</b>
<b>Stana si pasunea sirnenilor, furate dupa 100 de ani, prin "protectia" unui procuror</b><b>Gheorghe Teposu</b><b>- satean din Tirnea, jud. Brasov -</b><b>"Mie imi pare ca Guvernul actual parca ar dori sa faca ceva pentru popor, dar nu e lasat de potaile astea care sunt in posturile cheie"
In toate sondajele ultimilor ani, Justitia, cu apendicele ei firesc, Parchetul, ies mereu pe unul din ultimele locuri. Este de-ajuns sa deschizi numai colectiile din 2002 ale principalelor cotidiane romanesti, si vei constata uluit ca una dintre puterile esentiale intr-o democratie face, la un nivel sau altul (fara deosebire de oras sau sat, de judet sau "regiune") figura centrala in cele mai scandaloase pagini de coruptie si nedreptate. A vorbi despre coruptia unui functionar de la primarie, de la minister sau de la prefectura suna oarecum scuzabil, caci avem o traditie serioasa in domeniu. Dar a constata ca insasi presupusa pavaza a cetateanului in fata nedreptatilor - Justitia - este gaurita ca un swaiter de fapte scandaloase - iata picatura care umple paharul disperarii unei intregi natii. Tara, adica, nu mai are incredere in justitia ei. Lantul greu al dezonoarei unui judecator sau procuror cuprinde parca grumazul romanului ca un sarpe veninos. De la Bucuresti sau Iasi, pana la ultima stana din Retezat, strigatul omului simplu in cautarea dreptatii se loveste ca de un zid de sentintele cumparate, de urmaririle sau neurmaririle penale "procurate" la comanda, de la maruntii procurori care isi inchipuie ca pot randui viata celor fara aparare printr-o simpla semnatura care taraste in noroi parafa Statului. Pe vremuri, procurorii slabi profesional deveneau frati buni cu securistii, pentru a-si ascunde incompetenta; in zilele noastre, nechematii din bransa, de regula subordonati politic, se lasa corupti, sfidand pana si hotararile definitive ale tribunalelor. In mintea unui astfel de procuror, dreptatea este doar un concept teoretic pe care-l poti manipula dupa interesele amicilor sau rudelor, ale partenerilor de afaceri necurate sau ale stabilor politici. Daca esti un prezentator Tv, un scriitor sau un dizident cunoscut (cum a fost cazul celor 13 personalitati urmarite de Sri la ordinul Parchetului, la inceputul anilor 90), iti da mana sa te lupti chiar si cu Procurorul General, cautandu-ti dreptatea. Dar daca esti un biet taran de 71 de ani, plin de reumatisme si infirmitati, cu inima franta de pierderea unicului fiu, cu dintii rupti cu bata de un grup de golani cu pile la doi procurori, atunci, fii sigur, nu-ti va fi usor sa te pui cu Procuratura. Ascultand zilele acestea plangerea unui astfel de om batut de soarta, pentru care unele institutii ale Statului nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata, m-am cutremurat la gandul ca alte sute sau mii de oameni simpli, aflati in cautarea dreptatii, sunt obligati fie sa renunte, fie sa treaca prin umilinte si cosmaruri, pe care le credeau disparute o data cu Revolutia sangeroasa a tineretului roman.
In pagina de fata, va oferim povestea mioritica a obstei din Sirnea, Brasov, spusa printre lacrimi de sateanul Gheorghe Teposu, tatal regretatului scriitor Radu G. Teposu, cel decedat in urma cu cativa ani intr-un accident de circulatie. Ramas fara sprijin la batranete, bolnav, cu infirmitati la picioare, vrednicul sirnean si-a adunat ultimele forte pentru a restabili, in numele satului, dreptul de proprietate asupra unei pasuni obstesti. De 26 de ani este presedintele obstei compuse din 250 de familii, aparandu-i interesele dupa modelul inaintasilor. Nici regimul comunist nu a reusit sa deposedeze Sirnea - un paradis rural situat intre muntii Retezat si Piatra Craiului - de dreptul sau asupra celor 176 de hectare de pasune din masivul Coja. Inca din 1889, actele vorbesc limpede de proprietatea sirnenilor asupra acestui plai. Generatii dupa generatii si-au adus aici oile si vacile pe timp de vara, posesia asupra pamantului nefiind tulburata niciodata pana in 1993.
"Desi o folositi de un veac, pajistea asta e acum a noastra, cautati-va alta!"
