Este Psd un partid social-democrat?
Faptul ca la recenta intalnire din Maroc a Consiliului Executiv al Internationalei Socialiste Psd nu a fost nominalizat pe lista viitorilor membri ai organizatiei a fost interpretat de cei mai multi analisti drept un episod al "razboiului Basescu-Nastase", o etapa a "eternei" confruntari cu Pd-ul. Internationala Socialista regrupeaza toate partidele stangii democratice, necomuniste din lume. Unele dintre acestea sunt, sau au fost partide de guvernamant in tari puternic dezvoltate, ca Germania, Franta sau Anglia, rolul lor in politica mondiala fiind clar marcat. A fi membru al unui astfel de club select inseamna, pentru oricare partid, nu numai o recunoastere internationala a statutului asumat, ci si o posibilitate de influentare concreta a strategiilor geo-politice din lumea contemporana. Psd-ul a cautat din rasputeri, de mai multi ani, sa patrunda in Is, organizatie din care Pd-ul face parte si din care a facut parte defunctul Psdr. Liderii sai au sustinut mereu ca orientarea lor este, in mod real, social-democrata si ca, cel putin dupa absorbtia Psdr-ului, locul de membru deplin li se cuvine cu prisosinta. Ba chiar, dupa penultima reuniune a Is de la Santo-Domingo, anuntasera ca pasul a fost facut, Psd-ul dobandind pozitia de membru-consultant. Intalnirea de la Casablanca a demonstrat inca o data ca minciuna face casa buna cu partidul guvernamental din Romania.
In presa s-a facut mare tapaj in legatura cu scrisoarea pe care Traian Basescu, liderul Pd-ului, ar fi transmis-o secretariatului Is, scrisoare prin care se demonstra incercarea frauduloasa a Psd de a confisca "traditia si trecutul Psdr". Psd-ul ar fi, in fapt, dupa cum sustine si un lider liberal, "fostul Pdsr, fost Fdsn, fost Fsn, fost Pcr". Doctrina social-democrata este asumata numai de fatada, iar programul politic este numai un program electoral. Psd-ul, crede d-l Basescu, nu este social-democrat decat cu numele. Ca urmare a scrisorii, dar si a interventiei celor doi delegati ai Pd-ului la lucrarile Consiliului Is, Anca Boagiu si Sorin Frunza Verde, Psd-ul a ratat iarasi primirea in Internationala, ramanand cu statutul de invitat, care - dupa cum afirma Traian Basescu - "nu exista in structurile Is. Invitat este acolo unde nu poti incadra pe nimeni: nici la partid cu drepturi depline, nici la partid cu drepturi consultative, nici la observatori". Liderul Pd-ist a transformat deci amanarea cererii de admitere a Psd-ului intr-o victorie personala, confirmand parerea ca actul este un "episod" al luptei sale politice cu Adrian Nastase. "Cand Psd nu va mai fura, nu se va mai amesteca in justitie, cand va respecta cetateanul, cand va deveni un partid social-democrat, atunci va avea in noi un sustinator", a conchis d-l Basescu. In zadar d-nii Gusa si Bostinaru, trimisii Psd-ului la reuniune, au cautat sa dezminta spusele politicianului din opozitie. Psd-ul a suferit, in plan propagandistic, inca o infrangere.
