Asii Muzicii
</b><b>Bega Blues Band</b><b>"In jazz trebuie sa ai mai mult simt al umorului decat in orice alt gen de muzica"
Grizonati si plini de viata, cei trei banateni au, pe langa un repertoriu vast cu care pot atrage "in plasa" spectatori cu gusturi diferite, un atu care de multe ori le lipseste muzicienilor cu experienta lor: pofta, placerea nebuna de a canta in concert, de a se juca, de a comunica cu publicul. Bateristul loveste cu sete in tobe, se stramba, rade, se exteriorizeaza, simte fiecare nota, basistul canta cu ochii inchisi, cu o atitudine senina, eleganta, iar solistul vocal, totodata chitaristul trupei, controleaza totul cu sarm si umor. In asteptarea aparitiei noului album, Bega Blues Band a sustinut doua concerte in Bucuresti, la "Art Jazz" si "Club A" (in cadrul interesantului program "Rock sub secera si ciocan") si se pregateste pentru un turneu in Germania.</b>
<b>
</b><b>****</b> Bega Blues Band s-a bazat inca de la infiintare pe cuplul de instrumentisti Bla Kmocsa - Johnny Bota, echipa extrem de sudata dupa ani buni de rodaj. "Eram in 1983 la un festival de jazz din Brasov, cand Bla, care urma sa apara singur cu chitara pe scena, ne-a intrebat pe mine si pe cei din trupa mea de atunci: <<Baieti, nu vreti sa ma acompaniati?>>. Am urcat pe scena cu el si de atunci cantam impreuna", isi aminteste Johnny Bota.
Intr-o formula diferita, din care nu se mai regasesc astazi decat cei doi, Bega Blues Band a lansat in 1993 unul din primele (daca nu chiar primul) Cd-uri romanesti de blues, "Blues de Timisoara". Cat de curand, timisorenii vor reveni pe piata discografica cu un nou album, "Te sponsorizez", care, spre deosebire de precedentul, va contine compozitii proprii si piese in limba romana. "Vor fi cateva texte haioase, dar in nici un caz triviale, vom avea si trei piese instrumentale, iar ca stil trecem prin funky, swing, jazz-rock, blues, chiar si prin folclorul brazilian. Pe primul Cd nu am avut decat prelucrari din repertoriul international, piese pe care le trecem prin filiera jazzistica si incercam sa le facem interesante, nu sa le copiem."
Tocmai aceste preluari ale unor piese clasice din zona rock, jazz, blues, pe care le transforma si carora le ofera haine noi, fac deliciul publicului la concertele Bega Blues Band si totodata mentin viu spiritul celor de pe scena, care cauta mereu noi cai de exprimare, noi solutii pentru teme arhicunoscute. "Sunt jazzmeni care n-au cantat in viata lor o compozitie proprie, insa ceea ce conteaza foarte mult este cum interpretezi o piesa. Sunt multe teme de jazz compuse in anii 30 - 40 pentru filme, teme care abia cateva decenii mai tarziu au ajuns slagare, in interpretarea lui Miles Davis sau John Coltrane."
Pana la aparitia noului album, punctul forte al trupei este reprezentat de prestatiile live. Libertatea oferita de repertoriu, precum si capacitatea de a comunica cu publicul, de a crea o atmosfera destinsa si totodata intima dau farmecul concertelor Bega Blues Band. "Nu ne simtim bine pe scena decat daca publicul, pe care il respectam foarte mult, se simte si el bine. Avem un repertoriu bogat si cantam in functie de reactiile spectatorilor. Sunt multi oameni de jazz care, preocupati de solo-urile lor, nu mai reusesc sa comunice, apar concentrati, incruntati, iar publicul oboseste. In jazz trebuie sa ai mai mult simt al umorului decat in orice alt gen de muzica. Il apreciem foarte mult pe Johnny Raducanu, alaturi de care am concertat de curand in Timisoara, pentru felul in care reuseste sa comunice, sa se faca ascultat. Secretul felului nostru de a canta deschis, dezinvolt, sta in ani lungi de studii si in faptul ca ne cunoastem foarte bine si ne putem baza unii pe altii."
