In gropile disperarii
Una dintre bolile fatale cu care s-au contaminat romanii dupa atatia ani si discursuri de tranzitie este depresia nervoasa. Oricate antidepresive le-ar da guvernantii, ei nu se simt bine. Rad ce rad, dar rad cu lacrimi. Mai mult plang decat rad. Mai bine de jumatate dintre tinerii Romaniei vor sa plece din tara dupa ce-si termina studiile si cam tot atatia adulti regreta ca n-o mai pot face. Femeile sunt deprimate ca nu au fost selectionate sa culeaga capsuni in Spania, iar barbatii ca nu sunt suficient de chipesi sa plece pe Riviera franceza, sa dea gata portofele sau inimi de contese cu bani. Sunt deprimate sotiile ca sotii, deprimati si ei, isi cauta fericirea in vodca, in loc s-o caute in munca. Sunt deprimati subalternii ca li se schimba vechii directori, iar noii directori sunt deprimati ca fondurile de salarii au fost atinse fatal de marea depresie economica prin care trecem. Sunt deprimati indragostitii cu chenzine mai mici decat pretul florilor pe care ar vrea sa le ofere iubitelor. Pana si palmierii s-au pleostit indata ce au fost transplantati pe litoral, in loc sa binedispuna liota de turisti care bantuie fanteziile ministrului Agathon.
Uneori, pana si hotii sunt deprimati, nici ei nu mai sunt ce erau odata. Isi fac meseria fara tragere de inima, in sila si cu mustrari de constiinta. Ca tanarul care a dat o spargere la Sacele si, dupa ce a luat de la un pensionar televizorul si aparatul video, l-a mangaiat pe frunte si i-a spus: "Iarta-ma, n-am incotro!!!" Dezertorii sunt si ei deprimati, desi armata obligatorie e cea mai buna scoala pentru cei care vor sa-si piarda iluziile. Andrei Ficior a fugit din armata cu o pusca si ceva gloante, pentru ca nu suporta gandul ca trebuie sa stea departe de iubita. A fost prins fara probleme. Era atat de deprimat, ca n-a schitat nici cel mai neinsemnat gest de aparare.
Romanii nu mai sunt pe culmile, ci in gropile disperarii. In scurta vreme s-ar putea sa bata toate recordurile la capitolul acte disperate. Ei se urca pe macarale, se blocheaza in subterane sau blocheaza drumurile, isi dau foc in public sau se aseaza pe sina ferata, la o aruncatura de bat de gara.
Singuratatea naste monstri. Sinuciderea a devenit, ca si depresiunea psihica, un fenomen social. Maria din Piatra-Neamt si-a pus capat zilelor in spital fiind. Ea a profitat de neatentia unei asistente, a deschis fereastra si s-a aruncat de la etajul al treilea al Spitalului Judetean. Se pare ca, dupa moartea sotului ei, femeia nu mai suporta singuratatea. Singura a intrat in spital, singura a iesit. Si Conrad din Avrig a ales sinuciderea. El s-a dus la o cabana de langa Sacele si si-a pus streangul de gat. Si el tot din singuratate, dupa ce a fost parasit de sotia deprimata de saracie si somaj. Petru s-a legat si el la priza pentru ca sotia voia sa divorteze. Nu suporta sa fie abandonat in oceanul de singuratate al vietii de zi cu zi. Un baiat de 15 ani din Sibiu a incercat si el sa se sinucida. Se certase cu parintii. I s-au alaturat, din prietenie, doua fete, colege de scoala, care nu concepeau viata fara el. Impreuna au inghitit un tub intreg de medicamente. Au ajuns la urgenta si stau acum singuri, in rezerve, incercand sa gaseasca alta solutie, mai eficienta. Inspectorul scolar al judetului spune ca toti trei au probleme in familie si la scoala. Au ales sa incheie pentru totdeauna socotelile cu cosmarul cotidian. Ca si Marian din Bacau. El a vrut sa se omoare sub ochii copiilor. Motivul? Saracia. Si-a turnat in cap o damigeana cu benzina si si-a dat foc. Este al doilea bacauan care, in ultimul timp, a ales focul pentru a-si incheia socotelile cu viata si mizeria zilnica.
Multi dintre cei care au mai putut fi salvati spun cam acelasi lucru. Nu mai am sperante. Si, daca as avea, n-as avea ce face cu ele. Nu toata lumea poate sa vaneze, sa colectioneze case sau tablouri.N.C. Munteanu