Problema nu este insa cea a unei batalii publicitar-propagandistice. Psd-ul incearca, desigur, din ratiuni electorale, sa confiste pentru propriul folos orice conjunctura internationala favorabila tarii. Daca Romania va fi, de exemplu, admisa in Nato, acest fapt va fi prezentat drept un triumf al Psd, ferm condus de d-l Adrian Nastase. Daca Ue isi va deschide portile pentru Romania, o va face pentru ca Psd-ul a stiut sa gestioneze corect, in spirit modern social-democrat, treburile tarii. Nici unul dintre difuzorii propagandei Psd-iste nu va recunoaste ca "succesele" se datoreaza unor evenimente conjuncturale (precum atacul terorist din 11 septembrie 2001) care au obligat mari organizatii internationale, ca Nato si Ue, sa-si schimbe structural strategiile globale. Psd-ul exploateaza deci public oricare imprejurare favorabila tarii pentru a-si asigura mentinerea la putere. Oricare alt partid ar proceda probabil la fel. Problema care se pune in realitate este insa daca Psd-ul este ceea ce sustine ca este, adica un veritabil partid social-democrat. Fara formule patimase, cu iz propagandistic, de tip Basescu, putem spune, argumentat, ca nu.
Partidul la putere are, evident, un program si o doctrina social-democrate. Dar, in Romania, exista destule partide care una spun si alta fac. Social-democratia moderna, de tip occidental, urmareste obtinerea echilibrului social printr-o politica de redistribuire echitabila a avutiei generale, pe fondul respectului strict al proprietatii. Statul nu se amesteca excesiv in initiativa privata si nici nu cauta sa exploateze dur, din punct de vedere fiscal, reusitele acesteia. Iata insa ce declara de curand d-l Nastase, liderul Psd, partid declarat social-democrat european si modern: "Pentru un guvern social-democrat munca este mai importanta decat proprietatea. Sigur, si problemele de proprietate sunt importante, in primul rand deoarece consolidarea statutului proprietatii va furniza un climat de investitii si va elimina o parte din coruptia din Romania. Dar trebuie sa fim constienti ca trebuie sa ne concentram mai mult pe problemele muncii". Daca occidentalii sustin ca proprietatea este cea care stimuleaza munca, statul intervenind doar pentru rasplatirea echitabila a ultimei, pentru ideologii Psd-isti munca devine elementul esential, pentru ca prin impozitarea ei se sustine statul. Psd a propus, in consecinta, un Cod al Muncii prin care se va ajunge la un control absolut al pietei mainii de lucru. Dezvoltarea ei naturala pe baza principiilor concurentei va fi stopata, ajungandu-se la o redistribuire a saraciei si la stimularea evazionismului fiscal ori a muncii la negru. Nu vom analiza, din lipsa de spatiu, defectele noului Cod al Muncii. Este de ajuns sa spunem ca el pare a emana mai degraba din conceptia comunista asupra proprietatii si muncii, si nu din cea social-democrata. Psd-ul vrea in fond, prin initiativa sa legislativa, sa realizeze o nivelare a veniturilor individuale si o crestere a veniturilor statului prin marirea bazei de impozitare.
In aparenta, politica Psd tine deci seama de latino-americanizarea societatii romanesti si incearca, prin masuri legislative socializante, sa inlature posibilitatea constituirii unei oligarhii, reduse numeric, dar detinand controlul absolut al economiei tarii. In realitate, Psd-ul favorizeaza clientelar formarea acestei paturi, constituite mai ales din membrii sai. Sub masca social-democrata s-au acumulat averi uriase, dezvaluite partial de celebrele "armagedoane". Ce exemplu mai nimerit de minciuna propagandistica poate fi luat decat recenta dezvaluire a "Adevarului", privind leafa unui functionar mediu de la Apaps, de cateva zeci de ori mai mare decat salariul mediu pe economie. Psd niveleaza, asadar, "social-democrat" veniturile cetatenilor, dar doar pentru... catei. Exemplele de falsificare propagandistica a formulei de actiune politica Psd-iste sunt nenumarate. Fie si numai modul de pesederizare fortata a functionarilor publici indica faptul ca avem de-a face cu un partid latent-totalitar si nu social-democrat. Minciuna are insa picioare scurte. Cum s-a mai intamplat pe alte planuri, si Is va descoperi - daca nu cumva a facut-o deja - ce fel de social-democratie practica Psd-ul. Consecintele, se pare, sa vad deja.Toma Roman