in sala 1101, din cladirea "Mihai Eminescu", et. 1 (in fata Hotelului "Dorobanti" si Pizza Hut), o dezbatere publica, organizata de A.S.E., tema ei numindu-se "Rosia Montana... Incotro?". Vor participa profesori din cadrul A.S.E.-ului, iar ca invitati: Gabriel Bintea - inginer, Dan Manoleli - profesor la Catedra de Ecologie din Universitatea Bucuresti si d-l Ion Radulescu - inginer geolog. As fi vrut ca printre acestia sa fiti si dvs. Timpul insa de multe ori nu se pune de acord cu noi. Inchei, sperand ca eforturile care se fac sa nu fie zadarnice. Mult succes in continuare! Cu deosebita stima,
Alina Costea - e-mail:costeaalinadiana@mymail.ro
</b><b>"Dupa parerea mea, acest paradis binecuvantat de Dumnezeu ar trebui declarat <<patrimoniu national>>"
Stimata redactie,
Prin aceasta scrisoare doresc sa ma alatur celor care prin intermediul dvs., striga din tot sufletul: "Opriti prapadul de la Rosia Montana!" Ceea ce am simtit citind articolele mentionate nu pot descrie in cuvinte: indignare, furie, durere, neputinta, umilinta. Cum este posibil ca intr-o tara care se vrea democratica, care doreste sa se integreze structurilor europene, sa se petreaca o asemenea marsavie? In ultimii patru ani, am fost de cateva ori in Muntii Apuseni, la Abrud, la Campeni, si am trecut prin locurile despre care se vorbeste in articol. Dupa parerea mea, acest paradis binecuvantat de Dumnezeu, dar si incercat de furiile vremurilor, ar trebui declarat patrimoniu national, rezervatie naturala, si protejat prin legi care sa prevada sanctiuni aspre la adresa celor care ar incerca sa-l distruga. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere, m-am indragostit iremediabil de privelistile intalnite in cale, de sufletul acestor locuri, de aroma lor dulce-amaruie, de pacea si linistea pe care sunt capabile sa le daruiasca celor care poposesc pe aceste meleaguri. Mi-am simtit inima batand la unison cu inima acestor munti, iar exploatarea de cupru de la Rosia Poieni am perceput-o ca pe o rana vie, sapata in aceasta inima, o rana imposibil de inchis, de vindecat.
Cred ca oricine ar trece prin aceste locuri s-ar molipsi definitiv de spiritul lor. Oricine, cu exceptia celor orbiti de lacomie si meschinarie, a celor care pun interesele materiale josnice, mai presus de valorile spiritual-umane.
Desigur, sunt destule persoane care vor spune ca avem in alte locuri din tara peisaje montane cel putin la fel de frumoase ca cele din Apuseni, dar eu cred ca nicaieri natura nu este atat de aproape de sufletul omului ca aici, in Tara Motilor. Si nicaieri nu respiri istoria si spiritul romanesc cu atata profunzime ca in aceste locuri. Si se vor gasi destule persoane care sa spuna ca aceste trairi reprezinta doar fantezii si "sentimentalisme".
Presupunand ca aceste asa-zise "sentimentalisme" si grija pentru valorile spirituale nationale nu conteaza in opinia celor cu minti "rational-pragmatice" si cu putere de decizie, intreb totusi: dar omul nu conteaza? Faptul ca oamenii vor fi intoxicati, otraviti lent, chiar si cei aflati la distante mai mari de locul catastrofei, asta nu conteaza? Bolile, malformatiile, suferinta intregii populatii de pe o zona extinsa, dar in primul rand a localnicilor, a motilor care vor fi grav afectati, acestea nu conteaza? Durerea si imensul gol sufletesc al oamenilor obligati sa-si paraseasca casele in care au trait o viata intreaga, sa-si stramute cimitirele si bisericile, acest adevarat masacru psihic si spiritual, acestea nu conteaza?
Si daca nici unul dintre aceste argumente nu sunt destul de "rationale" si de "pragmatice" pentru a fi acceptate de mintile celor avizi de bogatie si de putere, totusi ei ar putea sa se gandeasca ca turismul rural si exploatarea rationala a zacamintelor din zona ar fi suficiente pentru a aduce profit, fara a fi necesare distrugeri atat de monstruoase.
Cu speranta in Dumnezeu, ma alatur celor care cred ca se vor gasi mijloace de a opri dezastrul si care solicita "Formulei As" promovarea unei campanii de stopare a catastrofei care se pregateste in Muntii Apuseni, la Rosia Montana si in imprejurimi.
Va multumesc pentru ca va faceti ecoul celor aflati in suferinta si pentru grija deosebita pe care o purtati adevaratelor valori ale acestei tari.
Cu mult respect, un suflet indurerat de tragedia din Tara Motilor,
Andreea Popovici - Timisoara
In numarul viitor al revistei lansam campania de strangere de semnaturi, in vederea unei initiative legislative care sa opreasca dezastrul din Apuseni.
"Avem o datorie fata de cei care ne-au ales: datoria de a fi in fruntea lor, atunci cand ei hotarasc sa-si apere ceea ce numai Dumnezeu are dreptul sa le ia: Viata"
Catre
Ministerul Apelor si Protectiei Mediului
Alaturat va supunem atentiei opinia consilierilor locali si a cetatenilor comunei Albac in legatura cu investitia "Eurogold" de la Rosia Montana, judetul Alba.
Fara a fi specialist, oricine isi poate da seama ca Romania va pierde foarte mult acceptand investitia de la Rosia Montana. Proiectul "Eurogold" nu a fost si nu va fi acceptat niciodata in Europa. Tara Motilor va deveni un pustiu acoperit de un cer bolnav, un loc in care nu va mai exista viata. Este de datoria motilor sa impiedice acest lucru, cat nu este prea tarziu. Avem dreptul si obligatia de a ne apara dreptul la viata. Avem o datorie fata de cei care ne-au ales: datoria de a le apara interesele, datoria de a le spune adevarul, datoria de a fi in fruntea lor atunci cand ei hotarasc sa-si apere ceea ce numai Dumnezeu are dreptul sa le ia: Viata.
Sa nu ne amagim cu povesti: locuri de munca, dezvoltarea zonei, interes national... Stim foarte bine ca nu e asa! Stim ca nicaieri in lume nu este acceptata o astfel de exploatare. Oare e atat de greu sa ne raspundem la intrebarea: de ce numai in Romania e posibil sa se accepte o actiune criminala?
Istoria ne va condamna, urmasii ne vor blestema pentru lasitatea noastra. E oare corect si cinstit sa asistam cu bratele incrucisate la pregatirea unui iad pentru toata Tara Motilor?
In numele alegatorilor nostri, cerem oprirea acestei barbarii, cerem interzicerea exploatarii aurului pe baza de cianuri. Stim ce a ramas in urma "Eurogold"-ului - acolo unde nu a mai exploatat cu aceeasi tehnologie - si nu putem crede povestile frumoase care ni se spun. Aurul de la Rosia Montana poate fi exploatat de "Eurogold", dar respectand legile Ue privind protectia mediului.
Noi nu aparam aurul, ci aparam Viata locuitorilor din Tara Motilor.
Totodata, solicitam informatii in legatura cu efectele negative care ar putea sa aiba loc in urma realizarii acestei investitii.
Va multumim!Consilieri,
Cristea Ionel, Schiop Traian, Todea Barbu, Popa Ioan, Popa Stelian, Mora Dumitru Ioan, Plesa Iancu, Morar Lucian, Todea Tiberiu, Negrea Dorel, Paven David