Scandalul Fni zguduie iar puterea La doi ani de cand scandalul Fni a zguduit coalitia care a guvernat intre 1996 si 2000, povestea se repeta. Din raspunsurile aberante date pana acum de autoritatile romane avocatului israelian Yoram Sheftel al Ioanei Maria Vlas, reiese ca acestea nu numai ca nu vor sa afle adevarul, dar se si tem de el. De ce se tem autoritatile de acest caz nu este greu de dedus. Unul dintre cei care s-a grabit a da raspunsuri lipsite de tact a fost chiar presedintele Romaniei. Pentru Ion Iliescu, autoritatile romane nu ar avea ce sa negocieze cu Maria Vlas. Pe urmele sale, o multime de autoritati au vorbit inainte de a gandi. Asa cum a declarat avocatul israelian, este vorba despre posibilitatea de a afla conturile in care s-au scurs 300 de milioane de dolari, precum si de recuperarea acestor bani. Asa cum au revendicat ani de zile pagubitii de la Fni, miza ar fi despagubirea a aproximativ 300.000 de persoane. Cand la mijloc sunt asemenea mize, faptul ca autoritatile invoca lipsa unor prevederi privind posibilitatea negocierilor din Codul de Procedura Penala dovedeste mai mult decat rea-vointa. Este vorba despre invocarea unor pretexte, in scopul acoperirii urmelor, al apararii intereselor inguste ale unora dintre cei care, in detrimentul celor multi, au beneficiat preferential, direct sau indirect, de banii de la Fni.
Scandalul Sorin Ovidiu Vantu este departe de a se fi incheiat. Cand s-a prabusit Fni, presa a avansat mai multe ipoteze. Cu timpul, au iesit la iveala tot felul de amanunte semnificative. Astfel, a reiesit ca au existat mai multe rapoarte sau avertismente cu privire la potentialul de risc al acestui fond de investitii. Unul dintre ele ar fi pornit cu cateva luni inainte de declansarea scandalului, de la fostul sef al Corpului de Control al primului-ministru, si atentiona cu privire la consecintele probabile ale prabusirii Fni oficialitati aflate in cele mai inalte pozitii, inclusiv din cadrul serviciilor secrete. Faptul ca autoritatile de atunci nu au facut nimic, se leaga de anumite calcule politice. Se spera in castigarea alegerilor, si datorita implicarii mai multor nume mari din Pdsr in afacerile Sov. Calculul a dat gres din mai multe motive. Sov implicase in afacerile sale tenebroase, in sponsorizarile sale generoase, reprezentanti ai partidelor politice din intregul spectru politic. Ca intr-un efect de bumerang, scandalul s-a intors impotriva unora dintre cei care nu au luat nici un fel de masura pentru a-l impiedica. Dupa alegerile din 2000, presa a publicat relatari cu privire la faptul ca noul presedinte Iliescu beneficiase si el, din partea lui Sov - prin fundatiile sale electorale, prin echipele private de protectie - de un ajutor consistent in campanie. Graba cu care a sarit presedintele Iliescu sa dea declaratii impotriva eventualei utilitati a unor intelegeri cu Ioana Maria Vlas devine astfel mai mult decat suspecta.
