Mai mult ca prezentul
Ziarele au facut din moartea celui mai mare scriitor roman al timpului si a sotiei sale, ea insasi o stralucita artista, un subiect de senzatie, o melodrama de prost gust. Sunt sigura ca Stefan Augustin Doinas si Irinel Liciu ar fi fost dezolati sa citeasca ce s-a scris cu aceasta ocazie. Fiinte nobile, profunde, sensibile si discrete, pentru cuplul lor exemplar de caractere, scormonirea mahalageasca a intimitatii de catre niste gazetarasi inculti si lipsiti de bun-simt ar fi fost inacceptabila si jignitoare. Din pacate, e sigur ca, fara decizia balerinei de a-si urma iubitul in eternitate (chiar faptul ca o dragoste se poate mentine la aceeasi intensitate timp de peste patru decenii pare azi cu totul si cu totul iesit din comun), cotidianele populare n-ar fi rezervat poetului si academicianului decat chenarul unui necrolog formal.
Nu statura literara si umana a lui Stefan Augustin Doinas a precumpanit in tragica imprejurare, nici faptul ca Irinel Liciu a lasat creatii unice in istoria baletului romanesc. (Din chiar ziua mortii ei voluntare, reporteri de televiziune si din presa scrisa habar n-aveau ca Silvia Lia Popa e Irinel Liciu si, oricum, numele asta nu le spunea tinerilor nimic. Ei incercau sa dea buzna in locuinta, pentru a filma trupul neinsufletit si durerea rudelor. Ziarul "Gardianul" a si publicat cu nerusinare o asemenea poza morbida.) Cu gandirea lor deformata de goana dupa senzational si o educatie precara, jurnalistii au coborat tragedia la nivelul unei povesti lacrimogene pentru amatorii de telenovele.
Doar revistele culturale, indoliate cu adevarat, au omagiat cum se cuvine si in cunostinta de cauza personalitatile celor doi mari artisti romani, uniti in iubire vesnica, si au relevat amploarea pierderii suferite de cultura romana. Cand vine vorba despre Stefan Augustin Doinas, lumea se gandeste in general doar la balada "Mistretul cu colti de argint", care se invata la scoala si e recitata cu predilectie la serbari. E nedrept, fiindca din timpul vietii Doinas a devenit un capitol important in istoria literaturii romane, datorita exceptionalei, ca amploare si valoare, opere poetice, de eseist si traducator. Zecile de volume pe care le-a semnat incepand din 1964 (cand a revenit in viata literara, dupa o detentie politica urmata de interdictia de a publica) sunt dovada unei vocatii superioare, ce nu admitea nici un fel de compromisuri. Lumea literara i-a recunoscut eminenta, atribuindu-i cele mai importante premii, iar dupa 1989, incluzandu-l printre membrii ei, Academia Romana si-a adaugat un plus de prestigiu. Cred ca, in ciuda vremurilor potrivnice pe care le-a trait, Stefan Augustin Doinas a fost un om fericit: a avut parte de bucuria vocatiei implinite si unanim recunoscute, de o mare dragoste si a murit tanar la 80 de ani, in plina forta creatoare, fara sa fi cunoscut declinul fizic si intelectual. In omagiul sau din "Romania literara" de saptamana trecuta, Livius Ciocarlie, o autoritate a lumii scriitoricesti, incheie astfel: "Ce-ar mai fi de adaugat? Ca am pierdut un poet important? Pe acesta, din fericire, nu l-am pierdut. El ne va pierde pe drumul posteritatii. L-am pierdut insa pe om. Pe omul atat de cumpatat, de intelept, de nespectaculos in gloria lui, incat nu-ti evoca ceea ce cu evidenta stiai ca este: un foarte mare artist".Adriana Bittel
Televiziune
</b><b>Bravo Bravissimo! pentru emisiunea "Bravo, Bravissimo!"
