</b>
<b>Semnele vindecarii Cancerului</b><b>Interviu cu dr. Cristian Boerescu
Cancerul continua sa reprezinte o problema nerezolvata a medicinii moderne, astfel ca la inceputul mileniului Iii, aceasta maladie este a doua cauza de mortalitate la nivel mondial si national, afectand din ce in ce mai multi oameni, de la copii la tineri, maturi si varstnici. Cu evolutia sa imprevizibila, producand dureri insuportabile, boala canceroasa este cel mai adesea insensibila la tratamentele clasice. La doi ani de la declansarea bolii, doar 28% din cei care au urmat un tratament alopat vor supravietui, pentru ca la cinci ani, numarul supravietuitorilor sa se reduca cu inca o treime. Si totusi, cancerul poate fi invins. Ne dovedesc acest lucru numeroasele scrisori ale cititorilor revistei "Formula As", care au apelat la metodele medicinei alternative. Vreme de mai multi ani, publicatia noastra a scos la lumina leacuri stravechi, multe dintre ele extrem de eficiente in tratamentul cancerului. S-au prezentat plante exceptionale, cum ar fi spanzul, marul-lupului, napraznicul, captalanul. S-au pus la dispozitia cititorilor cure naturiste de vindecare: regimul Oshawa cu cereale integrale, cura cu sucuri si cruditati, dieta anticancer, postul negru de mai multe zile si faimoasele regimuri Bg (adica boli grave) ale regretatului Valeriu Popa, subliniindu-se, deasemeni, si importanta intaririi morale prin rugaciune. Mai pretios poate decat toate aceste metode a fost exemplul personal al celor care au invins aceasta boala si pe care i-am prezentat in paginile revistei.
Cancerul este vindecabil, dar dincolo de acest enunt optimist se afla si o fata nevazuta a vindecarii, adica efortul urias pe care trebuie sa-l depuna pacientul. In urma cu cateva luni, am publicat o scrisoare extrem de interesanta a unei cititoare care, dupa o interventie chirurgicala intr-un cancer mamar, reusise sa se refaca aproape miraculos, dubland tratamentele cu autosugestie pozitiva... Epuizata, totusi, de lunga lupta cu boala, autoarea scrisorii punea o intrebare extrem de acuta: Care sunt semnele vindecarii cancerului? Exista semnale care sa arate finalul, victoria, pragul dincolo de care incepe o viata normala? Intrucat spaima de recidiva este o boala la fel de grea ca si cancerul, am abordat-o intr-un interviu cu d-l dr. Cristian Boerescu, un medic cu mare experienta in tratarea bolilor neoplazice, prin metodele medicinei alternative.
</b><b>"Important e ca lupta sa fie pornita din primul minut"
- D-le dr. Cristian Boerescu, v-ati specializat in Germania, la Clinica "Albert Schweitzer", v-ati ocupat mult timp de terapia bolilor cronice, aveti cazuri de cancere vindecate. Bogata dvs. experienta ne incurajeaza sa va intrebam daca vindecarea cancerului poate fi constatata in mod concret.
- Este minunat sa putem vorbi despre vindecari intr-o boala atat de grava, pentru ca cei care lupta cu ea sa stie ca au o speranta, ca au o sansa, chiar daca ea este uneori foarte mica. In acest grup de afectiuni reunite generic sub numele de cancer, mai mult ca in orice maladie, factorul psihic joaca un rol hotarator. Fiecare bolnav trebuie sa-si evalueze resursele interioare, sa-si stabileasca o motivatie puternica pentru care vrea sa traiasca si sa se mobilizeze personal pentru obtinerea reusitei. In tratatul Oxford de Oncologie, pacientii sunt sfatuiti sa intrebe intotdeauna doi medici. Eu as spune ca in astfel de cazuri sa se consulte serios chiar trei-patru specialisti, pentru a se stabili o strategie terapeutica cat mai eficienta. Pentru a va raspunde la intrebare, trebuie sa ne intoarcem putin in urma, la inceputul tratamentului naturist, cand pot aparea unele simptome care "sugereaza" bolnavului o agravare a starii sale. Multi se sperie si se opresc aici, fiind multumiti doar daca medicul face ceva ca sa le dispara simptomele neplacute. Insa cei interesati de o reala vindecare in cancer trebuie sa inteleaga ca un tratament simptomatic, asa cum o spune si numele, este paleativ, doar "ascunde" aceste simptome neplacute, le mascheaza, nu ataca cauza, deci nu vindeca. Este inexplicabil cum unele persoane se plang la cele mai mici neplaceri ale tratamentului naturist, in schimb suporta fara cracnire reactiile adverse inimaginabile ale medicamentelor de sinteza. Intr-un regim naturist purificator, pot aparea senzatii de greata, varsaturi, durere, transpiratie, senzatii de disconfort etc., care, chiar daca sunt greu de suportat, indica mai mult o reactivitate a organismului, o modificare a metabolismului general sau activarea eliminarilor de toxine decat o agravare a bolii. La drept vorbind, astfel de manifestari suparatoare pot aparea si la un om normal, care recurge la o cura de dezintoxicare. Totusi, pentru a ma edifica asupra acestui fenomen, am aplicat o metoda simpla, pe care am invatat-o in Germania, la Clinica "Albert Schweitzer": pur si simplu i-am pus pe rudele bolnavilor, oameni aparent sanatosi, sa urmeze aproximativ acelasi regim si aceleasi prescriptii naturale ca si cel bolnav. Multe persoane fiind "trup si suflet" alaturi de ruda lor aflata in grea suferinta, au decis cu entuziasm sa se supuna de bunavoie "la supliciile" unui tratament naturist, lucru care evident este imposibil de realizat in cazul chimioterapiei sau al radioterapiei. Rezultatele au fost in toate cazurile mult mai bune, bolnavul nu s-a mai simtit singur, solidaritatea celor din jur i-a dat curaj si s-a putut convinge personal ca unele simptome tin de dezintoxicare, si nu de "agravarea" bolii (din moment ce apare si la persoanele sanatoase din jurul sau).
