O capsuna spaniola
In Spania exista un judecator faimos pentru sentintele lui originale. Faimos si in Europa, de vreme ce revista franceza "L?Express" i-a dedicat un portret administrativ. Nu, el nu se lupta nici cu teroristii, nici cu marea coruptie. El se lupta cu delincventa marunta, cu delincventa juvenila.
Judecator la tribunalul pentru minori din Granada, Emilio Calatayud judeca adolescenti care au comis mici delicte la care societatea e atenta totusi, avand in vedere varsta faptasilor. Multe din micile gainarii sunt pasibile de pedepse cu inchisoarea pe perioade scurte. Emilio e faimos pentru ca nu recurge la ele. Cel putin la prima cadere in pacat. Legea oferind alternative la pedeapsa cu inchisoarea, Emilio da frau liber fanteziei. Pe scurt, cand judeca un mic pacatos, incearca sa faca o legatura intre delict, situatia personala si posibila lui aducere pe calea cea buna.
Dupa ce a judecat un mic hot de buzunare, in varsta de 15 ani, complet analfabet, cand judecatorul a pronuntat sentinta, multi dintre cei prezenti in sala, inclusiv faptasul, au crezut ca nu aud bine. In loc de inchisoare, hotul a fost condamnat sa invete sa citeasca, sa scrie si sa socoteasca. Pare o gluma. Nu este. Emilio in persoana se ingrijeste de asta si tine sa fie luat in serios. Cinci luni mai tarziu, pacatosul analfabet e adus din nou in fata judecatorului. La examen. Dictare, lectura unei poezii si cele patru operatii elementare: adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea! Pacatosul a luat cu succes examenul si, minune, parea convins ca e mai bine sa citesti decat sa furi!
Nu chiar intamplator, Emilio da sentinte care uimesc. Pe faptasi, in primul rand. In varsta de 47 de ani, judecator pentru minori din 1988 si tata la randul sau, Emilio si-a propus in mod deliberat sa mai acorde o sansa celor aflati la prima greseala. Si stie si de ce. Si el a fost un copil-problema, pus pe nazbatii, a chiulit de la scoala, a savarsit chiar si mici delicte. Pana cand tatal lui l-a silit intr-o vara sa-si petreaca toata vacanta intr-un atelier mecanic. Sa munceasca si sa deschida ochii asupra vietii. Si se pare ca i-a deschis, a invatat si a tinut minte. Acum face ca judecator exact ce-a facut cu el tatal lui.
Pentru ca a condus in stare de ebrietate o motoreta, un tanar a fost condamnat sa viziteze toti accidentatii ramasi infirmi pe viata, aflati in spitalul local. Un hot prins la furat intr-un Internet-caf a fost obligat sa ajute la mutarea aparaturii informatice din Palatul de Justitie. Pentru bruscarea unui om in varsta, un tanar a servit la masa timp de o saptamana pensionarii dintr-un azil de batrani. In fine, un nervos care a spart fata unui tip, deoarece nu i-a placut cum s-a uitat la el, a trebuit ca timp de o saptamana sa spele oglinzi si vitrine pentru a invata sa se priveasca in fata. Sentintele lui Emilio continua sa minuneze, insa pedepsele ii pun pe ganduri pe faptasi. Mai ceva ca poemul pedagogic!
Noi n-avem tribunale pentru minori. Din pacate! Dar poate ca felul in care procedeaza Emilio ar putea da oarece idei parintilor cu copii care le fac probleme. Si, de ce nu, poate si judecatorilor nostri care judeca Vip-uri, acesti copii ai democratiei care refuza sa se maturizeze si se tin de prostii. Sa li se dea pedepse simbolice, educative, ca si asa nu suporta puscaria. De exemplu, un parlamentar naravit la abuz de putere si trafic de influenta sa fie pus sa scrie de o mie de ori: "Nimeni nu e mai presus de lege", cum zice si la Constitutie. Sau un imbuibat caruia nu-i mai ajung vilele luate pe de-a moaca sa fie obligat sa traiasca sase luni de zile intr-un bloc din Militari. Si ce-ar fi ca parvenitul care nu se deplaseaza decat cu girofar sau omoara oamenii pe strada sa fie obligat o luna de zile sa mearga la Parlament pe jos sau cu mijloacele de transport in comun? N-ar fi frumos? De ce sa culegem din Spania numai capsuni?N.C. Munteanu