Titlul acesta contine, evident, o scanteie de entuziasm. Un entuziasm - inca timid - pentru emisiunea gazduita de Tvr 1 in dupa-amiaza zilei de 2 iunie - socotita a fi o prelungire a zilei dedicate copiilor din toata lumea. Am privit, asadar, cu mare placere, o emisiune realizata de Casa de productie Tv, Film si Consulting - producatori: Octavian Iordachescu si Dumitru Morosanu - in care totul, absolut totul, a avut un aer de prospetime, de voie buna, dar nu numai atat! Spre deosebire de majoritatea emisiunilor dedicate copiilor si interpretate mai ales de copii (in care scenariile sunt destul de stangace, unde se merge doar pe ideea de distractie si deloc pe educatie), in emisiunea moderata excelent, cu umor, tandrete si bun-gust de Dan Bittman, concursurile nu au fost legate doar de dans, de cant, ci si - in fine! - de literatura. "Campionilor" li s-au pus intrebari, nu doar cu privire la Vip-uri trecatoare, la fotomodele ori eroi de desene animate, ci si din lumea mirifica a literaturii pentru copii. Au fost, astfel, evocati in emisiune Creanga, Sadoveanu, Petre Ispirescu si Eminescu. Emisiunea - destul de lunga! - a avut ritm, a avut tensiunea necesara unor concursuri de acest tip. Nu s-a strecurat nici o nota de vulgaritate in minutele spectacolului. Copiii au fost imbracati ca niste copii ce sunt, iar Dan Bittman si-a pastrat tot timpul un aer jucaus si "curat". Realizatoarea acestui minunat spectacol a fost, spre lauda ei, regizoarea Corina Voicu, absolventa a I.A.T.C. in 1990, la clasa profesorilor Dem Radulescu si Gelu Colceag - sectia actorie. Inca o data, Bravo Bravissimo pentru autorii acestui spectacol minunat, daruit copiilor nostri!
</b><b>Gala premiilor A.P.T.R.
Luni seara, in decorul elegant oferit, ca de obicei, de Hotelul "Intercontinental", s-a desfasurat Cea de a 12-a editie a Galei in cadrul careia sunt rasplatite si incurajate talentele din lumea magica a televiziunii. Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania este prima organizatie a teleastilor profesionisti din tara noastra, o asociatie artistica independenta, fondata la 9 mai 1990 de catre un grup de realizatori de elita. Ajutata de sponsori generosi, A.P.T.R. a premiat de fiecare data Valoarea. Dar si Curajul, Inspiratia si Demnitatea profesionala.
La Gala din acest an au participat 17 televiziuni si 9 Case de productie, cu 135 de Programe. Juriul - compus din Nicolae Breban, Manuela Cernat, Ioan Grigorescu, Horea Murgu, Dan Necsulea, Cornel Nistorescu si Iolanda Staniloiu - a avut destul de furca. Si totusi, a reusit, cred eu, sa fie in cele din urma obiectiv. Lista premiantilor e foarte lunga. As mentiona totusi cu bucurie faptul ca filmul dedicat lui Octavian Goga a luat premiul binemeritat (ca si "Pelesul si povestile sale", realizatorii acestor documentare de cultura fiind Vasile Alecu si, respectiv, Sandrino Gavriloaia). A fost rasplatit si curajul unor reporteri - vezi premiul luat de Catalin Apostol de la Antena 1, pentru "Foame si pedeapsa". Un "Bravo!" pentru Dana Deac, din nou premianta A.P.T.R., ca si pentru Mircea Plangau de la Romania 1, pentru ancheta Tv "Capra vecinului". Spre incantarea noastra, Cristina Topescu - realizatoarea emisiunii "Focus" din tragica zi de 11 septembrie 2001 - a luat Premiul special al juriului, caruia noi i-am adauga si un premiu pentru "Omenie", dat fiind felul cum s-a luptat si se lupta pentru salvarea cainilor fara stapan. Titus Munteanu a obtinut un preabinemeritat premiu pentru "Echipa fantastica", iar marii invingatori au fost - cum era si de asteptat - "clasicii" Dan Pita si Serban Marinescu, pentru excelentul serial "Martorii", realizat dupa un scenariu de Bogdan Ficeac. Dincolo de tot si de toate aceste fericite intamplari, un merit special al Galei a fost faptul ca, in sfarsit, a fost declarat, in mod oficial, Razboi Audientei cu orice pret, in favoarea Culturii si a Valorilor Nationale. Au spus-o de repetate ori membrii juriului, valori consacrate la randul lor. A spus-o moderatoarea Galei, prestigiosul critic de film dr. Manuela Cernat. Bravo lor!Silvia Kerim