Bega Blues Band a fost bine primita in cluburi si la festivalurile din Franta, Olanda, Ungaria, Germania, unde anul trecut a cantat la Campionatul Mondial de Pentatlon. "Spre deosebire de alti artisti romani, nu cantam pentru diaspora, ci pentru publicul autohton, cu care comunicam fara probleme. Am avut o experienta neplacuta acum cativa ani, cand aveam de sustinut un concert pentru romanii din Germania si ne-am dat seama ca cei prezenti isi doreau sa cantam manele. Pana la urma le-a placut si ce am cantat noi, n-au avut de ales."
O zona de atractie pentru formatia banateana a fost si ramane litoralul. "La sfarsitul anilor 80, am cantat cateva sezoane la <<Razelm>>, un local din Venus, unde, vreme de 5-6 ani, au concertat nume precum Harry Tavitian, Garbis Dedeian, Mircea Tiberian. Era un loc tare fain si poate domnul ministru, care tot planteaza palmieri pe litoral, se gandeste sa planteze si un local mai finut, in care sa poata intra un intelectual care nu vrea sa asculte numai manele si hip-hop. In ultimii ani am cantat in Vama-Veche, acolo unde am si pus umarul la organizarea primei editii a Festivalului de Jazz si Blues."
<b>De la rock la jazz, pe malurile Begai
Desi de mai bine de douazeci de ani canta jazz, Bela Kamocsa are asigurat un loc in istoria rock-ului romanesc, numele sau gasindu-se in prima componenta a legendarei trupe Phoenix. "Am cantat cu ei din 62 pana-n 71. La inceput erau Nicu Covaci, Moni Bordeianu si cu mine. Ne cunoscuseram in Liceul German din Timisoara si primul nume al trupei a fost Sfintii. Eram innebuniti dupa filmul <<Tinerii>> cu The Shadows, trupa de chitare a lui Cliff Richard, care a facut furori si a lansat moda chitarelor electrice si la noi. Prima oara eu am cantat la tobe, apoi a aparut Pilu Stefanovici care batea ca Ringo Starr, asa ca eu am fost mutat disciplinar la... bas. Am ramas din acea perioada cu multe amintiri frumoase si cu o chitara bas Fender, la care am cantat jazz pana in 76, cu Gramofon si cu alte trupe. Era o perioada in care toti voiau sa fuga in Occident, pe Dunare, pe jos, pe sus, nu conta, multi au si reusit si s-au stabilit acolo. Am decis sa ma pregatesc si eu pentru Vest si, pentru a fi acolo mai competitiv, am lasat basul si am inceput sa cant ca solist vocal si chitarist. Pana la urma nu am mai plecat, si dupa 90 am reusit sa calatoresc in tot Occidentul. Nu-mi pare rau ca am ramas; ma stapaneste un soi de patriotism local. Daca ma intreaba cineva: <<Mai, tu ce esti, roman, ungur?>>. Ii zic: <<Eu-s banatean, timisorean>>."
Colegul de cursa lunga a lui "Kmo", Johnny Bota, a fost unul dintre cei mai inversunati fani ai Phoenix-ului in anii 60. "Eram elev pe atunci, fugeam de la scoala, saream gardurile, pentru a-i vedea in concert, in discoteci, la cluburi muncitoresti sau studentesti. Era o atmosfera incinsa, se lasa cu geamuri sparte, cu scaune rupte. Erau niste idoli pentru mine si am incercat sa ajung ca ei. Am inceput cu Alegro, o trupa in care cantam ca solist vocal si violonist, alaturi de fratiii Krauser, si aveam succes, nu ca Phoenix, dar incingeam si noi spiritele in salile de concert. Dupa Liceul de Muzica din Timisoara, am plecat la Cluj, la Conservator, si, alaturi de Experimental Cvintet, am ales calea jazz-ului, din tainele caruia am avut mult de invatat, cantand alaturi de nume mari, precum Dan Ionescu, Liviu Butoi, Eugen Gondi." In prezent, Johnny Bota este profesor la Liceul de Muzica din Timisoara si violonist la Filarmonica Banatului.
Cel mai nou membru al Bega Blues Band-ului, care s-a alaturat trupei cu doi ani in urma, este Lica Dolga, un baterist exploziv, care a cantat vreme de 12 ani alaturi de Ilie Stepan intr-o alta formatie de mare valoare pe care a dat-o capitala Banatului: Pro Musica.Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)