Asii Muzicii
Seara batranilor muschetari</b><b>"Tandreturi mici, pentru doamne si gagici"
Excelenta idee a lui Aurel Mitran de a organiza, sub un titlu incitant, "Tandreturi mici, pentru doamne si gagici", un spectacol care sa reuneasca patru clasici ai folk-ului romanesc - Alifantis, Andries, Baniciu si Vintila - si trei supergrupuri - Zan, Electric Cotcodac si Pasarea Colibri - a adus peste 3500 de spectatori la Sala Palatului din Bucuresti, lasand in urma o seara unica. A fost pentru prima oara cand cei patru, pe care-i leaga o prietenie de trei decenii si care au colaborat de mai multe ori, au oferit impreuna un spectacol comun. Asteptarile, foarte mari la un asemenea afis, au fost onorate din plin. Ce a facut ca acesti "batrani muschetari" ai anilor 60-70 sa triumfe pe 23 mai 2002, in plina era a Internetului si a tehnicilor virtuale? In primul rand muzica, nestirbita de timp. Altceva? Atitudinea, tinuta artistilor, bunul lor simt, sinceritatea si umorul fin. Stofa!
Spectacolul a fost deschis - prilej de numeroase autoironii - de Nicu Alifantis si de a sa trupa Zan, formata din Virgil Popescu (bas), Relu Bitulescu (tobe), Razvan Mirica (chitara), Sorin Voinea (clape) si, invitat special, Emil Soumah (percutie). Recitalul lor a fost unul de cinci stele, cu un impresionant echilibru intre piesele binecunoscute si numeroase cantece noi, pe care Alifantis a avut curajul sa le prezinte in concert, in prima auditie pentru marea parte a spectatorilor. Reactia acestora, avizi de piese noi dupa sapte ani scursi de la precedentul album, "Voiaj", echivaleaza cu o prima unda verde pentru noul proiect al excelentului compozitor si om de scena care este Nicu Alifantis.
"Mijlocul" spectacolului i-a apartinut lui Alexandru Andries, care nu a scapat prilejul de a se amuza de statutul de "deschizator" de concert al prietenului sau. "Tin sa multumesc tanarului debutant care a cantat in deschidere. Desi are un nume greu de pronuntat, sper sa mai auzim de el." Chiar daca multi ii percep drept maestri ai folk-ului, Alifantis si Andries au aratat si in recitalurile de la Palat ca merg mai departe, lasand in urma granitele genului, cautand noi deschideri, noi cai de exprimare. Alifantis este adeptul sonoritatilor ample, al orchestratiilor complexe, iar Andries a ales ca mijloc de locomotie un trenulet jazzistic. Punctul comun este ca amandoi au in spate cate o trupa brici, cu instrumentisti de elita. In cazul lui Andries, este vorba de Mircea Tiberian (clape), Cristian Soleanu (saxofoane), Tudy Zaharescu (tobe), George Baicea (chitara) si Eugen Fegu (bas) care, alaturi de Ioana Maria Mantulescu (voce), si-au ales in sfarsit un nume de scena: Electric Cotcodac.
Pasarea Colibri, cel de-al treilea grup format din muzicieni binecunoscuti, cu cariere ce amintesc de istoria folk-ului si rock-ului romanesc, a facut o miscare buna prin cooptarea lui Marius Batu. "Talentat pustiul!", a glumit Mircea Baniciu, iar Batu, care a adus un suflu nou, un plus de nostalgie si melodicitate, nu si-a gasit intamplator locul in centrul scenei.
Seara a avut continuitate, iar legatura a fost caldura si prietenia ce s-au transmis de la un recital la celalalt si i-au reunit pe scena, dupa trei ore, pe toti protagonistii spectacolului. Ei au ales pentru final, ca un gand bun pentru un mare artist disparut, un cantec semnat Vali Sterian. Pana in acel moment, fiecare cantase cate o piesa din repertoriul celorlalti colegi de spectacol, cel mai inspirat fiind Andries, cu o superba preluare a compozitiei lui Alifantis, "Decembre".
