Peru - si!
Romania - no!
Cine acuza democratia de toate relele petrecute in Romania dupa 1989 nu-si da seama ca, in realitate, acuza tocmai lipsa democratiei. Intr-o democratie adevarata, bazata pe legi clare, nu s-ar fi intamplat nici a zecea parte din nenorocirile abatute asupra romanilor in ultimii 12 ani. Iata un caz notoriu: Rosia Montana. Legea Administratiei Publice Locale stipuleaza clar: o hotarare majora privind soarta populatiei dintr-o localitate sau zona (cum ar fi stramutarea) nu se poate lua decat in urma unui referendum. De 4-5 ani, de cand Compania lui Frank Timis a obtinut concesionarea zacamantului strategic de aur al tarii, intreaga opinie publica romaneasca se afla in centrul unui concert "fuzzy" (cetos) de declaratii contradictorii, lansate de masina de propaganda a "Gold Corporation". Dar niciodata nu s-a amintit nimic de organizarea unui referendum - bau-bau-ul de care se teme cel mai tare Compania. Cand lanseaza cifre fanteziste, precum "70%" sau "80%" (procentul de sustinere a Companiei in randul populatiei locale, zice-se), Frank Timis induce in eroare pe toata lumea, deoarece, in setea lui maladiva de aur, acest domn prezinta rezultatele unui sondaj, efectuat dupa ureche de oamenii sai, drept adevar absolut. Or, legea face vorbire de referendum (nu de sondaj), cu urne si cabine de vot, cu buletine inseriate, cu observatori independenti etc. Daca ar accepta sa se supuna votului democratic al comunitatii, Frank Timis ar dovedi ca este de o sinceritate totala in planurile sale, dar mai presus de toate, ar demonstra ca se supune legii. Exact cum s-a intamplat zilele trecute cu o companie canadiana surata, anume "Manhattan Minerals Corporation". Avand in plan sa exploateze aurul de sub localitatea peruana Tambogrande, operatie care presupune stramutarea populatiei, demolarea caselor si a monumentelor, decopertarea unei mari suprafete de teren (exact ceea ce doreste sa faca si "Gold Corporation" la Rosia Montana), compania s-a supus legii, dand ocazia oamenilor sa organizeze un referendum. S-a prezentat la vot 77% din populatie, iar proiectul a fost respins cu o majoritate covarsitoare: 98%! Si acolo este vorba de o mare investitie (315 milioane de dolari) si de mari cantitati de aur. Si acolo sunt multi oameni saraci si fara slujbe. Nici in Peru localnicii n-au avut, in istorie, prea multe beneficii de pe urma minelor de aur (conform FoEi Press Release, 4 iunie a.c. - www. foei.org). Cu alte cuvinte, si peruanii au cersit din poarta-n poarta... Dar nu s-au lasat injositi si umiliti de Frank Timis-ul lor. Nu s-au bucurat de recompensele promise, deoarece au inteles ca o companie care exploateaza aurul la suprafata, prin cianurare, iti ofera bani pentru azi, dar moarte pentru maine. Observatorii internationali au salutat rezultatele referendumului ca pe o victorie a democratiei: "Tambogrande este un caz emblematic pentru modul in care o comunitate stie sa-si aleaga propriul model de dezvoltare" (Gabriel Rivas-Ducca, coordonator minier la "Earth International"). "Azi a fost o celebrare a democratiei." (Gloria Chicaiza, Ecuador) "Localnicii sunt indreptatiti sa nu-si puna in pericol viata prin aceasta aventura riscanta." (Miriam Roseleur, Accion Ecologica, Peru)
Asadar, ceea ce in Peru se poate in Romania nu merge inca. Guvernul peruan (si acolo au existat destui Dan Ioan Popescu) si compania canadiana nu mai au alta iesire decat sa se supuna verdictului public. Dar nu cantand "trabaho si, samba no", adica mimand plecarea, ci luandu-si pur si simplu utilajele si indreptandu-se incotro vor vedea cu ochii.Ion Longin Popescu