La pacientii pe care i-am supravegheat de-a lungul timpului, am observat ca cei care au reusit sa se vindece, aproape invariabil au trecut prin "chinurile facerii", ca sa ma exprim mai plastic, dupa cum se poate vedea si din relatarile publicate in "Formula As": "Am strans din dinti, m-am chinuit ingrozitor", spunea intr-una din scrisori o pacienta. Sigur ca au existat si situatii foarte fericite, in care durerile si neplacerile au disparut imediat ce s-a inceput cura naturista, aceasta pentru ca nu toti bolnavii sunt la fel. Dar pe parcurs, la majoritatea pacientilor care insista in tratament, la un moment dat apar unele semne de bine, care conving bolnavul ca se afla pe drumul cel bun...
"Multi pacienti care se considera vindecati isi reiau obiceiurile gresite ale trecutului"
- Ce semne sunt acestea?
- Respiratie mai usoara, digestie si tranzit intestinal normale, somn lin, odihna deplina - senzatii subiective, pe care insa bolnavul le recunoaste fara dubiu si care se pot particulariza in functie de localizarea cancerului. De la acest moment, chiar daca boala mai comporta unele suisuri si coborasuri, pacientul devine constient ca are o sansa, prinde curaj si se mobilizeaza cu mai multa perseverenta. Din nefericire, sunt si foarte multi pacienti care se opresc aici, se considera vindecati, nu mai vin la control si, chiar mai grav, isi reiau obiceiurile gresite ale trecutului care i-au adus anterior la starea de boala. Aici pot sa dau multe exemple negative, dar regretele nu mai ajuta la nimic. De aceea, in orice caz, nu dupa simptome trebuie sa ne orientam cand apreciem vindecarea unui bolnav de cancer.
- Atunci dupa ce trebuie sa ne orientam? Ce analize trebuie facute si la ce interval, pentru a fi siguri ca am scapat?
- In cazul tumorilor exteriorizate (mai ales in fazele incipiente), se poate observa direct diminuarea pana la disparitie a deformatiei produse de tumora. Tumorile interne sunt observate in clinici medicale, prin bronhoscopie pentru tumorile bronhopulmonare, endoscopie pentru tumorile gastrice si duodenale, colonoscopie si rectoscopie pentru tumorile de colon si rect, citoscopie pentru tumorile vezicale, colposcopie pentru cancerele de col uterin, laringoscopie pentru laringe etc. Dar pana la urma, metodele imagistice moderne, ca ecografia si chiar mai bine, tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara, sunt singurele metode care pot masura foarte exact diminuarea sau disparitia din corp a unei tumori, absenta sau prezenta adenopatiilor ganglionare, a leziunilor osoase sau a altor complicatii care pot aparea in cancer in diversele segmente ale corpului. Am vazut cazuri cand dupa mai multe luni de tratament, formatiunea tumorala a scazut progresiv pana la disparitie (mai ales in cazul tumorilor cerebrale mici) sau in cazul unor tumori mari, inoperabile, dupa o scadere initiala, practic s-a oprit rata de crestere tumorala si ulterior s-a putut interveni chirurgical in scop terapeutic. Intr-o evolutie favorabila, cand exista o imunitate puternica, unele tumori maligne mari, inoperabile, se necrozeaza (se distrug), se calcifica si se fibrozeaza, practic se pietrifica izolandu-se tumora de restul organismului. Imi amintesc in acest context de o pacienta de 72 de ani, care avea o tumora de vezica biliara inoperabila si care, asa cum mi-a marturisit, s-a tratat mai multi ani dupa sfaturile din "Formula As", neavand bani sa mearga la doctori. Anul trecut a facut o ocluzie intestinala (incurcatura de mate, in limbaj popular). Atunci a fost operata de urgenta, ocazie cu care s-a vazut ca tumora diagnosticata in urma cu mai multi ani la tomografia computerizata, practic se pietrificase, fara a avea metastaze in alte organe, iar pacienta traieste si azi cu "piatra" in abdomen. Totusi, toata lumea trebuie sa stie ca investigatia cea mai sigura care poate certifica in ultima instanta vindecarea cancerului este fara indoiala "punctia biopsie", acolo unde evident se poate face fara alte riscuri si complicatii. Din nefericire, la noi in tara pacientii nu stiu in ce faza de boala se afla, pentru ca de cele mai multe ori, din lipsa de fonduri, nu li se fac aceste investigatii imagistice de care vorbeam, pe parcursul tratamentului oncologic, decat poate dupa 6 sau chiar 12 cure de chimioterapie. La spital, bolnavilor li se ia doar o banala proba de sange pentru hemoleucograma, dar aceasta investigatie nu apreciaza nicidecum vindecarea bolii sau evolutia ei, ci are doar rolul de a orienta (medicul) cu privire la doza de citostatice care se mai poate face... Mai clar, cititorii "Formulei As" trebuie sa retina ca un pacient care s-a vindecat de cancer sau este in tratament (fie el si naturist) trebuie sa certifice acest lucru cu aproape aceleasi investigatii medicale care i s-au facut initial, cand i s-a pus diagnosticul, iar daca nu i se fac periodic, sa le ceara la medicul curant sau la medicul de familie. Abia atunci se poate bucura pe deplin de succesul pe care l-a realizat.
