Calendar PopularInaltarea Domnului- Ispasul - Pastele cailor -
La patruzeci de zile dupa Sfintele Pasti se sarbatoreste Inaltarea Domnului Iisus la ceruri. In Maramures se fac slujbe in toate bisericile si nu se lucreaza nimic. Pastele ortodox nefiind pana in prezent o sarbatoare cu data fixa, nici Inaltarea nu are o anumita data. Cade intotdeauna joia, in a sasea saptamana dupa Pasti. Asa cum se intampla mereu, sarbatoarea crestina se impleteste cu datini stravechi, pastrate ca prin minune. Frumusetea lor pare scrisa in povesti.
Salutul crestinesc
Cine ajunge in Maramures din alta parte de tara va ramane poate uimit auzindu-i pe sateni dandu-si zilnic binete, cu un refren desprins, parca, din rugaciuni:
- Laude-se Domnul nostru Iisus Hristos!
- Laudat sa fie in veci. Amin.
Ori mai pe scurt:
- Laudam pe Iisus!
- In veci. Amin.
In pragul casei, la munca, pe langa carutele cu fan cosit, binetea e cu gandul la Dumnezeu.
De la Pasti la Inaltarea Domnului, salutul se schimba in "Hristos a inviat!" cu raspunsul "Adevarat a-nviat!". In mod special, in ziua de Inaltare, toti crestinii la sate spun: "Hristos s-a-naltat!", raspunzandu-se "Adevarat ca s-a-naltat!". Multe vechi randuieli s-au pierdut pe Iza si Mara, dar salutul crestinesc a ramas. Toata viata e cusuta in Maramures cu numele lui Iisus.
Pastele cailor
Marea sarbatoare a Inaltarii poarta in popor numele de Ispas sau Pastele cailor, pornind de la o legenda crestina pe care eu o stiu de la mama mea, Luchiana Fat.
"Zice ca Maica Domnului, cand cata, sarmana, lacas sa-L nasca pe Domnu Iisus, o ajuns intr-un grajd cu cai si s-o pus acolo in iezale (iesle). Caii o tropotit, o froit (nechezat) si nu s-o putut hodini. Ase cum o fo, ostenita si cu dureri, o trebuit sa plece. Si i-o blastamat pe cai: <<Voi, in veci sa n-aveti sat/ Numa-o data, la Ispas/ Si-atuncea numa on ceas>>. Si de-atunci, Ispasu ii Pastele cailor. Zice ca la Ispas, caii au pauza un ceas, un ceas nu mananca. Pana-i lume-n veci, tat mananca calu si roade, da la Ispas, are un ceas pauza. Sa opre (opresc) si nu mai manca nimic. Ase ii."
Ziua nintei (menta) caiesti
(Magie colectiva in sanul familiei)
"Ninta caiasca" este menta salbatica. In afara de menta cailor, se mai spune si "ninta broastelor", pentru ca-i plac terenurile mlastinoase. Aceasta planta este prezenta in Maramures intr-un dublu obicei, care se practica in ziua de Ispas. In prima lui parte, el vizeaza oamenii, fiind vorba despre o aromoterapie magica, iar in partea a doua, animalele, mai exact vacile, care trebuie ferite sa li se fure laptele de catre vrajitoarele din sat. Iata obiceiul, relatat tot de regretata mea mama, Luchiana, in aceeasi vorbire din Maramures, usor modificata pentru intelesul lecturii:
"Ninta ceie caiasca o culegem de Ispas si-o punem in casa, pa dupa icoane, si pa paturi, si pa jos, si pa tat locu si calcam pa ie si incuiam usa. Mirosa in casa frumos, ase te ridica mirosu, cat de mandru iera, gandeai ca te saturi cu mirosu acela fain. Umblam pe ninta (menta) casenii (familia), tati, ase - in colo si incoace. Am tanut usa inchisa pret de jumatate ceas si n-am grait nimic. Si-apoi, pana in ceie zi, n-am strans-o di pa jos. Pan-a doua zi nu s-o maturat pa jos, nu s-o strans ninta, tata o ramas acolo. Numa pa la icoane o ramas pana s-o uscat. No, ase am facut. Ase o fo cand am fo io cocoana (copila), cam ase, de vo zece ai (ani). Aduceam pana-i lume ninta di pa vale, di pa unde putem. Dimineata buna meream si strangeam tat satu".