Fara a face morala si a arata cu degetul, succesul spectacolului din 23 mai ar putea insemna o lectie fina pentru tinerii cantareti si chiar pentru "show-business"-ul nostru. Este vorba de reusita unui spectacol organizat fara sponsori, fara televiziuni, este vorba de artisti care isi vand foarte bine albumele si umplu sali mari, numai prin valoarea lor. Simplu! Fara "spectaculoase" si lunare schimbari de look, fara copierea celor mai noi tendinte din afara, fara videoclipuri despre infloritoarea industrie a sutienelor, fara sa fie difuzati obsesiv de radiouri si televiziuni, ca in cazul promovarii unor refrene tampitele.
</b><b>Mircea Baniciu
"Asteptam urmarea"
"A fost unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am avut in tara, dupa intoarcerea din Canada si Statele Unite. Mi-a placut in mod special publicul, care a fost cel de care aveam nevoie si cel care intelege foarte bine ceea ce facem si mi-a placut contextul acestui spectacol. Faptul ca am evoluat pe scena alaturi de prieteni buni, cu care ne cunoastem de atatia ani, ne-a facut sa uitam de stres, de emotii si sa cantam mai destinsi, mai linistiti. Am avut repetitii speciale inainte de acest concert, pentru ca noi nu cantam decat la inregistrari alaturi de alti instrumentisti, si de data asta, stiind ca ceilalti au trupe serioase in spate, nu am vrut sa fim mai prejos. I-am avut alaturi pe Razvan Lupu (tobe) si pe Dragu Constantin zis Kibadachi (bas) si ne-a prins foarte bine, astfel ca vrem sa continuam <<ostilitatile>> in aceasta formula. Suntem foarte multumiti de organizare, de la afise pana la instalatia de sunet, asigurata de Stage Expert, iar rezultatul este ca ne-am simtit bine pe scena si ca asteptam sa reluam acest gen de spectacol in Bucuresti, in tara si - de ce nu - in strainatate, acolo unde, dupa turneul american, am inteles ca avem multi admiratori."
</b><b>Alexandru Andries
"Conteaza cu adevarat prietenia dintre noi si legatura cu publicul"
"Au trecut aproape zece ani de la ultimele spectacole <<Dublu A>>, in care cantam alaturi de Nicu Alifantis in sali de teatru. Cantam fiecare cate doua-trei piese; eu il acompaniam la pian, Nicu trecea apoi la diverse instrumente de percutie si spectacolele erau foarte bine primite. Drumurile noastre muzicale s-au despartit, el a ales o zona etnica ce i se potriveste foarte bine, eu m-am inclinat mai mult spre jazz. Iata ca a aparut din nou Aurel Mitran, initiatorul spectacolelor cu <<Dublu A>>, pentru a organiza un alt eveniment special. E nevoie de un astfel de om, care sa vina cu ideile - tot el a propus ca fiecare sa cante o piesa din repertoriul colegilor de scena - si sa puna lucrurile cap la cap. Pentru mine a fost pentru prima oara, in 23 de ani de concerte, cand orele probelor de sunet s-au respectat cu strictete. In ceea ce priveste recitalul meu, am incercat sa evit piesele arhicunoscute, pe care le cant foarte des, am avut ceva emotii la piesa lui Alifantis si m-am bucurat teribil atunci cand la <<Andrii Popa>> l-am zarit cu coada ochiului in culise pe Mircea Baniciu, care dadea din brate si ma incuraja. M-a impresionat, de asemenea, foarte mult reactia publicului atunci cand am anuntat piesa pe care o vom canta impreuna, <<Fericirea>>, si numele celui care a scris-o, Vali Sterian, un prieten care a disparut dintre noi mult mai repede decat cred eu ca ar fi trebuit. A fost foarte bine ca au existat diferente de stil intre recitalurile noastre. Ceea ce conteaza cu adevarat este legatura cu publicul si prietenia reala dintre cei de pe scena, prietenie ce s-a pastrat si s-a simtit si in spectacolul de la Palat. Nicu a fost, de pilda, unul dintre cei care m-au impins, m-au obligat chiar sa scot in 84 primul meu album, <<Interioare>>, album pe care Mircea Baniciu, care era de atunci o vedeta, un nume, a facut backing vocals. Mai apoi am facut coperte de disc pentru Baniciu, pentru Mircea Vintila, am cantat cu ei, dar trebuie sa reamintesc ca acum a fost prima oara cand am fost cu totii pe scena."Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)