- Totusi, la ce simptome trebuie sa se alerteze bolnavul si sa consulte medicul de urgenta? Care dintre ele arata o recidiva?
- La aproape orice simptom - durere (in primul rand), scadere nejustificata in greutate, febra fara o cauza aparenta, transpiratii superficiale, prurit (mancarime), scurgeri anormale din diverse cavitati ale corpului, sughit etc. - trebuie sa se consulte medicul de familie sau medicul curant. In orice caz, un bolnav de cancer, si atunci cand se inscrie intr-o evolutie favorabila, trebuie sa fie atent supravegheat medical, pe o perioada care poate ajunge pana la doi ani. De aceea, el trebuie sa vina obligatoriu la control regulat medical, la trei luni, maximum 6 luni interval, chiar daca nu are nici un simptom suparator.
</b>
<b>"Pacientii cei mai perseverenti, care s-au vindecat de cancer, raman fideli naturismului"
- Trebuie urmat un anumit tip de viata, un regim special dupa vindecare?
- Din punctul meu de vedere, nu se pune problema unor restrictii exagerate. Totusi, cine a trecut prin cosmarul unei asemenea boli cumplite, nu vad de ce ar reveni la obiceiuri alimentare nesanatoase, ca sa-si debiliteze sistemul imunitar, sau cine a avut cancer pulmonar, de ce sa se apuce din nou de fumat, doar pentru a umfla conturile firmelor de tigarete? Este absurd, fara logica! Am observat ca pacientii cei mai perseverenti, care s-au vindecat de cancer, raman totusi fideli naturismului, sunt practic alti oameni, mai constienti de realitatile care ne inconjoara. Ei devin foarte sensibili la valorile vietii si sunt veritabile focare benefice de altruism, daruire si puritate in anturajul lor. Este, daca vreti, un fenomen similar cu cel pus in evidenta de psihiatrul american dr. Raymond Moody, care a observat mai multi ani zeci de persoane care au trecut prin moarte clinica. "Experientele parapsihologice extraordinare si pana la urma spirituale suferite de subiectii respectivi", explica cercetatorul american, "au facut ca acestia sa-si schimbe radical modul de viata, sa se orienteze catre bine, sa-si ajute semenii, sa fie foarte atenti cu viata si sanatatea lor, de aceea au renuntat la consumul de carne, alcool, cafea, tutun sau droguri, cu alte cuvinte, doreau sa traiasca mult mai atent si sa se bucure din plin de fiecare zi a vietii lor, ca si cum aceasta ar fi ultima."
Este foarte neplacut sa vezi cum un bolnav care avea o mare speranta, caruia ii disparusera spre exemplu metastazele cerebrale in urma unor luni bune de tratament naturist, se apuca din nou de fumat, pentru ca apoi boala sa recidiveze si sa nu se mai poata face nimic. Nu exista cuvinte pentru a descrie regretele unor astfel de situatii triste. In schimb, cei care dupa vindecare s-au mentinut in limitele impuse de curentul naturist, la care pana la urma orice om al societatii moderne trebuie sa adere pentru a fi sanatos si la care "Formula As" face referiri aproape numar de numar, acestia se bucura de o sanatate infloritoare, chiar dupa mai multi ani de la vindecare: si-au reluat munca si duc o viata fericita alaturi de cei dragi, fiind in comunitatile lor exemple vii ale puterii regeneratoare a Naturii.Ilie Tudor
P.S. Reamintim pe aceasta cale ca revista "Formula As" realizeaza o documentare in randul cititorilor sai, pentru a pune la punct o cazuistica cu persoanele din intreaga tara care s-au vindecat de cancer, prin metode naturiste. Cazurile cele mai interesante vor fi premiate si publicate in paginile revistei, indiferent de tipul de tratament care a fost urmat.