- Dupa ce bunicii dumitale au intabulat la "Cartea Funciara", in 1889, pasunea de pe muntele Coja, sirnenii au devenit mari crescatori de oi si vite, concurand cu branenii si moecenii. S-a dus vestea cascavalului afumat de la Sirnea si a branzei in coaja de brad, iar vecinatatile din acesti munti ajunsesera un exemplu de armonie ciobaneasca, admirata, pana in 1919 si de fratii de peste granita cu Transilvania ocupata. Cine si cand a tulburat apele pacii din aceste tinuturi?
- Un grup de proprietari de padure din satul Pestera, comuna Moeciu. Iata numele lor: Emilia Mososiu, Iosif Folea, Gheorghe Secarea, Gheorghe Florescu, Emilia Enescu, Gheorghe Mosoiu, Gheorghe Cioaca, Felicia Piroasca, Ion Buzea, Aurel Boboc, Viorel Preda, Violeta Surdu, Aurel Preda si altii. Cand si-au cerut cele cateva hectare de padure din jurul pasunii noastre, ce s-au gandit sarmanii, cu mintea lor putina: ia, hai sa luam si pajistea asta, cu stana cu tot. Mai ceva ca activistii de partid, de pe timpul tatucului Stalin. M-am deplasat degraba la fata locului si am gasit totul ocupat. "Desi o folositi de un veac", mi-a spus razand si aratandu-mi o bata noduroasa unul dintre ei, "pajistea asta e acum a noastra, cautati-va alta!". Nu ne puteam lupta cu ei. Ne-am pus speranta in Justitie. Ca urmare, sprijiniti de Primaria Fundata, de care apartinem, am deschis proces la judecatoria Zarnesti. Fara mari emotii, deoarece dreptatea era de partea noastra, am castigat. Nemultumiti, pesterenii au atacat cu recurs. Au pierdut chiar pe actiunea lor, deoarece cauza noastra era prea clara, sustinuta cu documente oficiale ale Statului Roman. Dar, cu toate acestea, noi am fost impiedicati in continuare, cu batele si topoarele, sa intram cu oile pe pasune. Ne-am adresat Judecatoriei Brasov, iar prin sentinta civila nr. 12134 din 26. oct. 1993, am castigat din nou. Paratii au fost obligati sa ne lase in deplina posesie muntele si stana, construita de mine, in urma cu 30 de ani. Au facut iarasi recurs la Tribunalul Brasov. Dar decizia a fost tot in favoarea noastra: "Terenul in cauza este proprietatea sirnenilor de peste 100 de ani. Posesia lor a fost continua, publica, pasnica. Deposedarea s-a facut prin violenta". Impinsi de setea de pamant furat, pesterenii au facut un nou recurs la Curtea de Apel Brasov. S-a emis, fireste, o noua sentinta in favoarea noastra, de data aceasta cu precizarea: "...Obstea din Sirnea (Fundata) are drept de proprietate definitiv si irevocabil". Cu toate acestea, pasunea ne era interzisa de acest grup golanesc care sfideaza justitia, desi primisera decizia de evacuare. Judecatoarea Marilena Manjila din Zarnesti le-a dat ideea de a se adanci si mai mult in ilegalitati. I-a pus pe fiecare sa scrie cate o cerere de intabulare pe suprafata respectiva. Apoi, in totala sfidare a legii tarii, "manjita" judecatoare a semnat fiecare hartie pe genunchi, fara macar sa le ceara notarizarea acelor minciuni: "Se aproba intabularea".
- Cum sa intabulezi peste ceea ce era intabulat de peste 100 de ani? Acesta este fals material in inscrisurile publice. Unde este astazi judecatoarea Manjila?
- A fost exclusa din Magistratura pentru o multime de afaceri necurate. Dupa cum ii spune si numele, era coruptia intruchipata aceasta femeie, diavolul strecurat pe sub "sutana" Statului. Astazi practica avocatura. In fine, dupa plecarea ei, sprijinul acestor oameni necinstiti a ramas procurorul Ion Lazar din Zarnesti, si el un elev constiincios al judecatoarei Manjila. Partener de chefuri al unora dintre cei care ne-au facut atatea necazuri (pierderea noastra anuala este de circa 100 de milioane de lei prin imposibilitatea de a pasuna, mulge, inchega si pregati branza in stana proprie), acest procuror s-a intrecut pe sine in actiuni necurate.
