Muzica
</b>
<b>Doi mari artisti de origine romana, pe scena Ateneului din Bucuresti</b><b>Dirijorul Sergiu Comissiona si pianista Lory Wallfisch
La Ateneu, de cativa ani incoace finalul de stagiune aduce un oaspete drag, iubit deopotriva de public si de orchestra: dirijorul Sergiu Comissiona. Am devenit, cum se spune mai nou, un fan Comissiona, nescapand nici un concert pe care maestrul il dirijeaza la noi si ascultandu-i o parte din inregistrarile pe care am avut onoarea sa mi le ofere chiar domnia sa. In revista noastra am semnalat de fiecare data prezenta distinsului dirijor la pupitrul Filarmonicii si am publicat un interviu amplu, care surprindea ineditul unei vieti ce a "inceput" de doua ori: o data aici, in Romania, si a doua oara in 1960, anul emigrarii in Israel si al numirii ca director muzical al Orchestrei Simfonice din Haifa. Traiectoria artistica a maestrului Sergiu Comissiona a inclus directoratul muzical timp de 17 ani la Orchestra Simfonica din Baltimore, apoi conducerea Operei newyorkeze, iar din 1991, directoratul la Vancouver Symphony Orchestra. De-a lungul carierei, mari orchestre ale lumii se afla sub bagheta sa: orchestrele Filarmonicilor din Berlin si Londra, Orchestre de la Suisse Romande, Philadelphia Orchestra, Cleveland Orchestra etc., fiind si dirijorul Orchestrei Simfonice a Rtve din Madrid si invitat permanent al Orchestrei din Ierusalim. Performantele sale si preocuparile in domeniul educatiei muzicale au fost rasplatite cu titlul de Membru de onoare al Academiei de Muzica din Suedia.
Afisul concertelor din 16 si 17 mai pastreaza pentru "arhive", alaturi de numele lui Sergiu Comissiona, si numele pianistei Lory Wallfisch. Pretextul acestor concerte este aniversarea a 80 de ani a indragitei Lory Wallfisch.
Viata muzicala a ultimilor ani, inclusiv cea mai recenta editie a Festivalului "George Enescu", a cuprins evolutii marcante ale artistei. Plecata din tara impreuna cu sotul ei, de asemenea muzician, cu paisprezece ani inaintea lui Sergiu Comissiona, cetatean american din 1953, Lory Wallfisch a evoluat pe scene din Sua, Canada, Australia, Europa, Africa de Nord, Argentina. Lory Wallfisch a servit insa intr-un fel mai special cultura romana, de care vitregiile istoriei au silit-o sa se distanteze geografic: domnia sa este membru fondator al Societatii Enescu - Sua.
Intalnirea cu cei doi venerabili artisti, emanand atata tinerete prin dragostea lor fata de marea muzica, prin programul semnificativ ales, ramane exemplara; e o bucurie a sufletului pe care o pastram cu drag, cu admiratie.
La multi ani, Lory Wallfisch!Claudiu Ionescu
Firul scurt
Sarbatoarea Cinematografiei Romane
"Un veac de film romanesc" este emblema sub care s-a desfasurat recenta Gala organizata de Centrul National al Cinematografiei si Ministerul Culturii. Gala care a atribuit premii de excelenta unor mari talente daruite cu entuziasm si pasiune artei a saptea. Ne-am bucurat vazand cum pe impozanta scena a Operei Romane au defilat - cu acelasi trac ca la debut - actori, regizori, scenografi si operatori care au daruit de-a lungul catorva decenii emotii si stralucire unor filme ce au rezistat vremii si vremurilor.
</b><b>Excelenta sa Actorul
Irina Petrescu</b><b>"Visurile noastre de ieri si de azi se sprijina pe dragostea publicului nostru"
Nu cred ca trebuie sa ocolim si sa ne ferim de batranete. Sarbatoarea batranilor cai de cinema nu trebuie sa se numeasca "sarbatoarea gloabelor". Luni a fost o seara frumoasa si emotionanta. Nostalgiilor li s-au agatat cercei de petale colorate si absentii au fost acolo ca si cand n-ar fi plecat niciodata. Suntem la fel de bogati si naivi, desi nu vrem sa recunoastem, dar stim ca visurile noastre se sprijina pe dragostea si increderea vecinilor, care nu schimba postul Tv cand apare titlul unui film romanesc.
P.S.: O singura tristete si suparatoare nedreptate: presa de specialitate a vremii nu a aparut pe lista premiatilor. Or, noi stim bine cat de mult am datorat analizei, publicitatii si dragostei cu care ne-a pus in valoare revista "Cinema" a anilor 60 - 70 - 80... Noteaza, te rog, omagiul si reverenta mea distinselor Doamne-Cinema, batranelor si elegantelor mele prietene.
</b><b>Mircea Albulescu</b><b>"Fara ei, n-as fi fost ce sunt azi"
Tin neaparat sa amintesc ce-am spus in seara Galei din 13 mai: ca dedic premiul meu de excelenta colegului meu de scoala, marelui Amza Pellea. Si-am multumit unor oameni care nu mai sunt, fara de care eu n-as fi fost ceea ce sunt - regizorilor Paul Calinescu, lui Manole Marcus, Mircea Veroiu, Virgil Calotescu. Celor in viata, plecaciunile mele si speranta ca ne vom mai intalni de-o parte si de alta a camerei de filmat. Nadajduiesc sa fiu sanatos si sa mai prind cateva distributii, pentru ca e un lucru bine stiut: cel mai bun actor din lume este actorul in viata. Actor sanatos si prezent la prima ora pe platoul de filmare ori in teatru, la repetitii si spectacole. Odihnit si bine dispus, m-am intors si eu la activitatea mea zilnica, dupa ce-am petrecut sarbatorile de Pasti la niste buni prieteni, undeva in apropiere de Campulung, in comuna ce se cheama Bughia de Jos si e situata - culmea! - mai sus decat cealalta comuna careia i se spune Bughia de Sus. Si au fost nu doar trei zile de sarbatoare, ci o saptamana intreaga de vacanta, asa cum nu mai traisem de multa vreme. Nesperat cadou - unul dintre cele mai frumoase primite de mine din partea iepurasului. Acum ma grabesc sa ma intalnesc cu profesorul universitar doctor Ileana Berlogea, care mi-a fost profesoara si in Institut acum o jumatate de secol si iata ca, acum, ii supun teza mea de doctorat (cui Dumnezeu i-o folosi?). O teza despre Teatru si teatru radiofonic. Data viitoare, va rog sa ma gazduiti - ca pe orice doctor - in paginile revistei dvs. cu leacuri si tratamente naturiste. Pentru ca, serios vorbind, eu chiar cred in Thalia terapie - tratament pe care-l recomand tuturor celor care inca nu s-au imbolnavit de teatru.Alice Manoiu