Planta era culeasa inainte de rasaritul soarelui, incarcata de roua. Inhalarea mirosului de menta are trei stadii, de fapt. Intai, este socul aromatic produs prin zdrobirea ei cu picioarele, apoi se doarme o noapte in aroma atenuata de usoara ofilire a plantei, dupa care se inspira o vreme parfumul buchetelor asezate pe la icoane. Tacerea impusa in timpul calcatului in picioare a plantei este menita sa usureze concentrarea gandirii asupra scopului: inspirarea adanca a aromei, pentru protectia sanatatii si a vitalitatii, in mod special a cailor respiratorii si a plamanilor, impotriva temutei tuberculoze, care facea la vremea aceea ravagii, "dusa pe neam" (transmisa in familie). Nu este exclus ca inhalarea acestui miros puternic sa fi avut si un efect benefic asupra sistemului nervos, un efect antidepresiv si impotriva senilitatii, pentru ca orice taran, intrebat chiar si azi ce-si doreste cel mai mult, va raspunde ca vrea "sanatate si sa moara cu mintea intreaga" (pastrarea memoriei). Poate chiar acestei practici i se datoreaza varsta inaintata si luciditatea de invidiat a multor batrani din Maramures.
De ce se alege pentru acest ritual dimineata zilei de Inaltare? Pentru ca taranii stiu ca pana in aceasta zi, sau cel mult pana la Sanziene, plantele au putere maxima. "Florile de leac trebe culese pana-n Ispas, ca dupa acee Fata Padurii le ciunta varfu si nu mai au leac. Da cel mai bine ii ca florile de leac sa fie culese in ziua de Sanziene."
Langa Baia Mare, la Cufoaia, menta se pune la porti, avand rol clar de protectie magica.
Coronita vacilor
Profund religiosi, buni crestini, convinsi ca lumea e guvernata de doua principii: raul si binele, taranii din Maramures, ca si din alte zone ale tarii, si-au pastrat pana mai azi vechile practici magice de aparare, apartinand traditiei precrestine, mostenita in mod direct de la daci. Ele nu contravin prin nimic invataturii Bisericii, pentru ca au in comun gandul bun, gandirea pozitiva, cum se zice azi, salvarea din mrejele raului. Si iata ce spune vechea religie a gandului bun: "Tat in aceie zi, la Ispas, culegeam calcute (piciorul-cocosului) din cele galbine si faceam cununita pa fir de ninta, ca iera lung, si le puneam in corn la vaca si ase mereau in ciurda, gatite cu flori. Tate femeile faceu ase. Ziceau ca nu le mai strica stragoaiele (vrajitoarele) laptele. Daca le pui calcute in corn in ziua de Ispas, nu le mai poate lua laptele. In ziua de Ispas umbla stragoile, bosorcaile (vrajitoarele) sa ieie laptele de la vaci. Atunci au vacile cel mai mult lapte si groscior (smantana)". (Luchiana Fat)
Daca de Ispas plantele sunt in plenitudinea lor si ugerele vacilor siroiesc prin iarba de-atata lapte, atunci si fermecatoarele au cea mai mare putere si satul trebuie sa ia masuri de protectie.
Luatul laptelui este o poveste reala si de temut chiar si in zilele noastre. Stiinta farmecelor puternice, care fac ca laptele vacilor sa fie furat pe nevazute si nestiute, sa fie muls la mare distanta de grajdul in care se afla vita, se mai pastreaza si azi. Dar despre mutarea laptelui din ugerul vacii in ciubarul stragoilor, intr-un numar viitor al revistei, daca Dumnezeu ma va ingadui.Parasca Fat
Relatarea traditiei de Ispas i-o datorez mamei mele, crescuta in casa de crasnic (paracliser la biserica). Crasnicul "Batranul" - cum i se spunea - ii era bunic vitreg si era vestit pentru credinta cu care se ruga si pentru disparitia necazurilor in urma rugaciunilor sale.
Plante magice, de IspasLeusteanul si feriga
Spaima strigoilor
Functia magica pe care o indeplineste menta in Maramures e preluata in alte zone ale tarii de leustean si feriga, doua plante a caror putere deosebita se manifesta in ziua de Ispas. Cu o zi inainte de marea sarbatoare a Inaltarii, dimineata, pe roua, pana ce soarele rasare, se aduna din gradini manunchiuri de leustean, care se leaga buchete si se pun la porti si ferestre, ca sa fie gospodariile ferite de strigoi. Dupa ce se usuca, plantele sunt ingropate in spatele casei, in locul unde incepe gradina, pentru ca forta lor impiedica vrajitoarele satului sa fure mana roadelor de pe pamant si din pomi.