</b><b>"M-au tarat 300 de metri, mi-au rupt dintii, mi-au furat haina de piele imblanita, caciula si cazanul de cupru"
- Sa recapitulam: Judecatoria Zarnesti, Judecatoria Brasov, Tribunalul Brasov si Curtea de Apel Brasov v-au dat pe rand castig de cauza. Au fost date decizii de evacuare. Dupa toate acestea, o judecatoare intabuleaza pasunea obstei dvs. pe numele agresorilor. Pe urmele ei, prim-procurorul din Zarnesti decide neinceperea urmaririi penale impotriva acelorasi, desi v-au batut si au furat si distrus stana. Cineva pare ca trage de timp, sfidand legile si bunul-simt. Cele 500 de oi si 60 de vaci ale sirnenilor tot nu au unde pasuna. Cum e posibil?
- Asteapta sa mor eu; se gandesc ca, daca mor, nu va mai avea cine sa lupte, ca ceilalti sunt plecati din sat, sunt femei slabe ori barbati prea batrani. N-am sa le dau insa satisfactia asta, voi continua sa lupt pentru dreptate. Chiar daca procurorului Lazar i s-a alaturat procurorul Saramet din Brasov, care a dispus si el neinceperea urmaririi penale asupra celor care m-au mutilat. In certificatul medical atasat la dosar se spune clar: "In urma consultatiilor interdisciplinare, se descopera fractura coroanelor 13 si 23, cu fractura protezei. Bmf bucomaxilofacial". La asta se adauga marturia celor 5 sirneni care au fost si ei amenintati si loviti, scapand cu fuga. Pe mine m-au tarat 300 de metri, mi-au rupt dintii, mi-au furat haina de piele imblanita cu piei de miel, portmoneul cu un milion de lei, bastonul, buletinul, caciula de astrahan si cazanul de cupru pentru pregatirea branzei. Numai acest cazan valoreaza peste 8 milioane de lei. Nu sunt acestea motive pentru inceperea urmaririi penale? Cine a mai vazut atata nedreptate? Mie imi pare ca Guvernul actual parca ar dori sa faca ceva pentru popor, dar nu e lasat de potaile astea care sunt in posturile cheie din intreaga tara.
- De ce nu v-ati plans la Prefectura si la Ministerul Justitiei?
- M-am plans, dar aceste institutii ii trimit tot procurorului Lazar o adresa si ii cer sa solutioneze plangerile mele. Totusi, Directia Judiciara a Ministerului Justitiei mi-a trimis o scrisoare in data de 11 mai 1998, in care mi se spunea ca au fost verificate toate deciziile judecatoresti pe tema muntelui Coja, fiind gasite perfect intemeiate. Mai mult, la Minister s-a inteles foarte bine ca asa-zisele plangeri ale grupului din Moeciu nu se refera la pasunea noastra, ci la o alta, de pe muntele Pietrele ("...Va precizam ca inscrisurile prezentate de contestatarii din Moeciu de refera la alte suprafete de teren, inscrise in alte carti funciare"). Nu e absurd? Ei nici nu stiu ce sa ceara in instanta, poate pasunea de la Pietrele, cu care n-avem nimic a face, dar ne impiedica pe noi sa pastem oile la Coja. Vin cu batele si topoarele, si nimeni nu mai indrazneste sa dea ochii cu ei, chiar daca si Prefectura ne-a dat dreptate. In 1998, prefectul Ion Nicolae imi scria: "Pentru intrarea in legalitate se impune ca Primaria comunei Fundata (de care apartine satul Sirnea) sa solicite la Judecatoria Brasov radierea intabularilor efectuate nelegal de catre un grup de cetateni din Moeciu de Jos". Dupa cum v-am spus, Judecatoria Brasov ne-a dat dreptate si a dispus evacuarea. Dar noi, niste batrani neputinciosi, tot nu indraznim sa ducem oile la Coja, fiindca ne ameninta, incurajati de faptul ca procurorul Lazar le tine partea. Ca sa rezolve definitiv in favoarea lor aceasta obsesie, ne-au distrus stana, construindu-si o alta din materialele furate, intr-o margine a poienii asupra careia nu au nici un drept. Au distrus acoperisul, au furat capriorii, usile, mesele. Ne-au luat pana si cosul de fum pe care politistii criminalisti l-au identificat pe acoperisul lor. De altfel, Politia si-a facut meseria corect, a intocmit procese verbale si a facut fotografii, identificand toate materialele furate. Mai departe e treaba Procuraturii Zarnesti, care ar trebui sa-i aresteze, dar care nu va interveni cat timp se afla acolo Ion Lazar. As vrea sa stie lumea ca, dupa 100 de ani de liniste, proprietatea noastra este tulburata sub protectia unui procuror.Ion Longin Popescu
Foto: Emanuel Tanjala