Potentialul politic exploziv al scandalului Fni s-a vazut la alegerile din 2000. Dar povestea nu s-a incheiat. Asa cum a fost rasturnata de la putere coalitia Cdr - Usd - Udmr, tot asa poate fi rasturnat popularul Psd. In aparitiile sale televizate, Sorin Ovidiu Vantu a incercat sa convinga opinia publica in legatura cu faptul ca afacerile sale au fost simple speculatii financiare, normale in orice sistem al economiei de piata, si ca imensa lui avere nu este decat rezultatul meritat al unei abilitati iesite din comun de a folosi aceste noi oportunitati. Cu alte cuvinte, Sov dorea sa ne convinga cu privire la faptul ca el este un fel de George Soros autohton. Ba chiar, pe modelul occidental al sprijinirii societatii civile si intelectualitatii, Vantu a initiat un fel de concurs de "excelenta" in cultura romana, la care nu putini au fost aceia care au acceptat sa dea prin numele lor legitimitate unui oligarh aparent bine intentionat. Dar nu oamenii de cultura pot fi acuzati de ceva, mai ales ca in lipsa unor mecena autohtoni ei nu au fost pusi sa faca nimic compromitator. Mult mai grava este profunda implicare a lui Vantu in sprijinirea unor partide diverse, alternativ la putere si in opozitie, actiune care i-a asigurat un fel de imunitate in fata numeroaselor presiuni intervenite ca urmare a esecului anumitor afaceri.
Cei care au lucrat ani de zile pentru extinderea Pdsr/Psd, dincolo de dimensiunile firesti ale unui partid mare, pot acum sa-si dea cu pumnii in cap. Partidul lui Iliescu si Nastase a inghitit atatea componente nefiresti, incat cu greu mai functioneaza ca un organism unitar. In mod inevitabil pentru o societate deschisa, grupurile de interese de pe piata libera sunt atat de diverse, iar interesele atat de conflictuale, incat este imposibila reprezentarea coerenta a tuturor. Daca s-ar incerca asa ceva, ar exploda atat partidul, cat si actualul Guvern. Chiar si in evenimentele recente cu Vlas/Sheftel s-a vazut ca in Psd sunt oameni deschisi catre dialog, care ar accepta o negociere cu reprezentantul lui Vlas, ba chiar cu fostul administrator de la Fni. Mai mult sau mai putin intamplator, in aceeasi perioada a reizbucnit scandalul care il implica pe Antonie Iorgovan, aflat in conflict de interese cu partidul de guvernamant. Senatorul Psd ameninta cu iesirea din partid, pe motiv ca a fost presat sa renunte la anumite procese si ca in apararea in instanta a unor personaje controversate impinge formatiunea lui Nastase catre o decizie politica, in problema parlamentarilor-avocati. Adevarul este ca sunt mult mai multe fisuri in fundamentul politic si electoral al Psd, iar scandaluri precum cele de acum nu fac decat sa sporeasca sansele aruncarii in aer a intregului edificiu sau a pierderii viitoarelor alegeri.
Cei care s-au temut de cresterea partidului-stat erau animati de perceptii partizane, iar pana la urma se va dovedi ca s-au inselat. Partidul-stat este imposibil intr-o democratie liberala pluralista, cum de bine, de rau este cea din Romania. Se inseala si cohortele de oportunisti care au crezut ca secretul succesului in afaceri, in cariera, in viata este inscrierea in structurile megapartidului de guvernamant Pdsr/Psd. Ca si coalitia din perioada 1996-2000, partidul venit la putere in noiembrie 2000 are ceva din soliditatea palatelor de carton. Politica romaneasca seamana cu decorurile unei piese absurde, in care, chiar daca exista oameni bine intentionati, ei nu reusesc sa construiasca ceva durabil, din pricina concurentei neloiale a arhitectilor improvizatiei. Chiar daca asistam la o multime de conspiratii, ele sunt condamnate la esec, deoarece poarta blestemul imposturii.
P.S.: In urma editorialului meu "Moartea unui procuror", am primit un mesaj pe adresa redactiei "Formula As", din partea doamnei Irena Renata Dumitrascu, care reprezinta fundatia Diaspora Coronita, chemand cititorii la o campanie de articole pe Internet, pe tema "Moartea suspecta a unui procuror cinstit". Adresa la care pot fi trimise articolele este info@diasporacoronita.com, site la care colaboreaza cititori de limba romana din 27 de tari. Cu acordul revistei "Formula As", editorialul "Moartea unui procuror" este deja inscris in aceasta dezbatere.Dan Pavel