Si vitele sunt aparate cu leustean. Marele folclorist ardelean Ion Pop Reteganul descrie cateva obiceiuri care in satele izolate din nordul Ardealului se mai pastreaza si azi. In ziua de Ispas, vacile sunt scoase din grajduri si, inainte sa porneasca in pasune, sunt batute pe trup cu somoioage de leustean. Forta magica a plantei le fereste sa fie furate de lapte, anuland puterea descantecelor si a facerilor vrajitoresti. Leusteanul faciliteaza si fertilitatea. Tot in unele locuri din Transilvania se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, rostindu-se formula rituala de implinire: "Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici in acest furnicar".
Leac de bani si de maritat
In credintele vechi, populare, se spune ca feriga infloreste o singura data, in noaptea de Ispas. Floarea ei seamana cu trei stele stralucitoare, si cine are norocul s-o vada si s-o culeaga nu va mai duce niciodata lipsa de bani, ba si mai mult, va dobandi puterea de a afla ce gandesc oamenii. Culegerea florii presupune insa un lung si dificil ritual. Cei care se hotarasc sa-l urmeze trebuie sa se dezbrace in pielea goala si sa pandeasca feriga de seara si pana la al treilea cantat al cocosului. Pe toata durata asteptarii, zgomote sinistre, uruituri si voci omenesti incearca sa-i distraga atentia, facandu-l sa priveasca in alta parte sau sa fuga inspaimantat. Daca omul e mai puternic decat ispitele vrajitoresti si izbuteste sa priveasca tinta doar planta, inainte cu o clipa ca zorile sa rasara, va vedea cum feriga imboboceste si bobocii se transforma in stele. Repede, va trebui atunci sa o taie, sa lipeasca floarea cu tulpina cu tot pe o bucata de ceara galbena, de albina, si sa fuga cu ea acasa, fara a privi primprejur. Floarea de feriga nu e ravnita numai de oameni, ci si de strigoaice, care incearca sa-l rataceasca pe cel care-a cules-o, zapacindu-i mintile si lasandu-l, pe veci, nebun.
Simeon Florea Marian, marele "iscoditor" al traditiei romanesti, spune ca in noaptea de Inaltare, feriga are puterea de a le randui fetelor maritisul. Tanara care vrea sa-si puna cununa cu lamaita trebuie sa ia o bucata de paine si-un drob de sare si sa se duca cu ele intr-un loc unde creste feriga. Cum ajunge la ea, bate trei matanii si zice: "Feriga, eu te sorocesc/ Si te cinstesc/ Cu pane si sare/ Si cu sfintele matane/ Iar tu sa ma norocesti/ Si sa ma fericesti/ Cu ursitorul meu/ Care mi-i dat de Dumnezeu". Dupa ce rosteste descantecul, scoate feriga cu radacina cu tot, asezand in loc painea si sarea. Ajunsa acasa, fata pune la foc o oala noua cu apa neinceputa, baga in ea feriga si, dupa ce lichidul se incalzeste de-ajuns, se spala cu el pe trup.
Pentru a-si dovedi inrudirea cu sarbatoarea crestina, feriga era dusa de femei la biserica si sfintita de preoti, fiind apoi uscata si asternuta printre hainele din dulap. Singura planta care infloreste in ziua Inaltarii nu poate fi decat purtatoare de bine si de noroc.
Precizare
In legatura cu articolul "Fata care s-a incapatanat sa traiasca", publicat la rubrica "Un miracol adevarat, rugaciunea", F. As nr. 518.
Maica Hristofora de la Manastirea Agapia, judetul Neamt, ne roaga sa inseram in revista urmatoarele lamuriri: "Desi faptele relatate in textul publicat sub numele meu sunt intru totul adevarate, fiind vorba de intamplari din viata mea, autoarea nu sunt eu. Impresionat de necazurile prin care am trecut, cineva a crezut de cuviinta sa le aduca spre cunoastere publica, dar fara asentimentul meu. De altfel, scrisul nu-mi apartine si multumesc redactiei ca mi-a dat posibilitatea sa il confrunt cu al meu. In acest context, ii informez pe onoratii cititori ai revistei ca nu raspund nici la scrisori si nici atunci cand sunt cautata la chilie. Doresc sa-mi pot indeplini in liniste chemarea pe care am urmat-o, care cere smerenie. Oamenii nu au puteri supranaturale. Ne rugam cu credinta si vom primi".Maica Hristofora - Manastirea Agapia,
jud. Neamt